Inspir și expir
Leave a comment

Ce face o moașă pentru o femeie care naște? Interviu cu Adina Păun, vicepreședinte al Asociației Moașelor Independente

13921184_1330506616977602_5767849015329310223_n

 

Când zic moașă îmi vin în minte povestirile bunicii despre cum nășteau pe vremuri femeile acasă, cu o femeie bătrână și experimentată din sat. În viziunea mea, o moașă este un om blând, care te susține cu sfaturi, îngrijiri, informații, monitorizare pe toată perioada sarcinii și încă un timp după ce ai născut. Nu știu sigur dacă asta este într-adevăr descrierea unei moașe, sau măcar parte din ea, pentru că nașterile mele au fost cât se poate de instituționalizate, monitorizate cu aparatură de ultimă generație, anesteziate și ambele, prin cezariană.

Deși am fost mulțumită și recunoscătoare până la Dumnezeu medicului cu care am născut, că nu am pierdut sarcinile și că am născut cu bine, la termen, copii sănătoși, în ultimii ani am început să fiu conștientă de cum aș fi putut să nasc altfel sau măcar cum aș fi putut să am alături de mine o moașă și/sau o doula care să mă facă să mă simt în primul rând om, femeie și să simt că trec prin cel mai miraculos proces din lume, în ritmul meu, să mă facă să simt că EU îi aduc pe lume pe copiii mei.

Apoi, am mers la câteva workshop-uri de feminitate și am aflat despre puterea pântecului nostru, despre puterea colectivă a femeilor adunate pentru un scop nobil, acela de a aduce pe lume un copil și mi-am dat seama că am ales să nasc cu varianta care poate m-a durut cel mai puțin, dar a fost cea mai medicamentoasă și traumatizantă pentru copiii mei și pentru mine. De multe ori, seara, simt nevoia să le lipesc pe fetele mele de pântecul meu. Să las acolo viața care trebuia să mai zăbovească vreo două săptămâni înauntru și să vindec astfel legătura ce a rupt-o medicina pe repede înainte.

În timpul sarcinii, m-am documentat de pe internet despre etapele dezvoltării sarcinii. În spital nu stătea nimeni să îmi explice. În maternitate, dar și în prima jumătate de an după fiecare naștere, am simțit nevoia să am lângă mine o femeie care să mă învețe cum să alăptez corect, cum să fac baie copilului, cum să fac cu buricul, cum și dacă să înfăș copilul. Aveam nevoie de informație, de căldură, de siguranță, de susținere.

Zilele acestea există o petiție online, Avem nevoie de moașe, care așteaptă susținerea noastră, votul nostru implementarea unei strategii naționale de îngijire a mamei și a nou născutului bazată pe moașe. Acest fapt ce ar aduce o grămadă de avantaje: “Implicarea moașelor cu studii universitare în îngrijirea femeilor la nivelul comunității le da acestora posibilitatea de a se ocupa de contraceptie, diagnosticarea și monitorizarea sarcinii, asistența mamei pre, intra și post naștere, inclusiv alăptare. Ne dorim ca moașele să își poată exercita profesia corect, complet și în mod autonom, așa cum se întâmplă în toate țările membre ale Uniunii Europene, moașa fiind cel mai bine pregatit și cel mai eficient specialist în fiziologia maternă și infantilă.” Cifrele din acest infografic reprezintă un semnal de alarmă.

Avem_nevoie_de_MOASE-1

Stăm de vorbă cu Adina Păun, moașă, vicepreședinte al Asociației Moașelor Independente și una dintre numeroasele promotoare ale acestei cauze.

Adina Păun

Ce pregătire are o moașă?

Adina Păun: Conform legislației românești, o moașă este în mod obligatoriu absolventă a unei facultăți de moașe din cadrul unei universități de medicină și farmacie. Cu alte cuvinte, moașa parcurge 4 ani de pregătire superioară în fiziologia și patologia femeii și nou-născutului.

Care este rolul ei pe perioada sarcinii altei femei? Înțeleg că moașa nu are un rol doar la naștere, ci și înainte și după.

Adina Păun: Moașa este specialistul în fiziologia femeii de vârstă fertilă și a nou-născutului până la o lună, și ea poate fi alături de femeie de la prima până la ultima menstruație. Poate ajuta cu planningul familial și contracepția, poate depista sarcina și poate monitoriza sarcina fără risc, poate asista nașterea naturală aflată în fiziologie, este alături de mamă și copil în prima lună după naștere, inclusiv prin consilierea în alăptare. Suntem instruite ca moașe să recunoaștem semnele care anunță probleme în oricare situațiile de mai sus, și să redirecționăm femeile sau nou-născuții către specialiștii de care au nevoie.

Noi suntem lângă femei pe parcursul unor procese firești: sarcina, nașterea, viața cu un nou-născut nu sunt boli! Rolul nostru este să ne asigurăm că totul rămâne în limitele normalului. Din această cauză, pe lângă competența medicală, moașa mai are un rol foarte important, care completează și susține toate cele de mai sus: acela de educație a femeilor în privința opțiunilor lor legate de toate etapele lor de viață, de pregătire a mamei în timpul sarcinii pentru naștere și alăptare, de consilier și sprijin psihologic și emoțional. Unul dintre marile avantaje oferite de îngrijirea integrată prin moașă este că mama va avea alături un profesionist care îi poate fi alături în orice moment, și care o va privi holistic, luând în considerare atât starea ei fizică, cât și pe cea psihică și emoțională.

În România, ca și în alte țări, moașa ar putea fi implicată și în screeningul cancerului de mamar și de col. Avem rate de cancer în stadii avansate inacceptabile în condițiile în care avem instrumentele pentru a le depista devreme. La nivelul comunităților rurale și urbane sărace însă, pur și simplu nu avem oamenii care să o facă. Moașele ar putea umple acest gol.

Nu în ultimul rând, moașele pot fi implicate în educația de sănătate și sexuală. Avem cel mai mare procent de mame adolescente din Europa, și una dintre cauzele principale este lipsa educației în acest domeniu. Putem ajuta.

Care este diferența dintre o moașă și o doula?

Adina Păun: O doula oferă mamei sprjin fizic, sufletesc și emoțional înainte, în timpul sau după naștere. Deși de multe ori doulele au o foarte bună înțelegere a nașterii, ele nu au o pregătire medicală, și nu au un rol de decizie sau intervenție în naștere. Doula poate fi orice persoană în care mama are încredere și cu care se simte comfortabil. Cu cât știe mai multe despre naștere, cu atât poate ajuta mai mult acest parcurs, însă rolul ei se limitează strict la susținere.

Moașa este cadrul medical care monitorizează ca totul să rămână în parametrii, intervine medical în limita competențelor ei sau implică un obstetrician în cazul în care ajunge la concluzia ca nașterea nu se poate desfășura fiziologic.

Moașa are și o responsabilitate profesională și legală față de mamă și nou-născut, cea ce nu este valabil în cazul doulei.

Câte moașe are în prezent România?

Adina Păun: Un studiu pe care l-am făcut acum un an la nivelul facultăților de medicină din țară a arătat că avem în prezent aproximativ 1 000 de moașe licențiate. Știm că multe nu s-au putut încadra ca moașe, tocmai din cauza vidului legislativ cu care ne luptăm acum.

Institutul Național de Statistică a numărat 591 de moașe, dintre care 2 (două!!) în mediul rural.

Care este rolul petiției? De câte persoane trebuie semnată? Ce se întâmplă după ce se întrunește acest număr?

Adina Păun: Petiția are rolul de a demonstra autorităților că România are nevoie de acest profesionist. Cu cât adunăm mai multe semnături, cu atât ne putem prezenta în fața lor cu o voce mai puternică pentru a cere acest gen de îngrijire pentru mamele și copiii din România.

Și aici nu vorbim numai de mamele educate, expuse la sistemul occidental de asistență prin moașă, care își doresc acest tip de îngrijire blândă și holistică. Vorbim de femeile din zonele rurale pentru care accesul- sau mai bine zis lipsa de acces la un profesionist în sarcină face diferența dintre viață și moarte. Există în România zone în care până la 30% din femei nu sunt văzute de nimeni competent până în momentul nașterii. Acest fapt are un impact mare asupra sănătății mamelor și copiilor, și este unul dintre motivele pentru care România are cele mai mari rate de mortalitate infantilă și maternă din Europa. 

Care este cea mai mare preconcepție a românilor referitoare la naștere?

Adina Păun: Cred ca noi ca popor am ajuns să nu interacționăm cu nașterea firesc, așa cum ar trebui să se întample cu un fapt de viață. Nașterea a ajuns acest mare bau-bau pentru care puține mame se simt sau sunt pregătite, lipsă de pregătire care se traduce în frică, lipsă de încredere, alegerea cezarienei pentru că este mai predictibilă și aparent mai ușor de înțeles. Este pur și simplu o altă operație. Însă normalitatea ar fi ca nașterea să parte din educația noastră de la vârste fragede. Dacă ne dorim ca mamele să nască natural, trebuie să înțeleagă despre ce e vorba. Trebuie să li se explice ce este și nu este de așteptat într-un asemenea moment important nu în furia febrilă a ultimelor luni de sarcină, ci și în clasa I, și a cincea și a zecea. Trebuie să readucem nașterea, alăptarea, apropierea de copii în firesc. Ca să mă întorc la întrebare, cea mai mare prejudecată este cred că nașterea este un moment periculos, complet în afara controlului nostru, și care trebuie cumva suportat pentru a ajunge la marele- și în mod cert importantul- premiu, bebelușul sănătos. Putem ajunge la același rezultat cu o pregătire temeinică și blândă, începută cu mult înainte de intrarea în sala de travaliu.

