Eu ca mamă
Leave a comment

Ce alegeri am făcut pentru fetele mele în primii lor ani de viață

IMG_4496c1

Ca orice părinte (cred… sper!) mi-am dorit mereu ce este cel mai bine și mai bun pentru copiii mei. Uneori simt că am exagerat. Însă îți dai seama care au fost nevoiele și care exagerările abia după primii ani ai copilului și, mai ales, la al doilea copil. La Măriuca, aveam (scriu zâmbind acum) absolut tot ce credeam noi că ne trebuie, cu trei luni înainte să se nască.

În camera ei, pătuțul care urma să se transforme în birou după 5 ani, avea o saltea cu fir de argint și o husă cu fire speciale, prietenoase cu pielea fină a bebelușului. Body-urile și pijamalele aveau cusături delicate care să nu cumva să jeneze copilul la somn. Patul de voiaj era deja pregătit și dus la munte. Aveam cel mai bun și performant sterilizator de pe piață, cea mai bună pompă de sân, steamer, recipiente pentru depozitarea laptelui și a mâncării din plastic special, aparat de decongelat laptele făcut provizii pentru când nu eram eu acasă, covor senzorial pentru bebeluși, scaun de masă reglabil pe trei nivele, care se transforma în leagăn sau în scaun pentru activități, gen pictat, modelat etc. Mozart pentru copii, cărucior cu landou, scoică și scaun pentru când copilul poate să stea în fund. Scaun de colecție, de mașină. Purificator de aer în camera ei. Cădiță anti alunecare, cădiță pliabilă de voiaj (asta chiar a fost utilă). Cosmetice atent alese.

Scutecele Pampers. De la bun început am exclus altă marcă. Am luat, desigur gama premium, inclusiv la servețelele umede. Și mult timp am mers pe premium nu pentru că Măriuca ar fi avut pielea sensibilă, ci din precauție exagerată, transformată în frică, nu care cumva să se pricopsească copilul cu vreo iritație. S-a pricopsit oricum când, într-o noapte, de bucurie că doarme, nu am mai schimbat-o, deși simțisem la mână că scutecul era plin. După o vreme, pe la un an jumate, am trecut la gama Active Baby și nu am scăpat de schimbat Pampersul noaptea până când Măriuca nu a renunțat de tot la el, pe la vreo 3 ani. Ea bea foarte multă apă seara la culcare, plus laptele, și dacă trecea de ora 2, scutecul era depășit de situație.

La Julie, ne-am mai relaxat. Sau eram deja prea obosiți ca să mai dăm atenție unor detalii inutile. Ea a dormit în patul Măriucăi, sau pe canapeaua de la ele din cameră, sau în pat cu mine și cu Măriuca, unde se nimerea, pe orice saltea se nimerea, pe orice așternut era în acel moment pe pat. A purtat 90% din lucrurile Măriucăi. Nu i-am sterilizat prea multă vreme biberoanele pentru că nu a vrut lapte din biberon, a vrut doar direct de la sân și nu a vrut suzetă. Prefera plăcinta cu mere decât morcovii la steamer, iar cârnații i-a introdus destul de repede în alimentație. La fel și germenii de grâu și supa de linte. Nu i-am mai pus muzică de somn, nici Mozart pentru copii, i-am cântat eu. Am ascultat împreună povești sau ce se nimerea în mașină. În scaunul de masă a stat relativ puține luni, preferând să stea pe banca de la colțar. I-am făcut baie în chiuvetă, apoi direct în cada mare. Scaunul de colecție îl are moștenire de la sora ei. Purificatorul merge în continuare. Cosmeticele le alegem și mai bio, și mai organice.

Iar Pampers rezistă cu stoicism. La fel, am ales în primele luni gama Premium Care și la scutece, și la șervețele. La scutece nu îmi amintesc să fi încercat altceva. Am fost mulțumiți de raportul calitate – preț – accesibilitate la orice supermarket de oraș, magazin de la țară, farmacie de pe DN1 sau din altă țară. Așa că dacă ar fi să fac o listă cu ce e cu adevărat util pentru un bebeluș, aș scrie… Dar mai bine vă spun asta într-un alt articol :).

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.