All posts filed under: Eu ca mamă

Căderea dinților de lapte. Interviu cu Miruna Ioani, medic stomatolog și blogger

Prin iarnă Măriuca mă anunță că este foarte dezamăgită că ei nu îi cade niciun dinte. Mă uit la ea întrebătoare și îmi amintesc cum i-au crescut de la 5 luni câte doi dinți deodată. Ea îmi enumeră toate fetițele, primele fiind prietenele ei cărora le-au căzut nu doar doi dinți, mami, ci șase. Stau fără să o întreb nimic pentru că nu vreau să-i insinuez vreun răspuns, dar îi dau de înțeles că vreau să aflu ce are pe suflet. Problema e că se simte diferită și simte că nu mai aparține grupului. Se întreabă dacă dinții ei sunt defecți. Mai mult decât atât cică Zâna Măseluță aduce bani de ciocolată. Deschid folderul cu pozele ei de când era mică și îi arăt cum i-au crescut dinții, îi arăt prima ei periuță de dinți. Ajungem la o poză de când i se deformaseră puțin dinții de sus din cauza suzetei. Îi arăt că acum i s-au aranjat mai bine pe arcadă. Apoi își aduce aminte dățile când am fost la dentist pentru periaj și …

Știu că voi face multe greșeli ca părinte. Dar am liber la educație și educație la liber

– Mami, eu nu o să plec niciodată de lângă tine, spuse Măriuca în timp ce ne uitam la un film cu adolescenți. – Ba da, mama, o să pleci. Și e normal să faci asta. – Dar eu te iubesc și nu vreau să te părăsesc. – Păi nu o să pleci că nu o să mă mai iubești, o să pleci ca să îți trăiești viața. Și mă vei iubi în continuare. Și eu la fel. – Și o să mă întorc la tine? – Nu știu. Vom vedea. Eu te voi primi mereu cu brațele deschise oricând vei vrea să te întorci. Și dacă tu hotărăști că e cel mai bine pentru tine să stai într-o altă țară, de exemplu, să studiezi acolo sau să te căsătorești acolo, eu mereu voi fi sufletește alături de tine. Mă vei simți. Și sper ca până atunci să te cresc atât de bine încât să nu iei decizii care să îți pună viața în pericol, mai ales în adolescență. – Și cum o să fii …

Curajul, frica și dorința de a ieși în față

O auzise pe Paula Seling fredonând la microfon în fața camerelor de filmat: Hai afară la zăpadă. În următoarea secundă s-a uitat ghiduș la mine ca și când mi-ar fi cerut permisiunea să continue cântecul. I-am zis din ochi că da. A început să cânte prin tot Caruselul și să spună inclusiv replicile vorbite Pleacă, Ana! La invitația Laurei Frunză ajunsesem la Cărturești Carusel pentru o acțiune de-a Editurii Litera despre Frumoasa și Bestia. Copiii au colorat pe planșe cu cele două personaje și am făcut împreună o poveste pasând mingea de la unul la altul, adulți și copii. A ieșit ceva cu dragoni și sclipici. Însă Măriucăi nu-i sătea gândul la colorat. Ci la cântat. Îi făcea cu ochiul camera de filmat și când reportera a întrebat-o dacă vrea să cânte la microfon, am văzut în ea bucurie, entuziasm, emoție, timiditate. Iarăși s-a uitat la mine căutând aprobarea nu de a cânta în fața camerei de filmat, ci aprobarea că eu voi fi acolo lângă ea. M-am așezat pe vine alături de ea. Ea a …

“Ela cea fără de cuvinte”, o poveste despre împăcarea de a fi altfel

În ultimul timp, mi se pare că ajung la mine cărți pentru copii cu mesaje generatoare de introspecție pentru mine și pentru adulți în general. Prima oară când am văzut cartea Ela cea fără cuvinte, de la editura Cartea Copiilor, am fost atrasă ca un magnet de ilustrația de pe copertă. Însăși coperta spune o poveste și anunță unele trăiri interioare, neînțelegeri sau acceptări taciturne. Ilustratoarea cărții este Cristiana Radu. Ela este o fetiță pe care toți o cred mută. Însă crezul mamei este relevant și este dat într-o replică soțului ei: O să vorbească întro zi… Sunt sigură. Până să vă povestesc despre Ela, vă zic că autoarea cărții, Victoria Pătrașcu, redă liniștea, optimismul și empatia mamei într-o singură frază după ce aceasta îl îmbrățișează pe tata: O tăcere pufoasă ca vata se așează peste oameni și lucruri. Aflăm astfel că Ela este de fapt o fetiță care nu vorbește. Cuvintele ei sunt nehotărâte, ca doamnele care nu știu ce rochie să-și pună când ies din casă. Ele așteaptă și nu ies pentru că …

Semne de întrebare, semne de exclamare, punct și de la capăt. Guest post despre conferințele Laurei Markham

Mă grăbesc să termin dereticatul prin bucătărie și cum graba strică totdeauna treaba, scap o farfurie și o presar țăndări pe jos. Îmi urmez potopul de cuvinte înnodate aferent situației și caut să strâng. Auzind bufnitura Ana vine repede să cerceteze. Se uită la mine îmbufnată și pe un ton certăreț îmi spune:- – Ce-ai mai stricat, mami? Îmi recunosc imediat soțul, în cuvinte, în priviri. Ea nu știe că el o spune în glumă, ea a învățat ce noi i-am arătat. Noi suntem Steaua Nordului, cum bine ne-a asemuit astăzi dr. Markham. Ce paralelă excelentă! Așadar nu pot să nu mă întreb oare câte altele am învățat-o deși nu ne-am fi dorit? Oare m-a auzit dimineață, în intersecție, când X nu mi-a cedat trecerea, oare câte cuvinte astfel spuse au zburat fără să le mai pot aduce înapoi? Oare ce a înțeles când m-am înfuriat la coada la hipermarket pentru că Y scana 50 de Z, bucată cu bucată, dar când aleg să îi negociez ascultarea/tăcerea/răbdarea cu puțină ciocolată, cu o jucărie nouă, cu …

Ce rană împarți cu copilul tău? Cum transmitem rănile în familie?

Zilele trecute am simțit pe propria-mi inimă cum cele mai bune intenții ale mele ca mamă ajung să fie percepute total diferit de Măriuca, iar efectele să fie nu tocmai în avantajul ei. Și nici al meu. La fel mi-am dat seama că îi transmit, în egală măsură, și lucrurile pentru care o admir, dar și cele mă enervează. Modul în care o fac produce confuzie. Lucrurile pentru care o admir (se joacă creativ, construiește povești, mintea îi funcționează repede, receptivitate, prinde din zbor, are logică etc) le laud cu toată gura, admirativ, explicativ, uneori excesiv. Ce mă enervează la comportamentul ei taxez prin ironii, sprânceană ridicată, ton autoritar, ceartă, dezaprobare. Ce mă enervează la comportamentul ei este, de fapt, ce mă enervează la mine Mă văd pe mine împiedicată, neîndemânatică, tolomacă dacă vine vorba să îmi cer drepturile și să mă laud cu ce pot. Măriuca îmi pune o asemenea oglindă în față, încât, înconștient, am crezut că dacă o taxez și o atenționez verbal, ea se corectează și automat neîndemânările se vor corecta …

Relația de dragoste și ură dintre frați și surori

Măriuca: Mami, căcățuca asta de Julie mi-a dat-o de tot pe Fluttershy și acum mi-o cere înapoi. Julie: Ți-am dat-o cu împrumut, Măru! E a mea!!! Măriuca: Taci, tâmpito! N-ai spus de la început că e cu împrumut. Julie: Ți-am dat-o în joacă. Dă-mi-o înapoi. ACUM, spune Julie înfingându-se în părul surorii mai mari. Măriuca îi dă palme peste burtă. Julie o lovește cu picioarele pe unde apucă. Eu mă străduiesc să intervin cât se poate de echitabil, de parcă așa ceva ar fi posibil. Acceptarea surorii mai mici De fiecare dată când Măriuca o jignește și o nedreptățește pe Julie, simt că mă zgârie cu o gheară ascuțită pe inimă pentru că simt că încă nu o acceptă pe Julie ca soră, nici acum după 3 ani jumate. Din fericire, Julie pare că o ia pe Măriuca așa cum este, cu bune și cu rele și nu se frustrează. Nu crede jignirile surorii ei. Însă faptul că Măriuca îmi spune că o urăște și că nu își dorea o soră, că nu o iubește, …

Fenomenul de bullying la copii este în creștere cu 25% în România, față de 2015. Ce pot face părinții?