Credeți că dacă va fi semnată petiția, femeile sunt pregătite psihic să se lase pe mâna moașelor. Este oare nevoie să umblăm puțin și la mentalități, să oferim informare și îndrumare?

Adina Păun: Mi se întâmplă nu rar să fiu întrebată de medici din alte specialități decât cea obstetricală care este diferența între o moașă și o asistentă de obstetrică ginocologie (prima are autonomie decizională în îngrijirea femeii aflate în fiziologie, asistenta implementează ordinul medical). Deci da, avem o problemă de percepție, o problemă de imagine. Câți dintre cei care citesc acest interviu nu au în minte o babuță cu mustăți când e vorba de moașă? Dar este tot o chestiune de educație care ar trebui ghidată în primul rând de către stat, care trebuie să prezinte sarcina și nașterea ca pe niște etape normale în viața femeii, procese care trebuie să aibă alături o moașă, adică un specialist în fiziologie. Țin minte o discuție cu un oficial european căruia îi povesteam că îngrijirea femeii însărcinate se face în România de către obstetricieni. Prima lui reacție a fost: „De ce? Sunt toate bolnave??” 🙂

Cum văd medicii obstetricieni preluarea unor atribuții pe care acum le au ei, de către moașe. (La o naștere, un medic câștigă destul de mult 🙂)

Adina Păun: Eu cred că avem un fals conflict între obstetricieni și moașe, pentru că nu putem funcționa unii fără alții, și dimpotrivă, ne-ar fi tuturor mai bine împreună. Moașele pot acoperi comunitățile rurale, pot face partea de consiliere și monitorizare în sarcinile necomplicate, pot asista nașterile fiziologice, toate lucruri pentru care obstetricienii sunt evident supracalificați. Ei se pot concentra astfel pe cazurile de patologie ginecologică și obstetricală, din care din păcate avem destule.

Care credeți că sunt cele mai mari piedici pentru introducerea moașelor în procesul nașterii?

Adina Păun: Există mai multe tipuri de piedici: unele care țin de mentalitate, după cum vorbeam mai devreme, altele de lipsa voinței statului de a face ceva. Integrarea moașei în echipa materno-infantilă va lua ceva efort- avem nevoie de legi, decontarea serviciilor noastre de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, integrarea moașelor în sistem, de la protocoale de transfer la limite de responsabilitate, însă experiența multor țări unde s-a implementat cu adevărat această meserie a arătat că moașele sunt cea mai eficientă, ușor scalabilă și rapidă soluție de îmbunătățire a sănătății femeilor și copiilor lor.

Ce vă dă putere, care sunt motoarele cu care ați pornit la drum?

Adina Păun: Pe mine mă motivează cel mai mult femeile care nu au opțiuni, de nici un fel. Cele care mă privesc în ochi și îmi spun ca nu mai vor copii, și despre care știu că au rămas însărcinate, cel puțin de data asta, în urma unui viol intramarital. Aceste femei au nevoie de acces la contracepție.

Mă motivează un băiețel aproape orb dintr-o comunitate devaforizată. S-a născut foarte devreme, la 27 de săptămâni, din cauza unei infecții care ar fi putut fi ușor detectată de un simplu test urinar în comunitate. Doctorii au putut să îi salveze viața, dar nu vederea. Acea mamă are nevoie de monitorizare acolo unde și-o poate permite, la nivelul comunității.

Mă motivează mamele care vor să își trăiască nașterea frumos, negrăbite, într-un mediu care să le permită să facă tot ce le stă în putință să-și aducă copii pe lume în liniște. Și prin asta înțeleg un spital sau un centru de nașteri, sub îngrijirea unei moașe.

O recomandare pentru cei care nu au semnat încă petiția.

Adina Păun: Semnarea acestei petiții este un vot pentru normalitate, pentru firesc. Este un gest pe care noi, cei cu acces la electricitate și internet, îl putem face pentru femeile care aleg între mâncare pe masă și un consult ginecologic. Este un pas către un sistem în care statul român investește prin profesioniști în calitatea vieții și sănătatea românilor de azi și de mâine. Votați, votați, votați!  🙂

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.