Săptămâna Școala Altfel. Care este rolul ei? Guest post by psih. Adriana Mitu

săptămâna școala altfel

Săptămâna Școala Altfel este o ieşire din rutina de învăţare într-un sistem clasic şi implică experimentarea unor activităţi altfel decât cele parcurse zi de zi la clasă. Este acel zvâc care trezeşte motivaţia şi curiozitatea elevilor, dacă activităţile sunt alese pentru a facilita învăţarea şi cunoaşterea.

Din păcate, este mult prea puţin pentru ceea ce este necesar în momentul de faţă în sistemul de învăţământ. În timpul anului şcolar dacă intri în clasă într-o zi obişnuită, vezi feţe plictisite şi detaşate de ceea ce se întâmplă acolo, ori elevi care aşteaptă liniştiţi în bancă să li se predea, sau alţii care stau pe telefon şi se joacă, mai ales la clasele mai mari. În Săptămâna Școala Altfel această dinamică se schimbă total. Copiii devin brusc curioşi şi încântaţi de ceea ce urmează să experimenteze în zilele respective, fie că este un atelier, o excursie cu clasa, sau o vizită la un muzeu. Simţi acea energie plăcută de curiozitate şi fascinaţie, aceea care face rotiţele minţii să se mişte.

 

Pentru noua generaţie Săptămâna Școala Altfel este un demo de cum ar putea decurge interactiv o oră, dacă sistemul de învăţământ s-ar schimba.

Pe de altă parte, sunt şi clase care în Săptămâna Școala Altfel fac activităţi libere la şcoală, fără a fi ghidate de învăţători, profesori sau alte persoane. Şcoala devine un spaţiu în care elevii vin să îşi petrec timpul cu colegii, jucând cărţi şi făcând tik-tokuri. Desigur că aceste activităţi nu aduc niciun alt beneficiu, în afară de recreere, care este necesară, însă nu acesta îl văd eu a fi scopul Săptămânii Școala Altfel.

 

 Săptămâna Școala Altfel. Ce ar trebui să aducă în mod sănătos?

Sănătos într-un sistem nesănătos. Săptămâna Școala Altfel poate să aducă multe beneficii, de la trezirea motivaţiei, a plăcerii de a cunoaşte, a curiozităţii şi a fascinaţiei. Însă, acest lucru trebuie perpetuat şi nu este îndeajuns o săptămână pe an. Cu toate acestea, dacă avem această oportunitate, pe care generaţiile trecute nu au avut-o, este important să o fructificăm pe cât de bine putem şi să ne amintim că lucrurile nu se schimbă peste noapte şi este nevoie de implicarea noastră, a tuturor, să producem schimbarea. Nu putem aştepta ca lucrurile să vină de sus în jos, de la stat către şcoli. Revoluţia educaţiei va porni de jos în sus, de la clasă, de la părinţi şi profesori, de la oameni care fac lucrurile să se mişte.

 

Săptămâna Școala Altfel. Ce activități le sunt utile copiilor în acest interval?

Nu aş face neapărat o listă cu tipuri de activităţi, ci aş adresa o serie de întrebări înainte de a lua o decizie în acest sens:

  1. Activitatea contribuie la dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor într-un anumit fel? Sau este o activitate ce contribuie la construirea unor relaţii mai sănătoase între elevii din clasă?
  2. Activitatea se desfăşoară într-un mod ALTFEL decât s-ar desfăşura într-o zi normală în clasă?
  3. Acest tip de activitate poate fi desfăşurat şi în alte săptămâni ale anului şcolar?
  4. În ce fel pot conecta activitatea parcursă la una dintre orele de curs, în săptămânile viitoare?
  5. Activitatea aduce un beneficiu, ori este doar o formă de a petrece timpul liber la şcoală?

săptămâna școala altfel

Către ce să se îndrepte părinții și profesorii în Săptămâna Școala Altfel?

Din nou, nu am o reţetă anume, însă am câteva idei de cum se poate extinde activitatea de la Săptămâna Şcoala Altfel pe tot parcursul semestrului. Nu m-aş rezuma doar la a parcurge o activitate, ci aş merge mai departe, conectând ceea ce am făcut în Săptămâna Școala Altfel cu orele pe care copiii le au în restul semestrului.

Acest lucru poate fi făcut atât înainte de Săptămâna Școala Altfel, cât şi după. Înainte de Şcoala Altfel elevii pot fi introduşi deja făcând primul pas spre curiozitate şi motivaţie, prin construirea anticipaţiei. Anticipația se poate pregăti folosind ghicitori, întrebări, conversații misterioase, sau imagini, obiecte, iar elevii să ghicească ce urmează să se întâmple în Săptămâna Altfel.

Totodată, învăţătorul sau profesorii pot pregăti terenul, introducând în orele de curs diferite legături către activităţile ce urmează să fie parcurse la Şcoala Altfel. De ce este important acest lucru? Pentru că modul în care intrăm în contact cu diferite subiecte face diferența între curiozitate și plictiseală. Dacă copilul poate cerceta sau experimenta lucrul respectiv, el va fi mult mai implicat. Suntem atrași de lucrurile misterioase, ascunse, iar copiii cu atât mai mult.

săptămâna școala altfel2

După Săptămâna Școala Altfel se poate face o extindere a activităţilor parcurse, spre exemplu aş putea lega un atelier de lectură cu ora de română, ori ieşirea la muzeu cu ora de ştiinţe ale naturii, sau de istorie, geografia, sau o piesă de teatru pe care copiii au văzut-o poate fi repovestită în clasă, se pot pune în scenă personajele, se pot desena, poate fi cântat un cântec din ea, sunt multe conexiuni ce pot contribui la extinderea pasiunii şi a motivaţiei pentru învăţare pe tot parcursul anului. Important este să fim creativi şi să ieşim din rutină.

În sistemul actual de învăţământ curiozitatea a fost detronată de plictiseală. Plictiseala este utilă pentru copii, în anumite limite. Însă, când vorbim despre școală vorbim despre o plictiseală generală și constantă. Plictiseala a devenit mai mult un fel de a trăi viața școlară, decât o simplă stare trecătoare. Toate acestea se întâmplă pentru că am uitat să integrăm fascinația în procesul de învățare, iar Săptămâna Școala Altfel poate fi un catalizator bun.

 

Ce activități le dăunează în Săptămâna Școala Altfel?

Consider că este dăunător ceea ce nu aduce un beneficiu în procesul dezvoltării copilului sau adolescentului. Orice activitate poate fi canalizată spre o zonă care să aducă contribuţii în dezvoltarea lor. Spre exemplu merg la film, dar ulterior fac şi ceva cu ceea ce au văzut acolo, să vorbească despre trăirirle personajelor, să analizeze cadrele în clasă şi să observe mici detalii, spre exemplu ce exprimă unghiul din care este filmată o scenă sau decorul, costumul personajelor. Pot să rescrie finalul filmului sau pot să facă un alt trailer pentru filmul respectiv.

Fiecare dintre aceste activităţi dezvoltă noi abilităţi, însă este esenţial ca ei să fie ghidaţi către a descoperi cum să facă acest lucru. În special adolescenţii care sunt la vârsta răzvrătirii, când resping normele, pot fi ghidaţi să parcurgă dezbateri pe marginea unui subiect fierbinte în societate, să analizeze idei, să ia decizii, să observe consecinţele deciziilor lor.

În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi şi preadolescenţi m-aş îndrepta către subiecte ce implică latura decizională, moralitatea, descoperirea de sine. În această etapă se pot accesa cu uşurinţă nivelurile superioare ale cunoaşterii: analiza, evaluarea şi creaţia. Din păcate în rutina şcolară ei rămân prinşi în memorare şi în cazurile fericite ajung să înţeleagă ceea ce a fost memorat şi să poată aplica într-un context diferit. Ce îi motivează pe adolescenţi este un subiect pentru un articol separat, fiind multe de spus aici.

săptămâna școala altfel

Cum pot profesorii să le menţină interesul pentru activități mai hrănitoare și pe care nu le pot face oricând?

Un exemplu l-am dat mai sus de cum se pot extinde activităţile din Săptămâna Altfel şi în alte săptămâni ploioase şi plictisitoare de şcoală. Însă, ceea ce am observat în drumurile mele prin şcoli este că există clase unde fascinaţia este o regulă, nu o excepţie. Sunt învăţători şi profesori care reuşesc să trezească interesul elevilor prin activităţi dinamice, în care elevul nu este doar simplu spectator, depozitar al cunoştinţelor, ci este activ în procesul de învăţare.

Cred că aceasta este marea provocare astăzi, să trecem de la paradigma: profesor activ şi atotcunoscător – elev pasiv şi neştiuitor, la cea de: profesor ca ghid şi facilitator – elev activ şi responsabil. Şi este greu să ne reorientăm pe această nouă paradigmă, în special pentru noi, cei care am fost elevi într-o eră nedigitalizată, în care cunoaşterea se dobândea doar de la profesor sau din cărţi. Acum informaţia este disponibilă uşor, provocarea este cum îi putem motiva pe copii să o caute, să cerceteze, să se automotiveze. De aceea este mai important să lucrăm cu sufletul copiilor decât cu mintea lor, sau cel puţin să avem în vedere şi latura emoţională, intrapersonală, pentru că de aici vin în prezent cele mai mari provocări, dar tot aici sunt şi cele mai mari resurse.

săptămâna școala altfel

Sugestii pentru Săptămâna Școala Altfel tale pe grupe de vârstă

Nu există o reţetă a succesului sau nişte activităţi standard. Ca facilitator de workshop-uri pot spune că adevărata valoare a unei activităţi stă în procesarea ce se întâmplă după finalizarea acesteia. De aceea, după fiecare exerciţiu sau joc, discut cu participanţii despre cum s-au simţit ei în situaţia respectivă, ce le-a plăcut, ce li s-a părut provocator. Cu alte cuvinte ce a trezit în ei acea experienţă? Acest lucru îi ajută să reflecteze şi să îşi pună întrebări, două abilităţi care sunt esenţiale nu doar în zona dezvoltării personale, ci şi în aria învăţării.

Pentru elevii de şcoală primară sunt utile experienţele în care copilul interacţionează direct cu informaţia, la nivel practic, aplicat, nu doar abstract. Spre exemplu să facă un experiment, să intre în pielea unui personaj, să se transforme într-un detective al numerelor şi formelor. Pentru preadolescenţi şi adolescenţi, aşa cum scriam şi mai sus, este esenţial să facilităm accesarea nivelurilor superioare ale gândirii şi indiferent care este activitatea pe care o desfăşoară să fie conduşi în sfera gândirii critice, să cântărească opţiuni, să ia decizii, să înveţe să-şi canalizeze atenţia şi motivaţia spre zone de interes pentru ei.

 

Cum se pot implica părinții în activitățile din Săptămâna Școala Altfel?

În momentul acesta din ceea ce am observat, în clasele primare părinţii se implică cu luarea deciziilor în privinţa activităţilor pe care urmează să le parcurgă copiii. Uneori Săptămâna Școala Altfel devine un subiect de dispută în grupurile de părinţi. Apoi se implică contribuind financiar la activităţile care sunt plătite suplimentar. La cei de gimanziu şi liceu, părinţii se implică mai puţin în alegerea activităţilor, hotărârea fiind luată de către elevi şi diriginte.

Părinţii se pot implica discutând acasă cu cei mici despre lucrurile pe care le-au învăţat, ce au experimentat, cum s-au simţit. Să îi asculte pe copii, mai mult decât să transforme discuţia într-o lecţie de teorie sau oferire de sfaturi. Ştim că de cele mai multe ori copiii se întorc plictisiţi şi obosiţi de la şcoală şi când sunt întrebaţi cum a fost răspund sec: bine. Binele acesta înseamnă: “nu spun mai multe ca să nu urmeze o discuţie lungă despre de ce, cum şi ce am făcut”. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la copii este să îi aştept să vină ei către mine, iar atunci când o fac să ascult şi să ghidez prin întrebări, foarte puţin intruziv şi fără a avea un scop ascuns, altul decât a fi acolo la ceea ce mi se împărtăşeşte.

 

Text: psih. Adriana Mitu,adriana mitu

facilitator de programe pentru copii și adolescenți,

autor de cărți terapeutice,

fondator centrul EDUC

Foto: Pexels.com

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.