Eu ca mamă
comments 4

De ce ți-ai lăsat copilul plângând la grădiniță?

De ce ți-ai lăsat copilul plângând la grădiniță? Aceasta a fost întrebarea pe care am primit-o de la una dintre cititoarele mele. Ea câștigase o zi la spa cu mine. Stăteam amândouă pe grilajul fierbinte de lemn din sauna uscată. Brusc m-am simțit vinovată, iar căldura cărbunilor îmi potența starea de neliniște. Îmi venea greu să explic de ce am plecat când Măriuca încă plângea. Nu fusesem împăcată 100% nici atunci cu ideea de a pleca. Așa că am început să îi explic. De fapt să mă justific.

Dar mai presus de toate cred că am început să îmi dau mie argumente pentru a nu mă mai simți vinovată.

În primul rând, grădinițele de stat nu oferă posibilitatea de a avea o perioadă de acomodare sau timp îndelungat de stat cu copilul pe hol în fiecare dimineață în primele luni. De multe ori mi s-a părut că cu cât stăteam mai mult, cu atât îi prelungeam agonia Măriucăi. Cu cât stăteam mai mult, deveneam foarte emoțională și începeam să mă îndoiesc că mersul a grădiniță e un lucru bun pentru dezvoltarea ei emoțională.

De fiecare dată stăteam cu ea până se liniștea. Plânsul de frică, acela furios, care semăna cu un tantrum, disperarea că nu o să vin după ea, pe toate le ascultam și încercam să le conțin. Uneori îmi ieșea, alteori nu.

După ce își plângea frica, rămânea plânsul de resemnare. În timpul acestui plâns am plecat o singură dată pentru că se închidea grădinița și părinții trebuiau să iasă.

Cititoarea mea m-a întrebat de ce nu o luam acasă dacă plângea. I-am spus că eu nu consider că este eficient să îi netezesc foarte mult drumul ei prin viață.

Eu vreau să aibă ea propriile experiențe, și bune, și rele, prin care să treacă, iar eu să îi fiu alături, să o învăț cum să gestioneze emoții, situații, nu să o feresc de ele.

Consider că nu ar avea foarte multe de învățat dacă o feresc de experiențe, dacă i le selectez doar pe cele pozitive. Și apoi, în cărți se spune că în situații de criză creștem pentru că devenim creativi și ne activăm resursele.

În viață va întâlni tot felul de oameni și când nu voi fi eu lângă ea, va trebui să știe să se descurce pe cont propriu. Era o vorbă: o învăț să pescuiască, nu îi dau peștele.

Mai mult decât atât,  cred că este important ca cei mici să știe că fiecare este autonom și să respecte timpul și activitatea celorlalți. Dacă eu aș ține-o mereu cu mine acasă de fiecare dată când nu are chef de grădiniță, îi arăt că nu ar putea fi capabilă de adaptare, că nu am încredere că s-ar putea descurca și singură. Îi arăt că eu pot să îmi modific programul în funcție de stările ei.

De obicei, avem o zi – două pe lună când nu merge la grădiniță și mergem noi două prin diferite locuri: la film, în parc, la cumpărături, la o piesă de teatru sau pur și simplu stăm acasă și facem pizza, dormim împreună, ne jucăm, dansăm, ieșim apoi și cumpărăm flori și suc de mere.

Încinse de saună și de nevoia de a da explicații, am ieșit și ne-am răcorit la frigidarium. Țin să le mulțumesc celor de la Premier Spa că ne-au oferit posibilitatea de a petrece o zi la ei. Aceasta nu este o postare plătită, ci doar așa mi se pare firesc să mulțumesc și să spun unde am fost și cum m-am simțit.

Așadar la frigidarium nu am mai reușit să vorbim pentru că fântâna de gheață ne tăia respirația. Am intrat apoi la dușurile senzoriale și sonore care imită o furtună tropicală. Acolo am râs mult pentru că tunetele te luau prin surprindere, iar apa rece venea brusc după apa călduță și liniștitoare.

Înainte de a ajunge la sauna uscată, am încercat hidropiscina, șezlongurile de hidromasaj, dușurile cervicale (o necesitate plăcută pentru torticolisul meu). Am petrecut apoi destul de mult timp în cabina Thalasso, cu sare de Himalaya. Cred că ne-au atras pereții roz de sare și liniștea pe care o dădeau. Ne-am povestit în mare viețile, am vorbit despre blogging și despre parenting. La final am înotat în piscină. A fost o zi cum ar trebui să avem din ce în ce mai multe, mai ales noi, mamele. O zi de relaxare și introspecție. Mă bucur că te-am cunoscut Corina. Mulțumesc că citești blogul și că ai curaj să pui întrebări. Mulțumesc Premier Spa pentru răsfăț.

Text: Ana Nicolescu

4 Comments

  1. Buna Ana, eu ma bucur ca te-am cunoscut si iti multumesc pentru invitatia la spa, m-am simtit bine in compania ta.
    Imi place ca ai scris despre acest subiect, mai ales ca eu “am avut curajul” sa te intreb, stiind ca as putea sa te fac sa te simti incomod. Insa sa stii ca intrebarea a fost pusa fara a ridica degetul justitiar asupra deciziilor tale ci din pura curiozitate. Ma intrebam de ce tu ai facut asta? Eu spre exemplu nu as face-o dar am inteles motivele tale si le respect. Am vrut sa scriu si eu despre plansul copiilor la gradinita:)

    • Ana Nicolescu says

      Da, stai liniștită, știu că nu ai făcut-o ca să mă judeci. Mi-a fost clar de atunci. Cum m-am simțit eu este responsabilitatea mea. Mi s-au activat emoțiile de atunci și cum nu fusesem 100% împăcată cu ideea de a o lăsa plângând, mi-a fost greu să retrăiesc. Dar mă bucur că m-ai adus în acel punct pentru că discuția cu tine a fost vindecătoare.

  2. Buna, de o luna il duc si pe al meu copil la gradinita. Chiar ma gandeam la ce spui tu de perioada de acomodare. In Suedia, parintii au dreptul sa stea cu ei in primele zile pentru a le fi mai usor. In primele zile cand l-am lasat acolo, am simtit un imens gol in stomac si m-am simtit vinovata ca l-am lasat plangand. 1 saptamana am fost atat de ametita si de intoarsa, incat nu mai eram sigura pe aproape nimic din ce faceam. M-a linistit un pic faptul ca educatoarea imi spunea ca in timpul zilei se linisteste si nu mai plange, dar tot aveam goluri in stomac si inghiteam in sec. E asa de greu si e atat de mult de discutat pe subiectul asta incat nu stiu daca se va termina vreodata. Cert este ca incerc sa ma vindec dupa experienta asta si sper ca si el sa nu ma bata mai tarziu :)))

    • Ana Nicolescu says

      Haha, cu siguranță nu te va bate. Știi ce cred eu? Că avem nevoie cu toții de anumite situații pentru a evolua. Atât noi, cât și copiii. Tot răul spre bine, cu alte cuvinte :). Curaj și putere. Te îmbrățișez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *