Inspir și expir
comments 11

Destinație de vacanță în familie: Casa Kraus. Child friendly!

Anul acesta ne-am luat vacanța de Paște cu vreo 3 zile înainte. Am vrut să evităm valul de aglomerație și să mergem într-un loc nou. Cred că pe undeva am vrut să mă conving că turismul românesc nu e chiar la pământ. Nu știu de ce, dar de la o vreme m-a apucat o sete de autohton, de statornicie, de istorie, de rădăcini, de întoarcere la ce e pur românesc. Am ales Casa Kraus.

Situată în satul Criț, la 40 km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara, Casa Kraus părea din poze un loc cu tradiție și istorie, un loc curat, cu utilități actuale, dar cu obiecte din alte vremuri, păstrate cu grijă, recondiționate și date spre folosință turiștilor. În lunea în care trebuia să ajungem acolo, de dimineață m-a sunat managerul Casei, Flavius Cocora, să mă întrebe calm și domol dacă ajungem la masa de prânz. Prinsă în niște întâlniri și cu gândul la bagajele copiilor, am răspuns precipitat că ajungem pe la 16.30, am întrebat cum e vremea și încă ceva. Flavius mi-a răspuns la fel de calm, făcând precipitarea mea inutilă. Mi-am dat seama că noi, bucureștenii, facem multe lucruri cu multă agitație. În timp ce oamenii din alte zone fac aceleași lucuri, cu aceeași eficiență, dar fără consum energetic inutil. Iată primul lucru pe care l-am ținut minte și îl voi aplica. Sper 😊.

Criț, un sat de sași în inima Transilvaniei

Atât de mult mă uitasem pe pozele de la Casa Kraus pe Facebook, pierdută în visare, încât atunci când am văzut din șosea turla bisericii din Criț, am știut imediat că am ajuns. Satul, ca aproape oricare altul de sași din Transilvania. Și nu numai. Drum cu pietriș. Denivelat. Case care spun povești din alte vremuri, dar în același timp spun și povestea dezinteresată a politicii actuale. Arhitectura vremii, a locului. Pe pereții caselor și pe porți, semne decorative specifice (ca în Elsa și Anna, mami!). Un perete la stradă… cu tot cu ferestre, dar fără geamuri. În spate lui, nicio casă, nicio continuare cu alți trei pereți. Doar el singur rămas ca dovadă că acolo a fost viață cândva. Cârciuma din sat cu mese de tablă, câini plicitisiți și bărbați amețiți care cu greu se uitau în direcția din care bătea soarele să vadă ce e cu mașina de București. Am trecut podul. Casa Kraus?, a întrebat Bogdan. P-aici! Și liota de copii mergea în fața noastră eliberând drumul de câini, oi și un cal priponit aproape de stradă.

Afterschool-ul de la Casa Kraus

Erau în jur de 8 copii, fete și băieți, între 4 și 12 ani. Știau bine Casa. Aveam să aflăm că ei vin acolo la afterschool de 3 ori pe săptămână. Fac lecții cu Amalia Cocora, specializată în pedagogia copilului. Li se oferă o masă caldă, se joacă și le este observat potențialul de dezvoltare. Toți provin din familii cu situații financiare deplorabile. Dar au atâta viață și determinare în ei, încât absorb ca un burete tot ce le este oferit. M-a emoționat povestea unei fetițe care citește seara cocoțată pe șifonier ca să vadă mai bine scrisul la lumina lumânării. Nu au nici măcar curent electric.  Afterschool-ul din Criț este dezvoltat și susținut de Fundația Michael Schmidt, care se implică activ în susținerea învățământului din sate.

Energia locului ne face să ne simțim de-ai casei

În curtea pietruită, Flavius ne întâmpină senin și calm. Măriuca și Julie încep să zburde ca niște miei pe iarba crudă și deasă. Le place. S-au conectat instantaneu cu energia locului.

În casă, mirosul dușumelei de lemn masiv, mă face să închid ochii și să mă duc în copilăria mea, la casa bunicii din nordul Moldovei. Fetele o iau înainte spre cameră. Un hol de vreo 10 metri se întinde în fața noastră imediat ce terminăm de urcat scările șerpuite. În stânga și în dreapta, camere cu ușile deschise. Fetele sunt în delir: un leagăn de bebeluș de acum 100 de ani într-o cameră. Cea care s-a ocupat de amenajarea casei este designerul Veronica Schmidt. Ea a reușit să păstreze echilibrul între stilul arhitectural al caselor săsești și confortul necesar vieții moderne.

Un televizor de 2m în alta. O ladă de zestre…

Un soi de cuier mic cu sertare ca pentru hainele păpușilor… Un dulap cu flori. Așadar, deși Casa Kraus este o locație modernă, ea îmbină echilibrat obiectele de mobilier vechi, pictat manual, cu elementele moderne. Vechiul și noul fuzionează armonios datorită Veronicăi Schmidt, designerul Casei Kraus.

În capătul holului, camera noastră cu un pat de mijloc și două paturi de copii exact ca în Elsa și Anna. Fetele țopăie de bucurie și își împart paturile, rafturile, scaunele, săpunurile mici și rotunde de la baie, părinții. Începe cearta, ciupeala, privirile noastre emenințătoare. Se potolesc și încep să își așeze șosetele, chiloții și creioanele colorate în sertarele mici și pătrate de lemn.

Heaven, I’m in Heaven

Mă trântesc pe pat și cred că am ajuns în Rai. Îmi place totul aici: tavanul alb, masa extrem de veche cu denivelările vremii, patul nou, paturile de demult ale copiilor, așternuturile noi în ton cu modelele tradiționale săsești, iarăși dușumeaua, baia cu cele mai noi și calitative obiecte sanitare, chiuveta sprijinită pe picioarele negre de fier ale unei mașini de cusut de pe vremea războiului, lada de zestre, șifonierul nou, șifonierul cel vechi.

Fundația Michael Schmidt

De reconstrucția fostei case parohiale, actualmente Casa Kraus, a avut grijă Fundația Michael Schmidt. S-au urmat întocmai planurile originale ale casei, structura, amplasamentul camerelor și materialele folosite. Pentru asta au fost selectați meșteri pricepuți, care au folosit tenhici de lucru și materiale tradiționale, precum piatra și lemnul. Tocmai această provocare acceptată și îndeplinită de Fundația Michael Schmidt de a readuce trecutul în prezent reprezintă unicitatea Casei Kraus. De exemplu, ramele ferestrelor sunt din lemn natural, iar obloanele casei la fel. Sunt poate detalii mici pentru unii, dar arată respectul proprietarilor față de istorie și tradiții.

Ceea ce mi-a plăcut extrem de mult și m-a făcut să gândesc și mai responsabil și sustenabil a fost faptul că în reconstrucția noii case, s-au folosit multe din materialele fostei case parohiale, dându-le o altă destinație. De exemplu, țiglelor de pe vechiul acoperiș li s-a găsit o nouă întrebuințare: au fost folosite pentru a acoperi fortificația care înconjoară biserica din sat, cea cu care se învecinează Casa Kraus. Am fost extrem de recunoscătoare când am văzut că am de trecut doar o poartă pentru a ajunge la unul din așezămintele religioase evanghelice cu cea mai buna acustică din Transilvania.

Puiul cochet, în topul celor mai bune mâncăruri din lume

Coborâm la masă la ora stabilită.

În cramă ne așteaptă cel mai bun pui pe care l-am mâncat în viața mea. Un pui de casă lăsat la aburi câteva ore lungi, negrăbit și cu un condiment minune și secret. I se mai spune și pui cochet. A condus cu detașare în topul celor mai bune mâncăruri din toate țările în care am fost până acum.

Flavius ne-a spus că toate ingredientele sunt proaspete și toate mâncărurile sunt preparate în aceeași zi. Și pentru că nu puteam să ajungem în inima țării și să nu gustăm preparatele de Paște, oamenii de la Casa Kraus ne-au pregătit un festin pascal cu ciorbă și friptură de miel, cu cozonac și drob.

Dar și cu o surpriză pentru Măriuca: un tort din cea mai fină ciocolată cu nuci caramelizate.

