Iubirea Urbană
comments 2

Cum își încarcă părinții bateriile înainte de sărbători? (P)

În fiecare an, înainte de Crăciun, am așa, mixed feelings. Copilul din mine abia așteaptă să vină cele trei zile în care stăm cu toată familia la masă, râdem, ne bucurăm și ne încărcam cu această energie. Adultul din mine, mai precis eu ca mamă, ridică din sprânceană și zice: Să înceapă nebunia! De când am copii, în fiecare an, irevocabil și iremediabil, ei au avut ba cele mai multe tantrumuri de Crăciun, ba febră, ba au dormit când trebuia să plecăm și nu au dormit când toți aveam nevoie de somn.

Simt că pentru fetelele mele, sărbătorile sunt moment de conectare cu cei dragi, de de-conectare când se joacă cu jucăriile primite și de re-conectare (care e adesea dureroasă). Fix în acest moment ele refulează toate frustrările pe care le-au acumulat acasă sau la grădiniță, în parc sau la cumpărături, la somn sau la activități. Fix când îți e lumea mai dragă se tăvălesc pe jos, plâng, nu vor nici în ruptul capului să stea la masă sau să ne lase să purtăm o conversație noi, adulții. Mereu ne atenționează că sunt și ele acolo și că simt nevoia să fie băgate în seamă, să se simtă importante și integrate.

Oricât de mult te-ai juca cu ele, le-ai ține în brațe sau le-ai arăta că tu chiar le iubești, ele par că vor mai mult și din ce în ce mai mult.

 

Desigur că se pun etichete și se emit prejudecăți. Bineînțeles că eu ca mamă nu am făcut suficient, că nu le-am dat o educație mai bună, că ideile astea moderne de parenting uite în ce hal aduc copiii, că le trebuie disciplină, că nu știu să urmeze o regulă, că nu știu să scrie la 5 ani, că Julie nu merge la niciun sport la 3 ani. În acel moment trag aer adânc în piept și încerc să nu mă las frustrată de etichetări.

Dacă sunt zen, totul merge bine. Dacă sunt cu bateriile descărcate, Crăciunul se termină cu uși trântite.

 

Așa că, în fiecare an în săptămâna dinaintea Crăciunului, împreună cu Bogdan, aleg o zi în care să ne încărcăm noi, ca părinți, bateriile. De cele mai multe ori se întâmplă să fie fix ziua când mergem după cadouri. Însă noi o tranformăm în ziua noastră de încărcare cu energie. Anul acesta am ales să mergem la Veranda Mall. Este eficient pentru noi să avem astfel de zile.

Este o zi în care, fără să ne dăm seama, luăm toate simțurile la testat: vizual, auditiv, olfactiv, tactil, gustativ.

 

Este ziua în care eu mă las machiată într-un magazin de produse cosmetice. Și aproape mă ia somnul când domnișoara make-up artist de la Sephora îmi face 3-uri cu pensula de pudră pe la tâmple. Ca astăzi. Mi-am ales un fond de ten pudră mineral și un gloss rezistent  la transfer. Pentru că știam dorința mamei, i-am luat și ei la fel, tot un fard mineral.


Însă înainte să ajung aici, am adulmecat geluri de duș cu flori de portocal și migdale și mi-am căutat un parfum verde de la Yves Rocher.

Gelul de duș miroase divin. Adjudecat. Achiziționat. Me happy.

 

Pentru că încă nu am apucat să îmi fac manichiura, am fost tentată să intru unde am văzut cele mai multe culori de ojă, adică la Melkior. Deși am acasă o grămadă de oje și se usucă pentru că nu am răbdare să îmi fac singură manichiura, tot am fost atrasă de o ojă verde smarald.

Este oare evident că am o pasiune pentru mirosul verde, culoarea verde și tot ce a aduce a natură? 🙂

 

Apoi am trecut la lucruri mai serioase:

Ceasurile sunt o mare atracție pentru mine. Iar dacă sunt de aur, trebuie să scriu:

Santa Baby, acesta este ceasul pe care mi-l doresc. Îl găsești la Splend’Or! Mulțumesc 🙂

 

Am păstrat puțin din intensitatea magazinului cu bijuterii și am trecut la lucruri mai pământene și mai cu specific de sărbătoare, la magazinul TATI. Am început cu ornamentele și hainele pentru copii.

Aici am scos puțin copilul interior la joacă.

 

Ca să ne pregătim cu ceva roșu de Anul Nou, am intrat la Jolidon, unde au reduceri. Iată ce mi s-a propus:

Not bad at all, doar că eu sunt mereu cu gândul la mare:

Dacă tot nu ne-am pus de acord, am trecut la ciorapi. Tot la reducere am găsit ceva interesant la Adesgo:

Apoi am simțit nevoia să ne mai jucăm puțin la MaxiToys. Din energia și magia lansărilor de decembrie, se pare că unicorn la unicorn trage, pentru că #OameniiSuntMagia.

Trebuie să fii unicorn ca să înțelegi ce a vrut să spună poetul 🙂 🙂

 

Am verificat lista cu activități pentru copii pentru că Măriuca și Julie sunt fan Gymboland.

Pentru adulți, dar și pentru copii, sunt zilnic diferite acțiuni: concerte de colinde, patinoar, târg de Crăciun, ateliere de decorat ornamente. Puteți vedea întreaga listă aici.

După atâtea cadouri și joacă ni s-a făcut foame. Așa că ne-am îndreptat spre food court. Nu am putut să ratăm coroana de brad cu jucării. Drept pentru care am trecut pe sub ea.

La masă, Bogdan, tăticul urban și Mihai, fotograful, și-au ales Oro Toro și eu Salad Box. Am renunțat la supa de linte (vă vine să credeți?) și am ales supă cremă de pui cu usturoi la cuptor și limonadă cu mentă. Cât despre bomba lor calorică, ce să zic, poza face cât 1000 de cuvinte. Așa se spune.

Cu bateriile încărcate, ne-am oprit la Kitchen Shop. Ador magazinele de design interior și cu obiecte casnice. Eu tot cu gândul la vară, am luat 6 forme de înghețată umbrelă și o ceașcă de ceai. Una singură. Doar pentru mine când îmi beau ceaiul și scriu la laptop.

Mi-aș fi dorit un halat de baie pentru piscină, dar nu am găsit.

Așa că am oftat lângă niște lenjerii de pat de la Morris Alexander pentru când vom avea noi o casă din care să se vadă soarele și luna, vorba Mărucăi.

 

Și ca să încheiem ziua liniștiti și încărcați, ne-am oprit la o ciocolată caldă și un tort de morcovi la Starbucks.

E a mea. Ba nu, e a mea :).

Am plecat spre casă relaxați, râzând și gata să primim Crăciunul cu tot ce ne aduce el. Nici măcar traficul înghesuit nu ne-a dezarmat.

În încheiere, Santa Baby, mai vezi o dată punctul despre lucruri mai serioase. Dacă nu ceasul, măcar brățara cu inimioară. Să fie cu multă dragoste.

 

Vă doresc sărbători cu liniște și cu acceptare. Și nu uitați, pe cât posibil, luați-vă o pauză de liniște și de liniștire înainte de Crăciun. Chiar și o oră în care să dați unplug lumii, face minuni.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Mihai Răitaru

2 Comments

  1. Nu știu de ce nu am scris mai devreme. Ce frumoase sunt pozele! Deja mi-e dor de sărbători.
    Vreau, anul ăsta în decembrie, să ai din nou un articol din ăsta cu răsfăț.

    p.s. Sper că Santa Baby citește bloguri 😉

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc. Fotograful este tare priceput. Îmi place cum surprinde stările. Doamen ajută să fie cu răsfăț pentru toată lumea :). Cât despre Santa Baby, el nu citește bloguri, cu atât mai puțin pe al meu. Shit happens… ca să fiu spirituală :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *