Inspir și expir
Leave a comment

45% dintre părinți întâmpină diferite probleme atunci când le oferă copiilor legume la masă

13231156_10153599689622043_1857625562_n

Neptun, 1993. Merg cu sora mea spre plajă. Trecem de parcul cu aspersoare, de mini-golf, de lacul verzui unde câțiva pescari își instalaseră deja scaunele mici și undițele. Cărăm un rucsac cu prosape, apă plată și fructe. Căldura soarelui plin, fără opreliști sub formă de copaci sau de umbrele, ne atenționează că ne apropiem de plajă. Oameni înalți, zvelți, supli merg cu hotărâre spre mare, jucându-se veseli cu copiii lor. Își aruncă colacele de la unul la altul. Își pasează mingea cu piciorul. Cară după ei lăzi frigorifice ce par destul de grele. La locul de joacă, câțiva copii de vreo 7 ani se cațără ca maimuțele pe pânza de păianjăn din fier roșu. Mama îi cheamă să le dea câte o piersică. Mânâncă și ea, alături de ei. Sunt veseli, fericiți. Piersicile zemoase îi fac lipicioși. Se joacă, se aleargă, se prind. Râd zgomotos. Tatăl îi amenință jucăuș cu frutunul cu apă rece. Mama intră în joc. Cu toții ajung în apa sărată a mării să scape de dulceața piersicii lipită de brațele lor.

Îl vedem pe tata. Înoată până la geamandură și înapoi.

Olympic Beach, 2016. Merg cu fetele spre plajă. Trecem de frigiderele ticsite cu sucuri în recipiente de plastic ale supermarketului din colț. Ofertele culinare ale restaurantelor parcă te apucă de picioare. Pe stative decolorate de soare, se odihnesc poze cu giros cu cartofi prăjiți, hamburgeri cu cartofi prăjiți, crochete scăldate în baie de ulei, musaca, inele de calamar date prin ou și ulei încins. O salată grecească, undeva în colț de panou. Bărbații își târăsc burțile alene. Femeile, celulita. Eu mă integrez binișor în peisaj. Fetele mele sunt, pentru unii, îngrijorător de slabe. Toți par toropiți de soare, de griji, de lene, de viață. Merg din inerție pe plajă. Ajungem și noi pe nisipul fierbinte. Ne așezăm pe șezlonguri. În mare nu înoată nimeni. Câțiva copii se bălăcesc la mal. Câțiva adulți plutesc în derivă pe saltele groase spre geamandură. Mulți copii stau plictisiți lângă părinții lor. Luăm frappe-ul, sucul acidulat de lămâie, fresh-ul de protocale, două gogoși cu ciocolată. Ne e lene să intrăm în apă după așa festin.

Nimeni nu mai înoată până la geamandură.

13900685_10153791754167043_692780350_n

Anul acesta am văzut care este efectul (cel puțin la nivel) vizual și estetic al unei alimentații deficitare și a sedentarismului. Pentru mine, este descurajant și trist, pentru că din ignoranța noastră ca părinți, ne condamnăm copiii la un stil de viață neechilibrat. Nu pledez pentru vegetarianism, pentru raw-veganism, pentru extreme, ci pentru informare și echilibru. Pledez pentru introducerea legumelor și fructelor în alimentația copiilor. Mulți părinți mi-au spus că ei insistă ca ai lor copii să consume legume, dar ei le refuză. M-am uitat apoi în farfuria părinților și nu am văzut nicio legumă. Cred că principalul drum al împrietenirii copiilor cu legumele, vegetalele, frunzoasele, fructele este ca și părinții să fie prieteni cu ele, să le aibă zilnic în alimentație, să experimentăm gusturi noi, texturi, asocieri. Apoi cred că pe drumul unei alimentații echilibrate ar mai fi informarea: să știm ce grupe alimentare se pot combina și care nu, să știm anumite informații despre digestie, când și cum se face, despre odihnă, regenerare celulară, ficat și colon. Un alt aspect care cred că ar ajuta ar fi gătitul împreună cu copiii. Implicarea lor în prepararea mâncării îi face mai deschiși la a experimenta și a consuma ceea ce au gătit. Le dă încredere în ei și au rezultatul palpabil al muncii lor, deci munca lor devine cuantificabilă, lucru extrem de motivant pentru copii.

În plus, este necesar să știm că încă mai există surse de unde ne putem cumpăra produse curate: găină/cocoș de țară, lapte de vacă, ouă, brânză de capră, unt de casă, cătină, zmeură și afine de pădure, nu de cultură. Sigur, nu sunt pe toate drumurile, necesită efort, căutare, entuziasm, muncă. Mulți susțin că alimentele curate sunt mai scumpe. Însă dacă ne gândim pe termen lung, sănătatea noastră și a copiilor o putem menține mult mai ieftin și eficient printr-o alimentație nutritivă, prin odihnă și relaxare, decât prin medicație. Tratamentul medicamentos este mult mai costisitor decât obiceiurile alimentare corecte. Mai mult, acesta tratează doar efectul, nu și cauza. Și să nu uităm că gustul se educă și noi putem să punem bazele unei alimentații echilibrate în familia noastră. Ce vom câștiga? Vitalitate. Rara avis în zilele noastre.

psihPreocupată de comportamentul alimentar al părinților și de ceea ce transmit ei copiilor, am stat de vorbă cu Dr. Carmen Anghelescu, psiholog.

 Obiceiurile alimentare au o caracteristică social-economică, geografică și psihologică prin specificul obiceiurilor culinare etnice care duc la „mâncarea ca la mama acasă”. Așadar, cum în familie, acasă, mama, tata vor pregati și consuma legume diverse în alimentația lor cotidiană, ei vor influența structurarea obiceiurilor alimentare ale copilului. Copiii preiau rapid modelele pe care le au în jur.

 În același timp, individualitatea copilului se remarcă și prin preferințele lui alimentare. Astfel, unor copii le va plăcea mai mult spanacul, altora varza sau dovleceii, alții le vor refuza pe acestea și vor alege altele, loboda și brocoli.

Preferințele alimentare participă la conturarea personalității. Și cum personalitatea fiecarui copil are componente determinate genetic și ereditar, au și componente achiziționate prin învățare și educație.

 Un studiu de tipul anchetei alimentare evidențiază consumul de legume la copii. Rezultatele studiului efectuat exemplifică:

  • 4 din 10 copii (42%) nu consumă legume zilnic (cel puțin o dată pe zi)
  • Cele mai consumate legume sunt cartofii, morcovii, castraveții, roșiile, ardeii, iar cel mai frecvent refuzate sunt broccoli, conopida, spanacul, urzicile, ștevia, salata, loboda.

Preferințele alimentare se pot forma și educa la fel cu multe alte caracteristici  care conturează personalitatea fiecărui copil. Comportamentul alimentar echilibrat include consumul de legume. Nutrienții și subsțantele nutritive conținute în cele mai multe legume sunt esențiale pentru sistemului nervos. De exemplu fierul și iodul sunt esențiale în dezvoltarea și funcționarea creierului și în procesul de dezvoltare a structurilor intelectuale ale copilului.

Studiul despre care vorbește doamna psiholog face parte din campania Școala Legumelor powered by Maggi, efectuat prin intermediul Exact Cercetare și Consultanță și a avut ca obiectiv principal consumul de legume și dificultățile întâmpinate de părinți ce au copii cu vârsta între 3 și 12 ani. Printre problemele întâmpinate de părinți se numără dificultatea de a-i convinge pe cei mici să mănânce legume, părinții fiind nevoiți de multe ori să recurgă la ascunderea lor în mâncare astfel încât copilul să nu știe de ele. Un sfert dintre copiii între 3 și 12 ani nu au mâncat niciodată: brocoli (27%), conopidă (21%), spanac, urzici, ștevie, salată, lobodă (20%).

Respondenții sunt părinți care au copii între 3 și 12 ani, cu vârsta între 25 și 55 de ani, bărbați și femei, rezidenți în mediul urban, educație medie și superioară, utilizatori de internet. Chestionarul a avut 174 de respondenți și a fost implementat online în perioada 28 aprilie – 4 mai 2016.

Voi cum introduceți în alimentația copiilor un aliment nou? O legumă, de exemplu? I-o dați înainte de masă să o pipăie, să o miroasă, să o guste? O gătiți împreună? Aveți poze de când gătiți împreună cu copiii? Știu că este un obicei extrem de messy, însă are părțile lui bune. Iar când ne uităm peste ani pe poze, zâmbim nostalgic.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.