Amalia și Măriuca

Amalia și Măriuca

Lecția de omenie din satul Criț

A fost surpriza lui Flavius când a auzit că este ziua Măriucăi. S-a dus la 30 km depărtare, la cineva de încredere și a așteptat până a fost gata tortul personalizat. Lecția de omenie a fost al doilea lucru pe care l-am învățat în satul Criț. Fiecare om din casa Kraus este deschis, bucuros, luminos, îngăduitor cu copiii. Bucătăreasa gătește divin. Femeile de la curățenie fac ca totul să lucească. Le-am zis că le iau și la mine acasă. Flavius și Amalia, doi oameni foarte senini, care știu clar ce vor să facă în viață și cu toate că sunt foarte tineri, apreciază cu tot sufletul istoria și tradiția, vor să ajute, să construiască, să inspire, să schimbe mentalități și să facă din copiii din satul Criț, oameni mari.

Viața satului de sași

Când se lumina afară, înainte să se trezească fetele, eu citeam dintr-o carte în care Ruxandra Hurezean scrie despre istoria, poveștile și viața satului de sași, Criț. Fără să știi măcar frânturi din istoria locului, este destul de greu să integrezi experiența unei destinații de vacanță, să înțelegi anumite lucruri și să te lași purtat în alte vremuri. Așa cum zice Emil Hurezeanu în prefața cărții, trecutul este o altă țară.

Am aflat cât de eficient se organizau oamenii acum mai bine de 100 de ani, cum trebuiau să lase între case o distanță de jumătate de metru și să aibă agățate pe peretele lateral al casei o scară și o găleată pentru incendii. Am aflat că fiecărui sas i se dădea câte o bucată de pământ și se stabilea în consiliu ce avea fiecare să pună pe pământ. Doi ani la rând se puneau două culturi diferite. Al treilea, pământul era lăsat să se odihnească. Toată lumea pleca la aceeași oră să muncescă pămâtul. Toți se întorceau la aceeași oră. Fiecare era dator să îl ajute pe cel în nevoie. Trăiau într-o comunitate. Comunitatea era ca o familie mare. Nu era îngăduit să ademenești sluga altuia și să i-o iei. Copiii până la 14 ani nu aveau voie afară după ora 20. Băieții și fetele după 14 ani aveau roluri clar stabilite în societate și la biserică.

A treia lectie învățată la Casa Kraus

Organizarea strategică funcționează, creează repere solide, ordine, predictibilitate, apartenență la un grup, mândrie că faci parte dintr-o comunitate și pui umărul la bunul ei mers. Se pare că tehnologizarea actuală ne-a individualizat mult și am uitat să trăim în comunități, ceea ce dă senzația de haos, egocentrism și duce la lipsa eficienței.

Festivalul Haferland: baluri săsești, slujbe în biserici fortificate, filme, fotografie

Ne-am luat la revedere de la Casa Kraus, nu înainte ca fetele să mai zburde încă o dată prin curtea imensă și să se joace în căsuța de lemn sub privirea atentă a berzei cuibărite pe stâlpul din fața bisericii. Uitându-mă la ele, mi-am dat seama cât de binevenite au fost aceste 3 zile pentru noi ca familie și cât de firesc s-au legat lucrurile.

Plănuim să mai trecem prin Criț în săptămâna Haferland, la cel mai mare eveniment dedicat promovării și culturii săsești din Transilvania. Intenția festivalului este de a promova atât cultura săsească, cât și turismul în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, denumită “Țara Ovăzului” sau Haferland. Anul acesta festivalul va fi la a cincea ediție. Printre activități se numără: slujbe în bisericile fortificate, proiecții de filme, baluri tradiționale săsești și expoziții de fotografie.

Dacă ar fi să rezum în trei cuvinte experiența de la Casa Kraus, acestea ar fi: istorie, omenie, armonie.

Text: Ana Nicolescu

11 Comments

  1. Vacanta de poveste! Cat de frumos poate sa fie acolo 🙂 Cred ca v-ati intors cu bateriile incarcate full.

  2. Ati descoperit un loc de poveste!!! Am notat si eu locatia, sper sa ajungem si noi cat mai curand prin zona. Multumi pentru recomandare!

  3. Pingback: #38 Inspirația săptămânii (15 - 21 apr 2017) | Cristina Oțel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *