Inspir și expir
comments 10

2016, anul în care am zâmbit cel mai puțin și am învățat cel mai mult

Mă uit pe telefon la lista cu intențiile pe care mi le-am pus pe 6 ianuarie 2016. Mai mult de jumătate din ele s-au concretizat. Nu mă încântă neapărat faptul că le-am bifat pe aproape toate, ci că am crescut atât de mult în acest an, încât am făcut lucruri pe care nici nu le visam.

Până pe la 32 de ani m-am plâns că ceilalți mă văd ca pe un copil și că nu îmi acordă credit. De câțiva ani mi-am dat seama că asta nu era percepția lor, ci frica mea. Așa că a lucrat mult pe partea de autocunoaștere și cu copilul interior. Anul acesta este primul an în care nu m-am mai simțit copil. M-am simțit adult. Și nu știu dacă este o consecință a maturității, însă 2016 este anul în care am zâmbit cel mai puțin. Și mi-au apărut cele mai multe riduri de expresie. A fost un an în care am simțit că am fost mereu concentrată, conștientă și mereu trează.

A fost anul despărțirilor și al acceptărilor. A fost un an în care a trebuit să iau decizii multe, repede, din mers, să reconfigurez constant traseul. Pfff, foarte obositor. Însă am învățat cât în alți 5 ani laolaltă că:

Singura pace din lume care durează este pacea interioară.

Cred că mare parte din faptul că am încheiat acest an întreagă la minte este că m-am retras în inima mea aproape zilnic și nu m-am deconectat de la propria mea sursă de putere și de liniște atunci când în exterior tunurile erau îndreptate spre mine. Mai ales pe final de an.

Divorțul nu trebuie să fie o soluție, ci o concluzie.

Această revelație m-a întors de la decizia de a mă separa de soțul meu. Acum am altă strategie care pornește din inimă, nu din minte. Și nu e o strategie de luptă, ci una de armonizare, echilibrare, de oferire a unei alte perspective care nu pornește de pe poziții de autoritate.

Nu poți să pierzi ceea ce dăruiești.

Mereu am dăruit. De fiecare dată când am putut, am dăruit, fără să mă gândesc la urmări. Mulți au plecat cu ce le-am dăruit. Inițial am crezut că mi se cuvine ce le-am dăruit și că ei sunt, într-un fel, datori să rămână fideli. Apoi mi-am dat seama că dacă unii pleacă este o confirmare că ajutorul meu a creat independență, nu dependență. Iar această descoperire m-a făcut fericită.

A dori este o preferință nu o necesitate.

Când elevul este pregătit profesorul apare.

Toate lecțiile pe care le-am primit în acest an, au venit exact când eram pregătită să le accept și să le integrez.

Totul devine mai luminos atunci când îți păstrezi autenticitatea și știi cine ești.

 

Mulțumesc, 2016! Am primit cu bucurie și cu recunoștință tot ce mi-ai oferit.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Mihai Răitaru

 

10 Comments

  1. Anul acesta ne-am cunoscut si iti multumesc pentru ca m-ati acceptat in comunitatea Digital Parents Talks si iti sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile pe care le-am invatat de la tine. Iti doresc ca anul viitor sa zambesti mai mult 🙂 Poate fi si un zambet de implinire cu gandul la oamenii pe care ii influentezi in mod pozitiv.

  2. Roxana Basaraba says

    Foarte frumos, felicitari pentru acest articol!
    La multi ani si un 2017 cel putin la fel de bun!

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc. Să fie un an așa cum avem nevoie fiecare dintre noi.

  3. Felicitari pentru 2016 si iti urez un 2017 plin de bucurii si realizari! Pentru mine anul 2016 nu a fost un an usor, dar minunat, am reusit sa ajung cea mai buna versiune a mea de pana acum.

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc. Un 2017 așa cum îți dorești și ai nevoie 🙂

  4. Sper ca noul an sa iti aduca doar bucurii si impliniri. Eu am multe planuri pentru anul 2017 si sunt determinata sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a le duce la bun sfarsit. 🙂

  5. Buna,
    Te-am descoperit de curand si imi place tare mult de tine. Scrii frumos, ma regasesc in multe din randurile tale si imi place la nebunie curajul tau. Articolul de mai sus a fost pe sufletul meu,clar. Ma declar cititoare fidela de acum inainte!
    Un 2017 frumos iti doresc!

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc, Cornelia. Frumos tatuaj, am și eu unul la fel :). Ce coincidență.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *