Inspir și expir
Leave a comment

Lasă-l să se murdărească

10425499_10152528754152043_5831803018561642415_n

Uneori cred că menirea copiilor pe lumea asta este să își facă părinții mai toleranți și mai flexibili. Când Măriuca era bebeluș, rareori aveam timp să ies la o întâlnire și să mă aranjez, să mă machiez, să-mi acopăr cearcănele. Însă, în rarele ocazii, alegeam cele mai frumoase rochii, cele mai strălucitoare șiraguri de mărgele și petreceam ceva timp să mă fardez. Înainte să plec, o luam pe Măriuca în brațe, o pupam și inevitabil ea regurgita pe rochia mea curată și călcată. Nervi. Sentiment de neputință. Întârziat la întâlnire. Scenariul s-a tot repetat și în timpul diversificării, și în timpul descoperirii acuarelelor sau a fardurilor.

În același timp, Măriucăi îi plăcea să experiementeze tactil, storcând între degetele ei de bebe, sfecla la steamer, felii de portocale, rujul meu, noroi, frișcă… iar surplusul ajungea invariabil pe haine, lăsând urme de palme mici. De cele mai multe ori m-am stresat și m-am enervat. Mi-a fost ciudă că strică haine bune, frumoase, calitative, de la oameni dragi. Nu am avut răbdare să mă documentez și să pun în practică, așa ca alte mame pe care le admir, soluții miraculoase pentru îndepărtarea petelor de grăsime, de carioci, de orice de pe haine. Mi-am pus toate speranțele în detergent și în mașina de spălat. Nici măcar nu pun hainele la înmuiat dacă au anumite pete. Le arunc direct în mașina de spălat. Și astfel, de când am doi copii, pun de 3 ori pe zi rufe la spălat.

563698_10150665079967043_1565485859_n

Abia după ce am născut-o și pe Julie, m-am relaxat în privința murdăririi hainelor. Le las să poarte ce vor, unde vor, cum vor și să se murdărească oricât vor. Ultima oară când mi-am făcut griji, a fost la moțul lui Julie, când Măriuca se dădea într-un leagăn plin de nisip cu rochia  de 300 de lei, care nu prea mergea spălată tradițional, ci era indicat să o dau la curățătorie. Fetele primesc în continuare rochii mai scumpe decât ale mele, de la bunica lor, însă eu am o altă abordare acum. Le las să se simtă libere și spăl rochiile în casă cu detergentul care a devenit partenerul meu de încredere :). Dacă rezistă bine, dacă nu, nu.

Îmi amintesc că atunci când eram mică, mergeam cu bunica mea la țară și cea mai frumoasă joacă era după ploaie când făceam ca niște chiftele din noroi, le puneam în vârful unui băț și aruncam cu ele unii după alții. Ajungeam negrii din cap până-n picioare acasă, însă nu-mi amintesc ca bunica mea să mă fi certat vreodată că este nevoită să frece hainele pline de noroi. Emoția, bucuria, veselia tuturor erau atât de frumoase și de puternice, încât memoria le-a păstrat la loc de cinste. Așa că îmi doresc ca și fetele mele să aibă amintiri frumoase din copilăria lor și să se simtă libere să experiementeze. Vă las câteva poze cu ele în toată splendoarea murdăririi, iar la final, un clip OMO, despre creativitate vs pete. OMO sprijină ideea de a lăsa copiii să experimenteze liberi, să își dezvolte creativitatea, fără a fi nevoie ca părinții să se gândească la hainele murdare. OMO este partenerul de încredere al părinților pentru îndepărtarea petelor dificile.

DSC_1104

579685_10151275245272043_641519014_n (1)

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


*

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.