Uncategorized
comment 1

Curs de Joc si Emotii cu Otilia Mantelers, partea a II-a: teama de separare, plans, emotie, furie, prieteni imaginari

Ramasesem datoare sa va povestesc cum a fost la cea de-a doua parte a cursului de Joc si Emotii, sustinut de Otilia Mantelers. Ca si la prima sesiune, Otilia m-a fascinat cu sinceritatea ei, cu umorul si cu devotamentul pe care il are fata de Palyful Parenting.

Dimineata de sambata a inceput cu diagrama ganduri – emotii – comportament, care m-a facut sa privesc, din alta perspectiva, anumite situatii comportamentale ale Mariucai. Am inteles ca, in anumite cazuri, degeaba incercam sa corectam comportamentul si chiar mai grav, sa-l sanctionam, daca nu lucram cu emotia, cu cea care, a determinat, de fapt, comportamentul. Aici e mult de povestit, Otilia a explicat tare frumos diagrama, de aceea eu va recomand sa mergeti la curs si sa percepeti prin prisma propriei experiente care sunt efectele emotiei si de ce nu stituatia activeaza emotii. O sa intelegeti mult mai bine ce am vrut sa spun, dupa curs.

Urmatoarea pe lista de februarie a fost teama de separare. Ea apare la aproximativ 7-8 luni, atunci cand copilul realizeaza ca el este o persoana independenta fata de mama lui. La acea varsta, nu isi poate da seama ca tu te duci doar pana in camera alaturata si ca vei lipsi doar 3 minute. De aceea, Otilia ne incurajeaza sa facem jocuri precum cucu-bau sau sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, in care copilul sa vada ca am plecat, dar ne si intoarcem.

Pentru ca in articolul de la prima sesiune povesteam ce lucruri mi s-au parut eliberatoare din curs, o sa pastrez traditia si o sa va marturisesc ca am iubit-o mult pe Otilia cand a spus ca cei mici au nevoie si de alte persoane in viata lor (bunici, matusi, bone etc) si ca ei nu dispera, ca nu li se intampla nimic traumatizant, atata timp cat atunci cand mama se intoarce de la serviciu, le ofera timp special. (Despre ce inseamna timp special va las sa aflati direct de la curs J). Asadar, o sa incerc sa nu ma mai cert asa mult ca o las pe Mariuca cu bunica mea 6 ore pe zi si ca, din cand in cand, ii mai trimit sa se joace cu ea, pe sora mea, pe cumnatul meu… Hm, cred ca e cazul sa-mi programez o dimineata de shopping sau o seara cu fetele in oras. Revenind la ce spunea Otilia, inca un lucru care mi-a placut mult, zicea ca noi suntem facuti sa traim tribal (cu bunici, unchi, matusi, caini, pisici etc), nu in familie nucleu (mama, tata, copil) si ca adultii cei mai echilibrati sunt cei care au primit mult in cupa atasamentului.

Cat despre diferentele de dezvoltare dintre fete si baieti, am aflat ca la fete se dezvolta mai repede centrul comunicarii, iar la baieti, centrul orientarii in spatiu. Am aflat, de asemenea, ca exista diferente care sunt programate genetic. De exemplu, baietilor le plac mai mult jocurile pe calculator decat fetitelor. Este vorba de fapt, despre nevoia de control si vine din antichitate cand baietii mergeau cu tatii la vanatoare. Jocurile agresive apar, in general, dupa varsta de 3 ani, iar Otilia a semnalat un lucru bun de luat in calcul. Agresivitatea nu descarca emotii. Este doar un instrument care ne permite sa ajungem la sentimente, la emotii mai adanci. Ea este buna atunci cand duce catre durerea adevarata, catre frica initiala. Toti copiii si adultii sunt agresivi pentru ca au o frica. La animale exista 3 variante de raspuns, care se potrivesc, daca ne gandim bine, si la om: fight, fly, freeze. Adica, dupa cum v-ati dat seama, lupta, fugi, incremeneste. Otilia le explica tare frumos si emotionant, inca un motiv pentru care va incurajez sa mergeti la curs.

Partea despre plans si crizele de furie o stiam, in mare, de cand Otilia, impreuna cu Monica Reu de la Asociatia pentru Comunicarea Non-Violenta si Claudia Necula de la Asociatia pentru Nastere Naturala si Alaptare, au adus-o in Romania pe Aletha Solter. Insa mi-a placut sa ascult completarile Otiliei ca noi, ca generatie, nu am invatat ca o durere poate sa intre, dar poate sa si iasa. Iata inca un lucru eliberator.

Intr-o societate in care a fi stresat este in trend, este foarte important sa retinem ca bolile nu apar din cauza stresului, ci pentru ca nu stim/vrem/putem sa il scoatem. De aici apar somatizarile: febra, boli de piele (psoriazis, dermatite). Este bine sa fim constienti de faptul ca atunci cand suntem stresati, tot sangele se duce de la organele vitale, la muschi. Stresul creste nivelul cortizolului, scade imunitatea si fertilitatea si provoaca boli de inima si chiar infarct. Cum putem sa scoatem stresul? Prin plans, ras, joc, oftat, tremurat, cascat, transpiratie. Iar daca nu ne eliberam de stres, corpul nu se relaxeaza si nu putem sa aungem la emotii. Adultii cred ca daca plang sunt vulnerabili. Copiii care plang sunt cel mai putin agresivi, insa nu trebuie sa uitam ca, si ei, asemenea adultilor, au mecanisme, potrivite varstei, de a-si reprima plansul: suzeta, sanul mamei, leganatul, paturica preferata. Mai multe despre plans, emotii, crize de furie, stres, eliberare de stres, aflati mergand la cursul Otiliei.

DSC_0435

La finalul cursului Otilia ne-a dezvaluit cat de important este jocul si cate functii are, pe cat categorii este impartit si ce efect balsamic are in viata copiilor, dar si in crearea unei legaturi frumoase intre copil si adult. Ceea ce mi s-a parut foarte important a fost ca jocul nu are rolul de a manipula copilul, ci de a-l face sa vada situatia. Am aflat despre jocuri de auto-reglare emotionala (care regleaza ambele emisfere ale creierului), despre jocuri de control, despre jocuri care incurajeaza stima de sine (foarte important aici: o fetita va avea stima de sine daca tatal se va purta frumos cu mama pentru ca fetele se identifica cu mamele si invers, in cazul baietilor), despre jocuri de atentie (orice facem impreuna cu drag, creeaza conectare), despre jocurile fizice (iriga creierul). Am aflat ca cei mici au nevoie de aventura, nu de siguranta in joc. Daca sunt opriti de la aventura, vor deveni acei copii care nu au curajul sa faca nimic.

Cat despre Jurnalul pentru o viata frumoasa, o sa va incurajez sa mergeti la curs si sa aflati mai multe despre el de la Otilia pentru ca mi se pare ca i se potriveste manusa cand povesteste despre el. Cam asa am vazut eu cursul de Joc si Emotii. Multumesc Otilia pentru cunostintele impartasite si multumesc Luminita Malanca pentru implicarea mea in campania Pampers, fara de care n-as fi ajuns sa onorez, nici acum, invitatia Otiliei la curs.

Daca vrei sa participi la cursurile Otiliei, iata aici programul.

De asemenea, poti descoperi importanta jocului in conectarea dintre parinte si copil, din prisma Playful Parenting, tot de la Otilia, in cadrul evenimentului Joc -Comunicare-Conectare.

Text: Ana Nicolescu

1 Comment

  1. Pingback: De ce nu reuseam sa ma conectez cu Iulia? | Mamica Urbana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *