Month: februarie 2017

Între tic și tac e o mică tăcere. Domnișoara Poimâine și Joaca de-a timpul

Mereu am fost fascinată de timp și de ce se întâmplă după moarte. Încă din clasa a IV-a, am fost convinsă că există și altceva în afară de lumea aceasta. Nu știu cum sau de ce, dar într-o seara, pe când aveam 10 ani și încercam să adorm, corpul meu a început să tremure și sufletul să se forțeze să iasă din corp. M-am ridicat la 90 de grade și mi-am văzut corpul. M-am speriat că nu voi mai putea să mă întorc și sufletul s-a întins înapoi peste corp. În corp. M-am trezit speriată. Inima îmi bătea ca un baros greu și gros de lemn. N-am spus la nimeni. În același an am început să citesc mărturii ale oamenilor care s-au întors din moarte clinică. Am văzut filmul Fantoma mea iubită, cu Demi Moore și Patrick Swayze. Apoi am fost atrasă de cărțile lui Eliade pe care le citea tata. Încet-încet mi-am început drumul spre spiritualitate. Într-o zi, tata a adus acasă un film pe casetă video. O parodie după viața lui Einstein. Mi-a …

De ce nu funcționează 100% metodele de parenting actuale

După un început de an destul de agitat care a culminat cu o criză duminica trecută, am avut un moment de introspecție. Parenting eșuat. Mi-am pus în ordine gândurile, am stat la masă cu emoțiile mele, le-am privit iar în ochi și am încercat să ajung la miezul problemei parentingului actual. Necondiționat. Fără pedepse. Fără recompense. Cu limite puse blând. Cu multă acceptare. Empatie. Compasiune… Vă sună cunoscut? Desigur. De când sunt mamă, am citit tone de cărți de parenting. Am făcut aici un top. Am participat și am promovat conferințe cu speakeri străini: Michael Thomson, Aletha Solter, Alfie Kohn. Am participat la workshop-uri și conferințe susținute de traineri români: Otilia Mantelers, Antonia Noel, Urania Cremene, Oana Moraru. Am avut interviuri pe blog cu Monica Reu, Oana Moraru și mulți alții. Îi susțin cât pot de mult pe partea de promovare, organizare și consultanță pe mulți traineri pe educație și cultură. Am dat doar câteva exemple ca să înțelegeți că nu vorbesc la nivel conceptual, ci vorbesc din experiență. De aceea tind să am tonul certitudinii. Dintre …

Cântec pentru Tisha, un musical plin de emoție

Am ajus la Teatrul Elisabeta încărcată de frustrare. Ceea ce ar fi putut o zi plină de veselie s-a transformat într-o zi de nervi. De dimineață, Măriuca și Julie au avut crize de furie. Am avut și eu una pe măsură. Rar fac câte o criză în fața lor, dar acum mi-a ieșit cel mai bine. Așa că mi-am pus geanta pe umăr și am plecat singură la teatru. Fetele au rămas cu tatăl lor care le-a expicat că așa nu putem să mergem împreună, că eu am de lucru acolo. Având și confirmarea lui, am plecat. Știu ce zic toate cărțile de parenting, că fix atunci când sunt cei mai crizați, copiii au nevoie de iubire, de atenție, de timp petrecut împreună. Știu că dezacordurile nu se rezolvă închizând ușa și plecând. Știu și că lucrurile se întâmplă din cauza noastră, a părinților, că nu am pus limite ferme atunci când era nevoie. Știu. Doar că realitatea românească bate orice metodă de parenting americană. În plus, cine este complet vindecat de copilărie ca să …

Cum e să fii blogger în Italia? Interviu cu Sabina Frauzel, The Swinging Mom

Pe Sabina Frauzel am întâlnit-o în toamna anului trecut la E-Fluent 5, întâlnirea de la Paris a bloggerilor influenți de parenting din întreaga lume. Am ascultat-o vorbind în cadrul unui workshop. Apoi mi-a luat un interviu pentru blogul ei și așa mi-a stârnit curiozitatea să aflu cum este să fii blogger în Italia. Sabina locuiește aproape de Milano, are 3 copii și scrie pe blogul The Swinging Mom. Lucrează la o firmă de consultanță unde este este digital strategist și content manager. Ea ne povestește ce bucurii, dar și ce obstacole îi aduce viața de blogger în Italia.  Cine este Sabina Frauzel? Sabina Frauzel: Am 34 de ani și sunt mama a trei copii: Lorenzo, 6 ani, Constanza, 4 și Alessio, 2. Sunt curioasă și pasională. Locuim în Seregno, aproape de Milano, în Italia. Tatăl meu este din Canada (am locuit acolo de la 5 ani) și mama, din Roma. Îmi place să călătoresc, să citesc și să scriu, să descopăr frumusețea în oameni și în lucrurile mărunte din viață. #nothingordinary este unul dintre hashtagurile mele …

Am descoperit spinningul. Love it!

Când eram la școală aveam scutire la sport. În schimb, mergeam la săli de fitness și aerobic. Acolo nu-i scăpa nimănui mingea în ochelarii mei, nu eram nevoită să sar capra și să cad în cap și nici nu era nevoie să merg pe bârnă. Nu am fost niciodată performantă la viteză, rezistență sau echilibru. Însă, printr-o sclipire de moment, mi-am dat seama de la 13 ani că sănătatea este esențială pentru o viață trăită cu sens. Probabil că atunci s-a activat în mine ceea ce ne spunea învățătoarea încă din clasa I, Mens sana in corpore sano. Așa că am început să fac treptat fitness, aerobic, înot, pilates. Am mers la tae-bo, yoga, pilates reformer. Am descoperit că îmi place să alerg la bandă și apoi am avut curaj să alerg și prin parc, de 3 ori pe săptămână câte 5 sau 7 km. Anul trecut am lăsat sportul de-o parte. Și am început să simt efectele:  viciu de postură, care a dus la deformarea coloanei vertebrale, vreo 8 kg în plus, care îmi …

Cum au fost selectați cei 7 bloggeri români pentru întâlnirea bloggerilor internaționali de la Paris?

La finalul lui noiembrie 2016, la invitația revistei Parole de Mamans, am vizitat Parisul, ca blogger influent pe zona de parenting. Împreună cu Tily Niculae (www.tilyniculae.eu), Ana Maria Mitruș (www.meseriadeparinte.ro), Cristina Ologeanu (www.blogulmamei.ro), Daniel Osmanovici (www.tataincepator.ro), Robert Diaconeasa (www.daddycool.ro) și Dan Cruceru (www.taticool.ro) am format #TeamRomania la E-Fluent5, cea mai mare întâlnire a bloggerilor internaționali de parenting. Mulți m-ați întrebat cum am fost selectați cei 7 bloggeri. Așa că am stat de vorbă cu Cristina Hermeziu, jurnalistă și traducătoare la Paris, cea care a avut misiunea de a ne selecta din cei peste 300 din țara noastră. Cine este Cristina Hermeziu? Cristina Hermeziu: Sunt jurnalistă și traducătoare. Înainte de a pleca din România în Franța acum 11 ani, cu o bursă post doctorat, am lucrat zece ani la Televiziunea Română, studioul din Iași. Acolo am aflat că cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla este să ne povestim unii altora experiențele, ideile, visurile, să ne intersectăm unii cu alții. Am plecat deci cu credința că e scris în genele noastre de oameni să …

E loc pentru toată lumea. Ce ne diferențiază este modul în care facem lucrurile

Se pare că ne vine cel mai la-ndemână să blamăm și să căutăm vinovați. Să ne uităm la partea urâtă a lucrurilor și să le evidențiem pe acelea. Avem o înclinație către negativism. Nu zic că e bine sau rău. Poate doar incomplet. Cred cu toată inima că dacă ne-am îndrepta atenția și spre lucrurile pozitive din viețile noastre, am fi mai zâmbitori și am putea să facem Rai din ce avem. Dau un exemplu. Mi se întâmplă zilnic să mă deconectez de la propria mea sursă de putere și să mă pierd în comparații cu alții, să mă uit în ograda vecinului, să mă supăr că cineva m-a copiat. Mă răzvrătesc și îmi consum energia în locuri și situații care nu duc nicăieri. Uneori îmi dau seama, alteori mă consum. Însă atunci când îmi dau seama, îmi spun ce le spun și fetelor mele atunci când trec prin situații asemănătoare: dacă te-a copiat cineva, fii mândră, ești un model. Fiecare om vine pe lume cu un dar și e doar al lui și asta …

Powerpuff Yourself, un copil încrezător schimbă lumea mai ușor

Într-o dimineață, imediat ce ne-am trezit, Măriuca mi-a zis să facem împreună qiwalking și o meditație pe Adi Shakti. Era sâmbătă. Liniște în casă. Soare de ianuarie afară. Probabil că în sufletul ei ceva nu era aliniat și voia să aducă echilibru. Inimioara mea este neliniștită, mi-a zis. Nu știu de ce. Și dacă ea nu e liniștită, eu nu pot să mă joc pentru că îmi vine să o bat pe Julie și să vorbesc urât cu tine. Uite, acum îmi vine să bat din picior că nu pui mai repede Adi Shakti. Mă uitam la Măriuca și nu îmi venea să cred că vorbește un copil de 5 ani. M-am întors în timp, în momentul în care am început să fac yoga, qiwalking, să meditez și să mă uit în interiorul meu, nu doar la exterior. Mi-am dat seama că acest lucru s-a întâmplat la mine după vârsta de 30 de ani. Până atunci eram ceea ce alții îmi spuneau despre mine că sunt. Și îi credeam pe toți. În special pe cei …

5 ani de Mămica Urbană. De ziua blogului merg la spa cu o cititoare. Poți fi chiar tu

Astăzi se împlinesc 5 ani de când scriu aici, pe blogul Mămica Urbană, cele mai multe dintre experiențele mele. Uitându-mă la postările de-a lungul timpului, mi-am dat seama că Universul m-a dus prin multe locuri să întâlnesc oameni datorită cărora să cresc. Simt că am evoluat emoțional, spiritual, ca stil de scris, ca rutină zilnică. Simt că sunt mult mai conștientă de mine și de ce aleg să las să mi se întâmple. O parte din această evoluție se datorează vouă, cititorilor mei. Și pentru asta vă mulțumesc. Până acum nu ne-am întâlnit, însă anul acesta mi-am pus intenția să organizez serate cu limonadă sau dimineți de răsfăț și să ne cunoaștem. Chiar dacă în mare știu profilul cititorilor mei din analizele de trafic, uneori simt că scriu în blind. Adică nu îi cunosc pe oamenii care mă citesc. Dorința mea este să ne întâlnim, să vorbim, să ne împărtășim bucurii, frustrări, speranțe, neputințe, iubiri, doruri, de toate. Și pentru că știu că sunteți mereu pe grabă, mereu pe pilot automat sau că vă lăsați …

Ziua în care a fugit somnul

De ceva timp încerc ca diminețile de duminică să fie cât de culturale se poate. Consider că parte din caracterul viitorului adult se poate modela prin cultură. Așa că merg cu fetele la diferite piese de teatru pentru copii. Deprindem valori, învățăm să ne comportăm în public, cunoaștem oameni și meserii noi, devenim empatici, dar mai ales susținem educația și educarea. Astăzi am fost la spectacolul Ziua în care a fugit somnul, pus în scenă la Cafe Deko, de Momolino, teatru și povești pentru copii. Copiilor le erau rezervate perne colorate în fața scenei. Bucuria lor. Părinților, scaune și mese unde puteau servi, dacă voiau, o cafea. Piesa vorbește despre Ana care la împlinirea vârstei de 4 ani, își pune o dorință: să nu mai doarmă niciodată ca să aibă timp să se joace cât poftește. Vă sună cunoscut? La fel și copiilor din sală care s-au amuzat de întâmplările prin care trecea Ana. Ce am apreciat la acest spectacol: Interacțiunea actorilor cu copiii Cele trei actrițe, Antoaneta Zaharia, Ioana Flora și Mihaela Velicu, au …