Interviu cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului A treia ediție a campaniei „Clubul Prieteniei”, derulată de către Cartoon Network împreună cu Asociația Telefonul Copilului și începutul de bullying de la grădiniță la Măriuca m-au determinat să vorbesc cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului, Psihoterapeut de Familie, Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Salut proiectul Cartoon Network care își propune să acorde sprijin copiilor și tinerilor afectați de bullying și să susțină desemnarea unei zile de conștientizare a fenomenului în România. Anul trecut, Asociația Telefonul Copilului a acordat sprijin unui număr de peste 1500 de cazuri de tip bullying, cu 25% mai mult decât în 2015. Colaborarea dintre Cartoon Network și Asociația Telefonul Copilului urmărește conștientizarea și prevenirea fenomenului, precum și identificarea acelor cazuri de tip bullying – violență verbală sau fizică, abuz emoțional, hărțuire și excludere – care au nevoie de sprijinul specialiștilor și pot beneficia de serviciile de consiliere oferite de către psihologi și asistenți sociali la linia telefonică gratuită 116 111. Pe fondul creșterii …

Cum să ai grijă de propriile emoții, ca părinte?

Chiar așa, cum să si grijă de propriile emoții, tu ca părinte? Întrebarea a devenit foarte pregnantă în mintea mea de câteva zile. Probabil că inima o pune de mult mai mult timp. Am mai scris despre faptul că nu putem pune în practică metodele de parenting chiar dacă suntem de acord cu ele și ne plac tare mult, până când noi, ca părinți, nu suntem în acord cu emoțiile, trăirile și universul nostru interior. Zilele trecute, am cumpărat un borcan cu 31 de mesaje pentru copii și tați, menite să o răsfețe pe mama. Aparent, totul minunat, simplu, haios și util. În practică, ne poticnim de multe ori. Selectez câteva dintre mesaje pentru copii și tați. Azi e ziua în care o scoatem pe mami la plimbare unde vrea ea. Azi e ziua în care mami face ce vrea timp de o oră. Spune 5 lucruri pe care le apreciezi la mami. – Aici copiii se descurcă de minune. Pentru adulți e greu. Atât pentru tată care e obișnuit să critice. Cât și pentru …

Agresivitatea la grădiniță. Ce pot face educatoarele și părinții? Oana Moraru, mentor educațional, răspunde

Am scris în urmă cu două săptămâni un articol despre bullying la grădiniță. Am povestit câteva întâmplări pe care le experimentează Măriuca cu colegii și prietenele ei. Am sesizat când s-a trecut pragul de la joacă și de la reglarea auorității/puterii în grup la tachinare.  Ce s-a întâmplat de atunci? Am vorbit cu domnișoarele educatoare și cu mamele copiilor implicați ca să găsim soluții. M-am bucurat că am putut face asta împreună și civilizat și nu de pe poziții de forță, nu am fi rezolvat nimic. Asta a fost partea pozitivă. Semnalul de alarmă a fost tras înainte să degenereze lucrurile.  Partea care nu a adus niciun beneficiu, dimpotrivă, a fost cea a adulților care o tot întreabă pe Măriuca cine a tachinat-o, ce i-au spus, ce i-au făcut. Au fost atâtea persoane adulte care au întrebat-o că acum nu mai vorbește deloc despre asta. Nici măcar în joacă. Eu mă gândisem la strategii subtile în care să nu subliniem CE și CINE a făcut, să nu punem la zid agresorul, ci să găsim contexte …