Iubirea Urbană
Leave a comment

„În relațiile de lungă durată, ceea ce doare este faptul că nu ne simțim doriți”, Esther Perel

14302478_10153870616807043_2044646679_n

Am văzut în weekend, pentru a nu știu câta oară, cu aceeași curiozitate, filmul Cu ochii larg închiși, al lui Stanley Kubrick. Și mi-am adus aminte că nu v-am povestit despre cartea Inteligența erotică a lui Esther Perel. Pentru cine nu a văzut filmul, el, personajul principal, crede că soția lui, mama copiilor lui, nu i-ar putea fi niciodată necredincioasă. Uimită de această credință și încurajată de o țigară de marujuana, ea se hotărăște să îi deschidă ochii. Astfel, îi povestește cu amănunte chinuitoare despre fantezia ei cu un ofițer de marină pe care îl dorea de la distanță. Ea îi arată cât de puternică poate fi prezența celuilalt, chiar și când aceasta este doar un miraj. El este devastat de revelația soției și petrece tot restul filmului încercând să răzbune trădarea.

La acest film face referire și Esther Perel, terapeut de cuplu și de familie, în paginile cărții Inteligența erotică atunci când vorbește despre monogamie și despre umbra celui de-al treilea.

În urma celor peste 30 de ani de lucru cu cuplurile, autoarea trage concluzia că psihologia dorinței noastre își are rădăcinile în detaliile copilăriei. În familie învățăm ce să simțim față de corpul, sexul și sexulitatea noastră. Și învățăm o mulțime de alte lecții despre cine și cum să fim: să fim deschiși sau să ne închidem în sine, să cântăm sau să vorbim în șoaptă, să plângem sau să ne ascundem lacrimile, să îndrăznim sau să ne fie teamă.

Putem urmări de unde am învățat să iubim și în ce fel. Părinții noștri ne monitorizau nevoile sau se așteptau ca noi să le monitorizăm pe ale lor? Ne-am întors la ei pentru protecție sau am fugit de ei ca să ne protejăm? Am fost respinși? Umiliți? Abandonați? Opriți? Încurajați? Alintați? Am învățat să nu avem așteptări prea mari, să ne ascundem când suntem supărați, să îi privim în ochi pe ceilalți?

Toate aceste experiențe ne conturează convingerile de sine și așteptările față de ceilalți. Ele fac parte din această înzestrare, pe care fiecare bărbat și femeie o aduce cu sine în relația de dragoste ca adult. O parte din această zestre este evidentă și clară, dar mare parte din ea este taincă, ascunsă chiar și de noi înșine.

Preferințele sexuale se nasc din emoțiile puternice, provocările și conflictele de la începutul vieții noastre.

Esther susține că dilema esențială a intimității constă în a iubi pe altcineva fără a te lăsa absorbit. Abilitatea noastră de negociere a nevoii duble de conexiune și autonomie rezultă din ceea ce am învățat în copilărie, iar uneori avem nevoie de o viață întreagă de practică. Ea nu afectează numai felul în care iubim, ci și felul în care facem dragoste. Intimitatea erotică reprezintă promisiunea dublă de a te regăsi și de a te pierde. Pentru ca amândoi să fim unul, trebuie mai întâi să existe două persoane.

În căsniciile de lungă durată, știm că cel/cea de lângă noi ne iubește și nu ne-am îndoit niciodată de acest lucru. De aceea am stat cu el/ea atâția ani. Ceea ce ne doare așa de tare este că nu ne simțim doriți/dorite de partener. Și simțim că partenera/ul lasă pe seama noastră să facem lucrurile să se întâmple. Astfel, ajungem să ne pierdem complicitatea senzuală pentru confortul emoțional. Este o tranzacție nemiloasă, spune Esther Perel.

Dragostea și dorința nu sunt același lucru. Confortabil nu este același lucru cu sexy. Partenerul știe că este iubit, dar vrea să se simtă dorit. Vrea să-ți cunoască pofta, să guste din dorințele tale fierbinți. Este nevoie de doi oameni pentru a crea un tipar, dar numai de unul pentru a schimba acest tipar.

Pentru cuplurile de cursă lungă și implicit și pentru cele cu copii, Perel vede planificarea întâlnirilor sexuale dintre soți ca pe o soluție salvatoare. Planificarea poate părea prozaică, dar de fapt implică intenționalitate, iar intenționalitatea conferă valoare. Când plănuiți să faceți sex, ce faceți voi de fapt este afirmarea legăturii erotice. E ceea ce ați făcut și când vă dădeați întâlniri. Gândiți-vă la asta ca la un preludiu prelungit – de la 20 de minute la două zile.

În carte veți găsi un capitol dedicat vieții intime a părinților, cu provocările mamelor supra încărcate de îndatoriri casnice, ale taților care caută afirmare sexuală în afara căsniciei sau a celor care nu mai reușesc să își vadă soțiile ca pe femei voluptoase și pline de dorințe, ci ca pe mamele copiilor lor. Esther spune că nu există nicio îndoială că micuții fac ca legătura erotică să fie mai dificil de menținut. Sunt cerințele de rutină fără de care viața de familie nu poate funcționa, dar care subminează spontaneitatea sexuală. Este și stresul incontestabil cu privire la resursele cuplului: mai puțin timp, mai puțini bani, mai puțină energie de consumat unul cu celălalt. Sunt atât de multe motive pentru care am putea renunța la sex, încât aceia care nu renunță sunt de-a dreptul campioni. Aceia știu că nu copiii sting flacăra dorinței; ci adulții nu reușesc să mențină cânteia aprinsă.

Esther ne încurajează să nu le ascundem copiilor faptul că facem sex. Sexualitatea nu dăunează copiilor, nu este inadecvată sau periculoasă. Copiii care își văd părinții exprimându-și afecțiunea (discret și în limite corespunzătoare) e mai probabil ca aceștia să îmbrățișeze sexualitatea cu combinația sănătoasă de respect, responsabilitate și curiozitatea pe care o merită. Cenzurându-ne sexualitatea, stăpânindu-ne dorința sau renunțând la ambele, ne transmitem inhibițiile intacte generației următoare.

Cât despre monogamie autoarea explică faptul că noi căutăm în dragostea matură să regăsim unitatea primordială pe care am simțit-o alături de mama. Copilașul nu face nicio distincție între mamă și el. Întrebarea rămâne: unitatea pe care încercăm să o regăsim nu este în sine o fantezie? Pentru copil, mama este cea mai importantă ființă din viața lui, însă în viața mamei mai sunt și alte persoane, ea are chiar și un iubit gelos, pe tata. După cum reiese, mama nu a fost niciodată complet fidelă. Așadar, fantoma înșelării se află acolo încă de la început.

Teama de a nu pierde și teama de a nu fi abandonați ne întărește autoritatea asupra fiedelității. Într-o cultură în care totul este de unică folosință și restructurabil, și acest fapt ne confirmă cât de înlocuibili suntem de fapt, nevoia noastră de a ne simți în siguranță în relația esențială este cu atât mai mare. Cu cât ne simțim mai mici pe lume, cu atât este mi mare nevoia noastră de a străluci în ochii partenerului.

Esther continuă și susține că monogamia este indicatorul caracterului nostru special: am fost ales și a renunțat la ceilalți. Când întorci spatele altor iubiri, îmi confirmi unicitatea. O legătură interzisă poate fi catastrofală, dar poate fi, de asemenea, o eliberare, o sursă de putere, o vindecare. Aventurile sunt riscante, periculoase și labile, iar toate aceste elemente alimentează excitarea. Nefiind expusă niciodată la lumina zilei, vraja celuilalt se păstrează. Aventurile se desfășoară la marginile vieții noastre și în mod senzual, sunt scutite de programările la stomatolog, de taxe și facturi. Alături de amant, femeia poate să aibă piesa lipsă din puzzle, dar alături de soț, are tot puzzle-ul. E valabil și în cazul bărbaților, desigur. Perel încurajează ca monogamia să fie o expresie liberă a loialității, nu o formă impusă de ascultare pentru că atunci încep să apară problemele.

Marea iluzie a iubirii împărtășite constă în faptul că noi credem că partenerii noștri ne aparțin.

Pe lângă planificare și curtarea partenerului, autoarea propune dezvoltarea jocului. Când suntem copii avem jocul în sânge, dar capacitatea noastră de joc scade pe măsură ce înaintăm în vârstă. Sexul rămâne adesea singura arenă de joacă pe care ne-o putem permite (…). Când facem dragoste, putem recupera mișcările complet lipsite de rezerve ale copilului care nu și-a dezvoltat conștiința de sine încă în fața privirilor critice ale altora.

Eu mă opresc aici, vă las să descoperiți în carte capitole referitoare la joc, intimitate, captivitate, dorință, controverse în mentalități (Sexul este murdar, practică-l cu persoana iubită), despre cum dragostea caută apropiere, dar dorința necesită distanță, despre găsirea persoanei potrivite, despre evadare și multe alte situații, explicate cu studii de caz în care cu siguranță ne regăsim fiecare dintre noi.

inteligenta-erotica

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.