Month: iunie 2014

Despre violenta, adolescenta, atasament si Dr. Dan Siegel. Interviu cu Otilia Manteleles, instructor Parenting by Connection

Am fost in weekend in parc cu Mariuca si cu Iulia. Pe langa bunicile si mamele care tipau isteric la copii cand acestia fie calcau intr-o balta, fie se tavaleau prin nisip, fie cadeau, am fost martora la o scena care m-a pus pe ganduri. Doi baieti, in jur de vreo 11 ani, frumusei, isteti, care, intr-un fel, au pus mana pe parc, care joaca fotbal printre copiii mici si raspund dezinvolt la rugamintile altor mame de a avea grija sa nu mai lovesca bebelusii si care fac furori printre fetite, au dat de un alt baiat, de vreo 12 ani, proaspat ajuns in parc. Nou venitul frumusel, si el, blond, atent cu copilasii mai mici, politicos cu fetele, tolerant cu mamele. La un moment dat, inevitabilul s-a intamplat. Cei doi au inceput sa-si apere teritoriul si au sarit pe blond, impingandu-l, bruscandu-l, amenintandu-l. L-au alergat si l-au convins sa iasa din parc ca sa se bata. Blondul nu voia bataie, parea pacifist din fire si speriat pana la moarte. Pe smecheri i-a dus capul …

Swimathon. Promisiune pentru copiii nascuti prematur

Nu stiu de ce, dar mereu m-a atras cauza copiilor nascuti prematur. Fetele mele s-au nascut la termen, la fel si copiii tuturor prietenilor nostri. Pana acum jumatate de an, nu mai vazusem niciodata un prematur. Nu stiam cat trebuie sa stea la incubator pana sa iasa din maternitate, nu stiam ca sunt putini cei norocosi care beneficiaza de incubatoare, nu stiam ca mamele asteapta luni intregi pe holurile spitalelor, rugandu-se, sperand, plangand si ca isi pot vedea copiii doar o ora pe zi (cumulat). Insa, mai ales de cand sunt mama, ma impresioneaza toti copiii care au nevoie de ajutor si am decis sa ma implic in campaniile de informare, in campaniile umanitare si comunitare care dau o sansa la viata copiilor nascuti prematur si pot aduce speranta in sufletele mamelor. Cand Delia Grigoroiu mi-a propus sa particip la Swimathon in echipa bloggerilor nu am mai stat pe ganduri si am acceptat. Swimathon este o platforma de atragere de fonduri pentru cauze din comunitatea locala. Este un mecanism prin care comunitatea se intalneste, interactioneaza …

Transforma locul de joaca intr-o gradina feerica, noaptea

Cu ceva timp in urma, cand inca era iarna, Liviu mi-a spus despre o lampa minune, pe care o poti programa sa se aprinda asemenea rasaritului de soare, in diminetile intunecoase si friguroase. Am vazut apoi intr-un video de prezentare cat de importanta este lumina zilei si cat de mult afecteaza vietile norvegienilor, lipsa ei. Si mi-am zis ca uite ce idee buna si ce frumos este pusa in practica. Foarte creativi cei de la Philips, m-am gandit, imaginandu-mi ca poate, la un moment dat in viata, voi avea si eu o astfel de idee luminata care sa te faca sa te trezesti dimineata cu drag. Ma gandeam cum ar fi ca toate locurile de joaca sa se transforme noaptea in gradini feerice, luminate de instalatii cu becuri mici, ca cele de Craciun, astfel incat joaca sa nu se termine cand soarele apune prea devreme in lunile de iarna. Imi imaginam joaca Mariucai luminata de becurile mici, portocalii a caror reflexie ar fi fost potentata de zapada alba si care ar fi facut umbre si …

Mirunette International Education a desemnat castigatorii taberelor de limba engleza din Marea Britanie!

Mirunette International Education a desemnat finalistii concursului national de limba engleza Mirunette Language Competition, in cadrul unei festivitati de premiere speciale ce a avut loc chiar de Ziua Internationala a Copilului, la Muzeul de Istorie Naturala Grigore Antipa. Castigatorii marilor premii – 2 tabere  de limba engleza de 2 saptamani in Marea Britanie, sunt Ruxandra Sunel (categoria de varsta 10-13 ani) de la scoala nr. 81 din Bucuresti, si Iulia Bucur (categoria de varsta 14-17 ani), de la Colegiul „Sfantul Sava” din Bucuresti. Locul II a fost ocupat de catre Matei Avram (grupa de varsta 10-13 ani) de la Colegiul „Mihai Eminescu” din Botosani si Iulia Dobre (grupa de varsta 14-17 ani) de la Colegiul „Ion C. Bratianu” din Pitesti. Premiile III au mers catre Eva Maria Savin (categoria de varsta 10-13 ani)  de la scoala 97 din Bucuresti si Rebecca Smausz (categoria de varsta 14-17 ani), de la Colegiul „Emanuil Gojdu” din Oradea. Aproape 3000 de copii au concurat pentru cele 2 tabere educationale din Marea Britanie; dintre acestia, 1333 s-au calificat in a …

Poveste despre o cafea indecent de buna

Cafeaua. Cafeaua pentru mine este un ritual, nu o bautura. Este un verb, nu un substantiv. Cand eram mica, mama ii preagatea cafeaua tatalui meu in fiecare dimineata. Cafeaua cu boabe mari, prajite, despartite pe mijloc de o dunga imperfecta erau mai intai macinate. Eu si sora mea ne guduram pe langa mama si furam cate o boaba crocanta pe care o spargeam pe furis in masele, razand amandoua complice. Eram mici, abia daca treceam cu capul de inaltimea mesei. Uneori mama se facea ca nu ne vede. Alteori se uita incruntata la noi. Bunica, insa, de fiecare data, radea radicand din umeri si punand mana la gura. Mama punea apa la fiert intr-un ibric rosu pe dinafara, aproape negru pe dinauntru, de la atata cafea. Cand apa bolborosea, opera focul si adauga 2 linurite de cafea proaspat rasnita. O lasa putin la racorit. Dupa ce se linistea zatul, mama lua cu lingurita spuma, caimacul, cum ii zicea ea, il punea in ceasca si apoi turna cafeaua cu aburi sub forma de rotocoale. Era perfecta. …

Daca nu as fi fost jurnalista…

Probabil ca daca nu as fi fost jurnalista, mi-ar fi placut sa fiu artista, sa cant, sa umplu stadioane si sa aduc lumina in suflete prin muzica. Dar mama a considerat ca talentul meu nu este profitabil financiar, asa ca am fost sfatuita sa pun mana pe carte. Cand eram intr-a XII-a, nu stiam ce imi place, care sunt valorile mele, care este pasiunea mea, ce potential am, ce meserie vreau sa am cand o sa fiu mare. Pentru mine a fost greu sa ma hotarasc la ce facultate sa dau pentru ca simteam ca stiu din toate cate ceva si mai nimic din cine sunt eu si ce vreau sa fac. Nu aveam perspectiva. ASE-ul era cu matematica, deci pas. Dreptul era cu istorie, iarasi pas. Politehnica, exclus din start. Singura varianta mi se parea a fi sa dau la Litere, insa gaseam plictisitor gandul ca voi fi nevoita sa fac traduceri toata viata sau sa ma devin profesoara. Desi, desigur, nu erau singurele meserii ale absolventilor de Litere. Insa acesta era, in viziunea …

“Cand accepti neprevazutul, asta te elibereaza de frica de a pierde controlul” – Andi Catu despre calatoria in Africa

Mereu am crezut ca la un moment dat, cu totii avem nevoie de o intamplare care sa ne schimbe viziunea despre viata, care sa ne faca sa vedem cat de mici suntem in Univers, cat de mult ne zbatem pentru a ne incadra in rigorile unei societati bazata mult prea mult pe imagine si mult prea putin pe suflet si pe conectarea cu cei din jur si cu natura. La fel cum cred ca ajungem sa credem ca totul ni se cuvine si ne purtam in consecinta, ca uitam sa ne ajutam aproapele si uitam sa ne hranim sufletul cu fapte bune. Andi Catu a avut parte de o excursie in Africa. O excursie  nu in sensul de concediu de odihna, ci in sensul de calatorie inapoi in natura, in suflet, in minte. Cine este Andi Catu? Andi Catu: Sunt un om indragostit de frumos si firesc. Imi place sa explorez la maxim prilejurile aparte pe care mi le ofera viata, uneori cu generozitate. Am invatat ca e cu mult mai bine sa renunti sa …

“Cuvintele sunt vii”. Diana cu Vanilie – The Book s-a lansat la Bookfest

“Cuvintele alina, alinta sau ataca. Poate-ar trebui sa avem mai multa grija cand si cum le folosim. Cuvintele sunt vii.” Diana Sorescu M-am dus la lansarea Diana cu Vanilie – The Book cu neliniste in suflet, cu inima mai mica decat un purice, cu certitudinea ca voi plange, cu dorinta de a o cunoaste pe mama Dianei, cu entuziasm si mandrie ca dorinta vanilata a fost implinita. M-am framantat tot drumul pana la Romexpo. Am ales sa nu-mi iau masina, am mers cu tramvaiul de la un capat la altul. Cred ca voiam sa fug de emotii, de ganduri, de nodul din gat… sau poate, dimpotriva, voiam sa cad pe ganduri, sa mi-o amintesc mai intens pe Diana, sa ma uit pe geam, in gol, cum trec statiile, una dupa alta si ploaia ma apasa pe suflet, ca picatura chinezeasca, amplificandu-mi nostalgia. Dupa ce am coborat din tramvaiul cu ganduri, am mers prin ploaie vreo 10 minute. Nu m-am grabit. Am intrat in pavilionul C1. Nu m-am grabit. Am dat o tura pe la standuri. …