Anul trecut, pe vremea asta, aveam deja planul și strategia pentru școala de blogging pentru părinți, Digital Parents Talks. Lucrasem la concept din ianuarie împreună cu Alina Avram, Community Leadership Consultant. Ea mi-a dat încredere că pot pune în aplicare acest vis al meu. Ea mi-a explicat cum stă treaba cu comunitățile și am înțeles de ce vreau eu să unesc oamenii și să îi fac conștienți de vocea lor. Atunci am înțeles că diferența între o comunitate și un trib este dată de dialog. Și mi-am dorit să fiu fizic în mijlocul boggerilor din comunitatea pe care o adunasem de 4 ani.
Pentru mine câteva lucruri sunt certe: un om informat este un om mai greu de manipulat și puterea este împreună. Mi-a luat 4 ani să adun comunitatea. De anul trecut m-am hotărât ca rolul meu în comunitate să fie acela de a o uni, de a oferi din experiența, cunoștințele și relațiile mele și de a încerca să generăm împreună schimbări în țara asta pentru copiii noștri.
De ce vreau să crească vocea părinților?
Dacă stau să analizez bine, motivul primar pentru care îmi doresc să dau volum vocii părinților bloggeri este viitorul copiilor noștri. Cred că asta mă îndârjește cel mai mult să merg mai departe chiar și atunci când conceptul este copiat și reprodus de către alții sau când bloggerii aleg să nu scrie despre ce le aduce nou în viața lor Digital Parents Talks sau zvonurile că aș urmări exclusiv câștigul financiar este în floare.
Cine participă la școala de blogging pentru părinți?
O altă certitudine este faptul că toți cei care participă la cursurile Digital Parents Talks își doresc să ducă blogging-ul la un alt nivel, să facă lucrurile mult mai documentat și asumat și implicit să își monetizeze munca. Una dintre marile bucurii este că remarc că cei care au participat la cursuri și-au îmbunătățit stilul de scris, sunt mult mai atenți inclusiv la textul postărilor de pe Facebook, au grijă la cum își construiesc imaginea în online și cum se comunică agențiilor, brandurilor și comunităților lor. Ei interacționează acum în online, scriu guest-posturi unii pentru alții și se susțin în campanii. Simt că dialogul a început.
Este nevoie de auto-educare și de investiții de timp, energie și bani
O altă bucurie este că învăț și eu cot la cot cu bloggerii din interacțiunea cu ei și cu speakerii. Bloggingul este un domeniu viu, în permamentă evoluție și mereu ai câte ceva de învățat. Sâmbăta trecută la cea dea VI-a ediție Digital Parents Talks am realizat (de fapt am recunoscut) că pentru a ține pasul în blogging este nevoie de auto-educare și de investiții de timp, energie și bani.
Ce este important să știi ca blogger?
Online-ul se dezvoltă cu o viteză uimitoare și apar informații noi de la zi la zi, mai ales pe partea de promovare și vizibilitate în social media. Nu este suficient să ai Google Analytics instalat. Important este să știi să citești și să interpretezi datele de acolo, dar mai ales să le folosești în avantajul propriu. Adică să vezi care e profilul cititorului tău, din ce medii provine, în ce zile intră cel mai des pe blog, la ce ore, ce subiecte sunt de interes pentru el. Bogdan Zaharia, profesor la OK Institute, ne-a arătat la Digital Parents Talks cum putem folosi eficient datele din Google Analytics. Recunosc că m-am simțit depășită la unele lucruri, drept pentru care voi aprofunda tema.
Bloggingul a depășit demult faza de jurnal online
Dacă vrei să-l monetizezi, este necesar să ai o strategie cât mai integrată care să curpindă:
- construire de comunitate de cititori, interacțiune cu ei
- engagement
- branding personal
- cizelarea stilului de scris. Aici intră, pe lângă gramatica obligatorie, coerența, expresivitatea, creativitatea, emoția și atitudinea. Dacă scrii arogant, haterist, cu înjurături, cu p*li și p*zde, să nu te aștepți să se înghesuie brandurile la ușa ta.
- asumare prin documetarea subiectelor despre care scrii
- SEO
- gestionarea relației cu haterii
- vizibilitate, trafic și influență
- valoare adăugată în nișă
- actualizarea regulată a template-ului (să fie mobile responsive, de exemplu și să aibă viteză bună atunci când cineva accesează un link)
- pozele să fie bine încadrate, să spună o poveste, să fie pe cât posibil personale, la rezoluție bună și să fie redenumite (nu DSC2033149)
- networking-ul în offline
- asocierea cu anumite branduri. Această asociere arată, de cele mai multe ori, unele dintre concepțiile tale despre viață.
Care sunt provocările bloggerului de azi?
Am dat doar câteva exemple. Însă cea mai mare provocare, din punctul meu de vedere este să îți păstrezi originalitatea și spontaneitatea, respectând anumite reguli (de SEO, de exemplu) care uneori te fac să te simți robot. Dar dacă știi să transformi regulile SEO din rigori în exercițiu de creativitate, SEO îți va fi un instrument extrem de util.
Deseori sunt întrebată cum alegem bloggerii pentru campanii. Ei bine, urmărind cine respectă cel puțin criteriile de mai sus.
Cine suntem noi și de ce organizăm cursuri de blogging?
Cine suntem noi și de ce ne-am luat această șansă de a organiza o școală de bloggeri? Eu am 37 ani, sunt absolventă de Jurnalism, am urmat un Master în Proiecte Internaționale și un Master în Comunicare Managerială. Sunt blogger din 2012, scriu pe Mămica Urbană și sunt fondator Parenting PR.
Alături de mine am invitat-o la Parenting PR pe Lavinia Pavel ca Strategic Manager. Ea are 36 de ani și e antreprenor din 2010. A terminat ASE – Relații Economice Internaționale și are un Master în Comunicare și Relații Publice. Împreună implementăm Digital Parents Talks și facem campanii de PR și comunicare pe nișa de bloggeri părinți și nu numai.
Când și de ce apar frustrări?
Am vrut să spun detaliile acestea despre noi pentru că uneori ne frustrăm că oameni fără studii ajung să predea cursuri și să se numească traineri, iar noi suntem intitulate mămici care organizează cursuri pentru părinți. Nu statutul de părinte ne dă dreptul de a organiza cursuri, ci experiența și studiul în acest domeniu, relațiile pe care le avem cu anumiți experți pe temele pe care le alegem pentru workshop-uri și posibilitatea de a pune în legătură oameni care au nevoie unii de alții pentru a crește.
Text: Ana Nicolescu
18 comentarii
Mulțumesc, Ana & Lavininia, pentru că sunteți așa, credeți în ideile voastre, dar și în faptul că ai noștri copii pot avea un viitor mai bun dacă noi ne deschidem la minte și evoluăm pe toate planurile. :*
Huuuugs!
Articolul tau m-a emotionat! Recunosc, am “analizat” si apreciat calitatea, dar si munca din spatele fiecarui eveniment la care am participat pana acum, organizat de ParentingPR. De voi, Ana si Lavinia. Am vazut profesionalism, am primit informatii de calitate si am simtit pasiunea si determinarea voastra. Pe mine m-au ajutat foarte mult intalnirile acestea, am invatat multe si practic m-am imbogatit, ca om! Cat despre evolutia mea in blogging, simt cum, multumita voua, ma indrept acolo unde imi doresc! Ati creat o comunitate frumoasa si ma bucur enorm ca fac parte din ea!
Mulțumim tare mult pentru aprecieri!
O descriere completa a ceea ce se întâmpla la școala blogging . Ma bucur sa fac parte dintr-o comunitate așa de frumoasa!
Mulțumesc mult pentru tot ce faci pentru cei aflați la început de drum.
Cu mare mare drag. Să fie cu folos!
Eu va urmaresc cu interes si consider ca am foarte mult de castigat de cand fac parte, fie si de la distanta, din aceasta comunitate…dar evident ca m-as bucura ca proiectul sa se extinda in teren, fizic, inclusiv la Cluj 🙂
Avem în plan și asta ;). Mulțumesc pentru aprecieri. Hugs!
[…] Scoala de blogging despre parinti • Google Analytics ”for dummies” dezvăluie secretele mămicii blogger • Omu’ cat […]
Eu de la Ediția a VI-a nu-mi mai găsesc liniștea. Credeam că sunt blogger și mi-am dat seama că nu sunt sau că sunt unul cum nu aș vrea să fiu. Răbdare, timp și bani zici?!
Pfiu…! Neclar cum să mai fac blogging.
Hai că mai lămurim lucrurile pe parcursul edițiilor următoare 🙂
[…] A egal grup colorat de povestitori. Se pune în mijlocul lui un specialist IT. Bine pregătit și apreciat în domeniul […]
off, normal că am gasit postarea aceasta fix după ce s-a intamplat evenimentul, dar pana la anul poate mai cresc si eu si clar ne vedem la anul, la urmatoarea editie. tare mult imi doresc un pic de lumina in capul meu in privinta bloggingului. Asa e, sa faci parte dintr-o comunitate e minunat si am observat si eu ca cea a parintilor e atat de frumoasa.. Inca u am prea vazut heateri, sau poate aleg eu sa vad partea plina a paharului…
urmaresc cu interes si admiratie tot ceea ce faceti si simt o mare bucurie sa fac parte din aceasta comunitate. simt ca vocea parintilor bloggeri a crescut dar.. e si un mare dar.
eu locuiesc intr-un oras de provincie si aici lucrurile nu se misca cu acelasi ritm. ba chiar as putea spune ca nu se misca deloc. nu vorbesc doar de faptul ca noi, bloggerii din provincie nu suntem fizic prezenti la cursuri si evenimente, sau ca la anumite campanii nu suntem implicati, vorbesc si de inertia parintilor care nu se documenteaza, nu vor sa schimbe nimic, care asculta inca de bunica si de medicul de familie care poate e depasit si el.
e foarte greu sa schimbi lucrurile intr un oras mic, incercam sa facem si aici diverse evenimente, sa ne impicam, sa adunam parintii, dar ne lovim de o prezenta infima.
eu insa continui sa scriu, sa promovez ce se intampla si pe plan national, sa promovez ideile parentingului bland, al dialogului si respectului față de copil.
va felicit pentru tot ce faceti!
Mulțumim mult. Vom veni cu Digitalul și în țară. Important e să nu ne dăm bătuți, chiar dacă aparent lucrurile nu se mișcă. Hai să ne propunem pași mici ca să nu pară copleșitoare o schimare majoră 🙂
asa este, cu pasi mici speram sa se schhimbe lucrurile, desi uneori simt ca ar trebui facuta de-a dreptul o revolutie :).
Buna,
Te inteleg si eu care stau in Ilfov, si chiar azi remarcam la magazinul din sat aceleasi preconceptii de care vorbesti tu.Culmea e, ca bunica in cauza nu ii voia rau copilului, ci din contra era prea permisiva. Asa ca da, trebuie sa luptam muult ca sa schimbam mentalitati.
Dar ma bucur o facem incet incet.
aaa, sunt convinsa ca nici in capitala nu sunt toti parintii si bunicii aliniati noilor idei si informatii, dar, asa cum se spune si in articol, incepem sa devenim o voce si asta ne da sperante. macar atat :).