Cum să le vorbim copiilor despre #Covid19. Interviu psih. Adriana Mitu, în campania #JurnalDePrevenție

Photo by Gustavo Fring from Pexels

Nouă ne priește perioada asta de izolare, stau cu fetele, lucrez de acasă, le ghidez la teme, facem diferite activități care pentru ele să pară joacă și mie să-mi aline anxietatea că pierd mult că nu se duc la școală, am șters praful de pe jocurile de familie, am început să râdem din nou mult și încet-încet ies de pe pilot automat și intru în tihnă și în armonie. Sigur că nu e mereu ca-n filmele Disney și uneori mă frustrez că nu rezolv tot ce mi-am propus pe plan profesional, dar pentru că nu vreau să creadă fetele că din cauza lor nu-mi termin treaba, am stat de vorbă cu psih. Adriana Mitu despre cum le vorbim copiilor despre izolare și Covid19. Acesta este cel de-al doilea articol din campania colectivă #JurnalDePrevenție, o campanie de informare susținută de nișa de bloggeri părinți, Digital Parents Talks. Primul articol vă invit să îl citiți aici.

Cum se vede de la înălțimea copiilor toată forfota cu #Covid19? Știu că fetele mele sunt fericite că nu mai merg la școală.

Psih. Adriana Mitu: Da, vestea de a nu merge la şcoală a fost una primită cu multă bucurie de majoritatea copiilor. Cel puţin acest lucru s-a văzut din afară. La fel ca şi noi, adulţii, copiii şi adolescenţii folosesc umorul ca mecanism pentru a detensiona situaţia şi ca supapă de eliberare a emoţiilor puternice. De aceea şi ei au multe glumiţe despre vacanţa care nu este vacanţă, despre învăţare online, despre virus şi a fi contagios.

Pe de altă parte se simte o tensiune generală, la nivelul întregii societăţi, tensiune pe care copiii deşi o simt, mulţi dintre ei nu o verbalizează şi nici nu o exprimă în alt mod. În general, copiii nu exprimă suferinţa în momentele dificile, ci aşteaptă ca lucrurile să se aşeze pentru a scoate la suprafaţă emoţiile reprimate. Acest lucru este un mecanism de coping natural, în criză corpul şi psihicul fiind centrate pe supravieţuire.

Cum și ce le explicăm copiilor despre măsurile de prevenție, despre izolare și faptul că este nevoie să renunțe la unele cursuri și ateliere care le plăceau?

Psih. Adriana Mitu: Rutina este cea care le asigură copiilor ideea stabilităţii. Schimbările majore în programul lor le transmit că ceva se întâmplă şi ceea ce contribuie la această nelinişte este şi faptul că nu putem anticipa cât timp va dura situaţia actuală.

Copiii se simt puternici atunci când ştiu ce au de făcut pentru a fi în siguranţă, aşa că discutaţi despre spălarea mâinilor şi a păstra distanţă de persoanele care tuşesc, strănută, precum şi a nu se atinge pe faţă. Regulile acestea de igienă sunt de bază, nu sunt aplicabile doar în contextul actual, aşadar prezentaţi acest aspect ca pe un lucru pe care este esenţial să-l facem zilnic şi nu este nimic special acum. Singurul aspect preventiv special este izolarea şi le putem explica copiilor de ce această măsură luată acum ne ajută ca situaţia să se încheie mai repede, iar ei să revină curând la cursurile şi activităţile care le făceau plăcere.

În această perioadă stresantă este important să construiţi o rutină zilnică, deoarece îl poate ajuta pe copil să îşi creeze ideea de predictibilitate şi să scadă sentimentul de nesiguranţă. Mai ales dacă sunt cursuri de la şcoală care se organizează online. Rutina poate însemna un program de trezit dimineaţa, mese la ore stabilite, de făcut activităţi şi de mers la somn.

Cum nu le transmitem panica noastră. Chiar dacă uneri mascăm anxietatea, copiii simt și văd energetic panica. Ce facem?

Psih. Adriana Mitu: Copiii observă ce se întâmplă în jurul lor, observă oameni cu măşti, au auzit de virus de la prietenii sau colegii lor şi pot să-şi creeze în minte scenarii de tip dezastru. De aceea, este esenţial ca adulţii să discute deschis cu ei despre ceea ce se întâmplă, însă protejându-i de informaţiile şocante şi filtrând informaţiile pentru ei.

În acest context este nevie ca părintele să se ocupe în primul rând de anxietatea sa, înainte să discute cu copilul. Un părinte care se teme va transmite această emoţie şi copilului. Aşadar, primul ajutor emoţional în acest caz trebuie să fie îndreptat către părinţi.

Cum ne calmăm noi ca părinți și cum vedem și lucrurile bune?

Psih. Adriana Mitu: Noi adulţii putem vedea ce teamă se activează puternic în noi: teama de a ne îmbolnăvi, de a muri, de a se îmbolnăvi cei dragi nouă, de a nu mai putea asigura resurse familiei? În funcţie de istoricul nostru de viaţă ni se activează diferite frici şi mecanisme de coping. Primul lucru este să le observăm şi să ne amintim când am mai trecut prin astfel de momente. Aşa cum se scrie peste tot: panica nu ajută. Panica este de fapt mecanismul nostru de supravieţuire, care declanşază cele trei reacţii de răspuns la nivel cerebral: luptă (strategii active – a face provizii), fugi (izolarea, care în acest caz este foarte eficientă), sau îngheaţă.

Aceasta poate fi o perioadă în care putem sta mai mult cu familia, putem ajunge la zi cu sarcinile, cu toate cărţile necitite. Resursele noastre întotdeauna se activează şi cresc pe timp de criză, astfel că în aceste momente avem ocazia să ne dezvoltăm.

Una dintre cele mai frecvente întrebări în coaching este: Când ai trecut printr-o situaţie similară? Şi atunci ce ai făcut? Cu toţii am trecut prin crize personale de-a lungul vieţii şi le-am depăşit. Deşi situaţia de acum este diferită, ne putem aminti care sunt punctele noastre forte pe care le folosim atunci când suntem în situaţii de criză şi cum am făcut faţă unor experienţe dificile din viaţa noastră.

Ceea ce este greu în contextul actual este indisponibilitatea suportului emoţional din partea celorlalţi. Pentru că toţi suntem preocupaţi, temători şi îngrijoraţi, este dificil să găseşti în jurul tău o persoană care să te ajute să filtrezi propriile gânduri şi emoţii, să te asculte empatic şi să fie acolo pentru tine. Această perioadă mie îmi aminteşte foarte mult de perioada Colectiv, în care toată lumea era atât de puternic impactată emoţional, încât nu erau persoane ce puteau oferi suport emoţional aşa cum se întâmplă în situaţiile în care doar unul dintre noi trece printr-o etapă dificilă şi primeşte suportul comunităţii.

Ce poţi face în aceste zile este să fii o oază de linişte şi echilibru pentru cei din jurul tău, atât pentru copii, cât şi pentru cei din familie şi prieteni. O persoană liniştită, calmă, echilibrată, dar şi raţională în a nu-şi asuma riscuri, poate contamina cu starea sa toate persoanele din jurul ei, iar acestea la rândul lor să o ducă mai departe. Să ne amintim că nu doar virusul se transmite, ci şi energia noastră interioară care poate contribui la gestionarea şi chiar scurtarea crizei.

adriana mitu
Photo by Andrea Piacquadio from Pexels

Care sunt cele mai afectate categorii de copii, emoțional vorbind?

Psih. Adriana Mitu: Prin natura meseriei mele am observat că în această perioadă sunt afectaţi de neliniştea generală acei copii şi adolescenţi care sunt mai anxioşi din fire, care se tem să se îmbolnăvească, care au pierdut o persoană apropiată, sau care au trecut printr-o traumă. Aceste categorii de copii (şi adulţi) pot avea stări amplificate de anxietate, coşmaruri, somatizări, reacţii emoţionale accentuate, atacuri de panică şi aşa mai departe.

O altă categorie de copii şi persoane care pot experimenta o creştere a stărilor de anxietate în următoare perioadă sunt cei ce aveau o teamă de spaţiile deschise, de a merge cu mijloacele de transport în comun, cei care aveau diverse fobii (în special de germeni) şi cei ce au OCD – tulburare obsesiv-compulsivă.

De asemenea, acei copii cu părinţi foarte preocupaţi şi înainte de starea de sănătate a copilului resimt mult mai intens această perioadă.

Cum filtrăm infrmația de la tv și din online pentru copii? Eventual pe grupe de vârste, ca dezvoltare cognitivă, emoțională și ca acces la tehnologie.

Psih. Adriana Mitu: Echilibrul emoţional al copiilor în această perioadă depinde foarte mult de sursa de unde primesc informaţia şi de adulţii din jurul lor. Dacă un copil primeşte informaţia de la profesorul de istorie care face o comparaţie între ceea ce se întâmplă acum şi cum a fost perioada cu gripa spaniolă sau ciuma bubonică, este natural ca acest lucru să trezească anxietate şi să îl destabilizeze.

Sau dacă primeşte informaţia de la ştiri, reportaje sau din canalele de socializare, din nou acest lucru poate conduce la amplificarea sătrii de anxietate. Multe dintre aceste ştiri şi articole au o încărcătură emoţională foarte puternică şi nu de puţine ori se întâmplă să circule ştiri false, care îi alarmează chiar şi pe adulţi, iar dacă nouă ne este dificil să le filtrăm, copiilor cu atât mai mult.

De asemenea, dacă părinţii evită discuţia despre virus, acest lucru le poate transmite mesajul că ceva grav se întâmplă iar adulţii ascund şi în mintea lor, copiii crează propriile scenarii.

Este esenţial să le vorbim copiilor clar şi deschis, să le răspundem la întrebările pe care le au şi este în regulă şi dacă nu avem răspunsul la unele dintre întrebările lor. Ceea ce vă recomand este să luaţi pulsul stării emoţionale a copilului şi să răspundeţi la ceea ce vă întreabă. Puteţi începe cu a-l încuraja să vă adreseze întrebări şi să vă spună ce anume a auzit în jurul său, iar de aici să reglaţi ceea ce este adevărat sau nu.

Le putem explica şi de ce oamenii suspecţi au nevoie să stea în carantină, dacă avem un astfel de caz în familie. Putem face o paralelă cu bolile copilăriei pe care le-au avut (pojar, varicelă) şi să le evidenţiem că în acea perioadă ei au stat în casă pentru a se însănătoşi, iar la final au fost sănătoşi atât ei, cât şi cei din jurul lor. Este important să îl reasiguraţi pe copil că dacă respectă toate măsurile de prevenţie nu va lua această boală, cu atât mai mult cu cât este o boală rară în acest moment în România, iar copiii nu sunt consideraţi în categorie de risc, din ceea ce se cunoaşte până acum.

Observaţi ce tematici apar în jocul copilului, deoarece prin joc copilul dă sens propriilor experienţe de viaţă şi se eliberează emoţional. Poate fi mai frecvent jocul de-a doctorul, deoarece într-un astfel de joc copilul se simte puternic, având capacitatea de a-i vindeca pe cei bolnavi. De asemenea, puteţi folosi diferite păpuşi pentru a crea joculeţe amuzante despre igienă, acestea spălându-se împreună cu copilul pe mâini. Cu cei mai mici este esenţial să folosiţi jocul atât pentru transmiterea unor informaţii, cât şi pentru a-i ajuta să elibereze stările de anxietate.

Text: Ana Nicolescuadriana mitu

Specialist: psih. Adriana Mitu

fondator Centrul EDUC

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.