Month: ianuarie 2016

Mami, cum e la școală?

Ziceam într-un articol din decembrie, că anul aceasta încep să caut școală pentru Măriuca. În egală măsură sunt interesată de metode alternative de educație și de platforme educaționale care să se bazeze pe dezvoltarea logicii, pe stimularea curiozității, a creativității, a expresivității, pe mult experiement și nu pe memorare robotică. Uneori Măriuca mă întreabă cum o să fie la școală, iar mie îmi e greu să-i răspund pentru că îmi vin în minte cuvintele lui Michael Thomson, că noi, părinții, nu îi putem salva pe copii de cicatricile pe care le va lăsa experiența din școală. Apoi mă gândesc că nu am cum să-i spun cum va fi pentru ea la școală, pentru că, în mod cert, nu am cum să știu asta. Însă îi povestesc cum au fost pentru mine primii ani de școală și se uită la mine cu ochii mari și curioși. Apoi vrea să știe ce va învăța în clasa I și cum i se vor explica anumite lecții? Atunci scot din mânecă cel mai recent as, o platformă de e-learning, …

Vremea nu mai e o piedică atunci când plecăm la drum. Cum pornim mașina din casă?

Cearșaful cald al dimineții parcă nu fusese niciodată mai primitor. Mă uit la ceas. Este 6 dimineața. Îmi îndrept privirea spre fereastră și prin draperie nu se vede nici urmă de lumină, deși am lăsasem jaluzeaua trasă de cu seară, tocmai ca să observ primul strigăt al soarelui rece de ianuarie. Fetele dorm liniștite lângă mine. Respiră subțire, dulce, sacadat, molcom. Mă întreb oare ce visează. Dau să ies ușurel dintre ele și cum scot picioarele de sub plapumă, simt cearșaful rece, mă zburlesc și vreau să intru la loc. Trag aer adânc în piept, cam zgomotos. Măriuca se foiește. Strâng din dinți și mă dau rapid jos din pat. Îmi caut papucii în întuneric, trecând de pe parchetul rece, pe covorul pufos. Ies din cameră. Pe hol și mai frig. În baie, era glaciară. Dau drumul la apa caldă. Sloi. Tremur. Mă uit pe geamul mic pătrat de deasupra căzii. Tot caut soarele, deși știu că nu are cum să mă încălzească, dar parcă tot ar fi mai cald în mine dacă ar fi …

Despre iubire. Conversație cu Măriuca

– Mami, eu te iubesc pe tine și îl iubesc și pe tati. – E minunat, iubita mea, mă simt norocoasă. – Dar cel mai mult, te iubesc pe tine și pe tati. – Stai să văd dacă am înțeles. Tu vrei să zici că ne iubești și mai mult când suntem amândoi, împreună, iubești ideea de amândoi părinți ai tăi la un loc? -Da, adică iubesc când vă zâmbiți voi unul altuia, așa ca în poaza aia de pe vaporaș, când erați voi demult. Ce fericiți păreați atunci! – Păi eram. – Și tu zâmbeai frumos. – Și… pe Julie o iubești? – Mmmm, pe Julie și o iubesc și nu o iubesc. Adică o iubesc nici mult, nici puțin. Așa cum stau stelele alea pe cer. Nici mult, nici puțin. Îmi este din ce în ce mai clar că Măriuca, și copiii în general, percep lumea altfel decât cognitiv. O simt prin pori, o adulmecă, o testează cu simțurile lor mereu deschise, sunt intuitivi, pot distinge între multele feluri de a iubi și …

„Trăim și mâncăm complicat, avem parte de boli complicate. Simplu e frumos.” Larisa Petrini, Health Coach și ambasador Jamie Oliver

Care este diferența dintre sănătos și nutritiv, cum este folosit abuziv termenul de sănătos, ce se înțelege prin nutritiv? Cum să nu ne complicăm existența gătind haotic și nici lista de cumpărături?  Către ce alimente este indicat să ne orientăm pentru a fi cât mai convinși că sunt de calitate? Cum putem revigora bucătăria românească? Este stilul de viață sănătos mai scump decât cel nesănătos? La toate aceste întrebări răspunde Larisa Petrini. Dar înainte de toate să aflăm… Cine este Larisa Petrini? Larisa Petrini: Mămică urbană :), Health Coach cu dublă certificare internațională (Institute for Integrative Nutrition din New York și Cornell University) și ambasador Jamie Oliver pentru Food Revolution Day. Sunt pasionată de natură, educație și volunturism (călătorii cu voluntariat inclus). Există o întrebare pe care o primesc frecvent când încep să vorbesc despre alimentație: La poluarea și la prețurile din ziua de azi, ce mâncare mai este sănătoasă? Îți propun să le luăm pe rând. Mai există mâncare sănătoasă în zilele noastre? Și poate ar trebui să vorbim aici despre produse sănătoase, începând …

Scrisoare către tatăl meu

Cel mai important lucru pe care un tată îl poate face pentru copiii lui este să o iubească pe mama acestora. (Theodore Hesburg). La mulți ani, tată! Azi împlinești 60 de ani și simt că toată viața ai iubit-o pe mama, chiar și înainte să o cunoști, înainte să aveți copii și mult după ce noi, fetele tale, am plecat de acasă. Și pentru asta îți mulțumesc. Ai așezat în mine o definiție a iubirii, a căsniciei, a împlinirii, a toleranței, a compasiunii, a eleganței, a respectului de-o viață. Îți mulțumesc că în casa copilăriei mele a fost mereu liniște, calm, echilibru, credință, pace. Îți mulțumesc că nu m-ai obligat să fac nimic niciodată din ce nu am vrut și că m-ai lăsat să fac propriile mele greșeli ca să învăț din ele. Îți mulțumesc că m-ai trimis în tabere de mică și că așa am aflat ce înseamnă să mă descurc singură și, mai ales, ce înseamnă dorul de părinți. Îți mulțumesc că m-ai lăsat să rup lalelele din curte când aveam 1 an …

Să renaști este o binecuvântare. De atunci încolo nu doar exiști, ci înveți a trăi.

Tu? Ai 20 de ani? Nu ți-aș fi dat mai mult de 14. Ai 36 de ani? Nu-i arăți. Ce norocoasă ești. Mi-am dat seama că nu ești așa mică precum pari abia atunci când ai început să vorbești. Mereu am părut mai mică decât sunt. La început, nu aveam nicio reacție, nicio emoție la această trăsătură de-a mea. Era parte din mine, pur și simplu. O luam după mine ca atare. Cu normalitate. Fără entuziasm exacerbat. Fără părere de rău. Îndoiala că această trăsătură ar trebui acceptată mi-a pătruns în inimă începând din adolescență și s-a cuibărit ușor ușor până când am început să devin frustrată că la 25 de ani arătam ca un copil. Fizic, nu mă deranja deloc, însă simțeam că nu sunt luată în seamă, că nu mă fac auzită, că sunt într-un vis în care vreau să țip și vocea nu mi se aude. În adolescență treceam cu ușurință în tabăra băieților pentru că eram de-a lor, jovială, veselă mereu, pusă pe șotii, știam cum să țin un secret și …

Casa de marcat, sursă de povești despre bani, oameni și negociere

Când era mică, Măriuca zicea că vrea să se facă vânzătoare. Era în delir când mergeam la cumpărături și se uita cu ochii mari la banda pe care mergeau produsele, la casa de marcat și la doamna de la raion. Într-o zi, i-am luat o casă de marcat mică de jucărie. Avea bandă, butoane, un fel de receptor care piuia când scanai ceva dacă apăsai pe un buton, microfon, sertar care sărea afară ajutat de un arc jucăuș. Măriuca abia împlinise 3 ani și era în culmea fericirii cu noua ei jucărie. Iar jocul ei preferat era cel de-a cumpărăturile. Totul începea așa: – Hai, mami, cumpi [cumperi]? – Bună ziua, aveți creveți? – Nu! – Aveți sandviș cu ochi de struț? – (Râsete). Nu! – Aveți caracatiță cu sclipici? – (Râsete). Să mă uit în depozit. (Se face că se uită). Nu! – Aveți șoareci cu nasul lung? – (Râsete) Să mă uit în depozit. Avem, dar costă foarte mult, nu cred că ai bani. – Cât costă?, întreb îngrijorată. – 15 mii 20 …

Departe de lumea dezlănțuită în… Halkidiki. Recomandări cazare

Vă spuneam în ultimul articol din anul trecut că visul meu de vară este o vacanță într-o vilă de piatră pe o plajă sălbatică, retrasă, dar nu izolată total, o plajă printre pini sau mărginită de o livadă de măslini, un loc departe de zgomotul lumii, de bruiajul emoțiilor, un loc senin, cu meditație și conectare, un loc în care să redescoperim că cele mai frumoase lucruri din viață sunt cele mai accesibile: familia, joaca, râsul, înotul, plutirea, meditația, mâncatul sănătos și proaspăt, cerul senin și apa turcoaz. Andrei Pop de la Grecia de weekend a găsit astfel de oaze și ni le povestește edenic. Eu m-am hotărât deja. Vacanța mea va avea iz de rozmarin și de dafin. Voi? De-a lungul anului ne întâlnim destul de des cu nevoia de a evada departe de tot și toate pentru a ne încărca bateriile și a putea ieși câștigatori din lupta cu rutina zilnică. Mulți dintre noi aleg Grecia ca destinație de vacanță datorită plajelor de vis, tarifelor accesibile, condițiilor de cazare impresionante și, bineînțeles, distanței nu …