Eu ca mamă
comments 7

Eu ca mamă. Așa cum nu mă vezi tu.

My Little Pony 14 iunie108

Scările alea cu multe trepte abrupte… relativ înguste, relativ șerpuite… ca viața mea… mă făceau să mă simt presată. Fetele călcau fix pe partea cea mai îngustă a lor și cea mai șerpuită, acolo unde le încăpea doar vârful degetelor de la picioarele lor mici, de copii de 2 și de 5 ani. Erau zglobii. Iar eu mă simțeam presată.

De ce nu pot urca și ele scările alea gri pe la locurile safe, să nu mai sară ca iepurii și să nu mai țipe ca din gură de șarpe care ajunge prima la ușă. Nu au trecut mai mult de 30 de secunde până le-am urcat. Însă abia așteptam să ajung la ușă. Mă uitam în jos și păreau destul de multe trepte. Îmi imaginam că dacă îi alunecă piciorul lui Julie, până jos își rupe ceva. Sigur, totul era hiperbolizat în mintea mea de mamă nedormită o noapte cap coadă de 5 ani încoace și în sufletul meu încărcat de 37 de ani de critică și de perfecționism.

Vedeam ușa eliberării și știam sigur că după ea e un tărâm magic, cu ponei, cu veselie, cu lumină, cu bucurie, cu zen, cu acceptare, cu îngăduință, cu brioșe cu zmeură, cu limonadă cu mentă, cu empatie, cu voioșie și iubire. Ușa s-a deschis și au apărut multe fețe zâmbitoare și binedispuse care ne invitau să ne așezăm oriunde vrem, fetele să își aleagă orice ponei vor ele, să mănânce orice tartă doresc, să bem suc de mere sau apă infuzată cu castraveți. Ajunsesem la Mazilique.

My Little Pony 14 iunie176 - Copy

My Little Pony 14 iunie17

My Little Pony 14 iunie3

My Little Pony 14 iunie8

My Little Pony 14 iunie10

Ca la orice început, fetele au fost puțin timide și nu le venea să creadă că pot alege orice ponei vor. Julie și-a ales-o pe Celeste pe care Măriuca o are acasă și nu o lasă pe Julie să o atingă. Iar Măriuca și-a ales cel mai mare ponei alb cu cea mai mare coamă mov, culoarea ei preferată.

My Little Pony 14 iunie91

My Little Pony 14 iunie96

Eu am dat să mă așez la masa lungă de lemn visând că așa mi-aș dori și eu o bucătărie în casa visurilor mele, cu ferestre generoase, primitoare de lumină, prin care soarele să se joace cum și cât vrea pe podea, cu faianță parcă desprinsă din clădirile portugheze, cu sac de pânză pentru pâine, așa cum avea bunica la țară, cu loc pentru suficiente persoane bune, dragi, deschise, vesele, fără umbre care îi seacă de energie, cu trecuturi văzute, recunoscute, acceptate și vindecate, fără bârfă, fără prejudecăți, fără critică, fără frică, fără dorință de răzbunare, cu acceptare și multă, multă iubire.

My Little Pony 14 iunie30

My Little Pony 14 iunie21

My Little Pony 14 iunie28

Fetele s-au jucat mult. Apoi au făcut brioșe cu afine și alune de pădure. Julie, obișnuită de acasă, a mâncat merișoarele și alunele, căci asta mănâncă ele ca gustare, iar dulciuri, așa cum am mai recunoscut de multe ori, eu nu știu să fac. Biscuiții au fost preferații lor. Apoi s-au mutat la castelul My Little Pony, unde și-au plimbat animalele magice cu liftul, au dat o petrecere și s-au jucat de-a grădinița.

My Little Pony 14 iunie188 - Copy

Eu analizam bucătăria, balconul cu fier forjat, aripile de înger de pe perete… visam în continuare la my secret life. Din când în când, Măriuca venea la mine cu o mână plină de ponei micuți și mă întreba dacă putem să îi luăm acasă. După ce i-am zis de 100 de ori că nu, a venit în mare secret, uitându-se să nu o vadă nimeni și mi-a zis la ureche: Mami, îți pun în geantă un ponei magic. E invizibil. Tu nu poți să-l vezi.

Bine, i-am zis. Și după ce a plecat, am scos din geantă 3 ponei invizibili. Am chemat-o și i-am zis să își ia bagehta magică și să îi teleporteze în castelul lor lângă ceilalți frați, surori și părinți că țipă că vor și ei cu liftul. A funcționat destul de greu bagheta, dar a mers până la urmă.

Au trecut 3 săptămâni de la eveniment și fetele vorbesc și acum despre el. Când am primit pozele, am plâns. Prinsă în vârtejul zilelor pline cu fetele, cu blogul, cu evenimentele, cu pregătirile pentru concediu, cu grădinița, cu creșa, cu certurile cu tatăl lor, nu reușesc să mă văd cum sunt ca mamă. Din familie, primesc doar reproșuri. Vorba lui Esther Perel, orice instrument de măsură ar avea oricine din familie, eu nu sunt suficient de bună, iar fetele nu sunt suficient de bine crescute, suficient de politicoase, nu știu să scrie, nu ascultă de nimeni, nu stau cuminți la masă, se îmbracă precum paparudele, sunt ca o sorcovă, o să ajungă pe centură, o să fie sub mediocre la școală, o să plece de acasă, o să ni se urce în cap, o să se drogheze, o să se tatueze, o să se aleagă praful de ele, o să vezi tu, cu crescutul ăsta al tău cu emoții, nu cu bătaie și pedeapsă! Iar eu, sunt rea și plină de ură.

Așa că am plâns pentru că am văzut cât de frumoase suntem împreună, cât de delicate și firave, dar puternice si hotărâte. Am văzut ceea ce tu nu vezi, emoția în ochii Măriucăi. Am văzut-o pe ea cât de frumos a crescut, cum se transformă într-o domnișoară expresivă, creativă și cu personalitate.

My Little Pony 14 iunie93

Am văzut-o cum încă mă caută dacă sunt în spatele ei în timp ce vrea să aibă experiențe noi. Am văzut-o cum vine la mine când vrea să-i păstrez în telefon amintirile și mă roagă să pozez orice agrafă.

My Little Pony 14 iunie164

Am văzut cum avem aceleași gesturi și priviri.

My Little Pony 14 iunie181 - Copy

Am văzut-o pe Julie cum se uită la mine cu multă curiozitate și îngăduință când mă prostesc.

My Little Pony 14 iunie142

Am văzut cum încă îi pot cuprinde fața ei mică de copil solar în palmele mele.

My Little Pony 14 iunie143

Am văzut-o cum are încredere în mine orice i-aș arăta și cum nu vrea să mă piardă deocamdată niciodată.

My Little Pony 14 iunie144

Am văzut că sunt o mamă minunată, jucăușă, prietenoasă, iubitoare, empatică, răbdătoare, care și-a creat raiul ei cu fetele, un rai pe care ochii tăi verzi nu-l văd, iar eu am început să somatizez din cauza asta, în încercarea ca eu să te fac parte din rai, iar tu să îmi prezinți raiul ăsta ca pe cel mai mare iad.

Dar din septembrie, voi merge pe o altă scară îngustă, apăsătoare, îmi va fi greu, frică și mă va lua cu amețeală să mă uit înapoi, dar voi privi înainte cu convingerea că mă așteaptă o ușă dincolo de care e un tărâm magic, cu veselie, cu lumină, cu bucurie, cu zen, cu acceptare, cu îngăduință, cu brioșe cu zmeură, cu limonadă cu mentă, cu empatie, cu voioșie, cu apreciere și cu iubire, cu iubire, cu iubire, cu iubire, cu iubire, cu iubire…

Text: Ana Nicolescu

7 Comments

  1. M-a emotionat textul tau, Ana, si m-a facut sa imi pun si eu multe intrebari. Cum sunt eu oare ca mama? Caci si eu primesc reprosuri in familie, ca Victor al nostru, de trei ani si jumatate, nu e bine crescut, tipa, face numai ce vrea el (nu e chiar asa!), i “s-a dat nas”, de aia e neascultator, o sa ni se urce in cap si asa mai departe! Si eu ma vad cum sunt ca mama, cu o privire subiectiva, imi dau seama ca gresesc si uneori ma enervez si il cert, alteori, adica deseori, am o ingaduinta care depaseste limitele si granitele asa-zisei “bune cresteri” pe care am primit-o cand eram copii – de fapt acea severitate a parintilor si rudelor care nu te lasau sa te exprimi, sa plangi, sa tipi, caci trebuia sa faci si sa spui doar “ce se cuvine”.
    Nu stiu sum sunt eu ca mama, cum ma vad altii, poate ar trebui sa participam si noi la o sedinta foto ori o filmare si sa vad apoi ce a iesit – cum se uita copilul la mine, cum ne jucam, cum vorbim, cum sunt gesturile noastre… Poate voi avea surprize 🙂
    Iar despre scara despre care spui ca vei porni din septembrie… iti doresc mult curaj si incredere. Incredere ca binele invinge, incredere ca esti puternica, incredere in puterea iubirii, ca ea face lucrurile sa se aseze asa cum trebuie si poate muta muntii din loc. Succes si inima buna! Te imbratisez!

    • Ana Nicolescu says

      Multumesc, Iohanna. Chiar te încurajez să faci ședința foto sau o filmare. Cu siguranță vei avea surprize plăcute. Sunt sigură că vor fi plăcute pentru că noi, mamele, cele mai multe dintre noi, de cele mai multe ori, ne subestimăm. Mulțumesc pentru încurajări. Îmi place tare mult să am încredere în puterea iubirii. Te îmbrățișez.

    • Ana Nicolescu says

      Bine, o să-mi fac drum la mare că mi-e poftă de o limonadă. Te pup!

  2. Foarte frumos! Din cate “te citesc ” eu 🙂 nu cred ca ai de ce sa-ti faci griji (poate doar asa in limitele normalului 🙂 pt ca transmiti prin randurile tale o energie frumoasa si atat de multa iubire pt copiii tai care nu are cum sa genereze decat… oameni frumosi si iubitori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.