Eu ca mamă
comments 6

Show your children influence not power

Aseara am avut un moment, pe derulare rapida, de tensiune si dezacord cu sotul meu. El a zis tot dintr-o suflare, eu tot dintr-o suflare. El s-a uitat amenintator la mine, eu am dat ochii peste cap. El si-a imaginat ca el are dreptate, eu eram convinsa ca eu am dreptate, desi stiu ca este contraporductiv sistemul I’m right, you’re wrong. In fine, stilul ala impuns, din care nu are nimeni de castigat si situatia ramane tot nerezolvata. Marul discordiei? Masinuta galbena a Mariucai.  Papush, articolul asta este pentru tine.

Ce s-a intamplat, de fapt? Mariuca era obosita dupa o zi in care s-a tinut numai dupa femeia care ne ajuta la curatenie in casa. Ii ascundea mopul, se juca la aspirator, se ducea amenintator spre cuptorul incins, ii lua carpele pentru praf si alerga prin toata casa cu ele… si tot asa. A dormit mai putin decat de obicei si a mancat numai la masa de pranz. Pe la 7 seara, am scos-o in parc, am stat pana pe la 9. Cand ne-am intors, i-am pus un supozitor cu glicerina (era absolut necesar), dar am lasat-o in ritmul ei, nu am fortat-o, nu am amenintat-o, nu am certat-o. Era nervoasa si obosita, iritata, plangea, arunca pampersii, tipa, venea apoi sa o iau in brate, apoi pleca nervoasa si incepea iar sa tipe, tragea de margele si de curele, apoi iar venea in brate. Eu stateam pe jos si ii spuneam ca e ok sa planga si ca daca vrea, eu o tin in brate sa plangem amandoua, ne linistim si pe urma facem baie. Bogdan privea dezaprobator spectacolul. Dupa mai multe incercari de conectare-deconectare, i-am facut baia de seara. A inceput din nou sa planga atunci cand am iesit de la baie, sa arunce cu cremele de corp, cu prosopul. Ii era somn si foame.  In continuare, Bogdan ne privea dezaprobator, iar iritarea lui i-o simteam in ceafa. In momentul in care Mariuca a aruncat cu masinuta galbena (pe care i-o cumparase cu o zi inainte) in perete si a cazut dupa pat, el a explodat si a certat-o ca a aruncat-o, ca nu e cuminte, ca acolo ramane masinuta si ca nu i-o mai da sa se joace. Eu i-am spus ca n-are ea nicio vina ca masina a cazut dupa pat, intentia ei nu a fost sa o arunce acolo. Aici intervine partea cu zis totul dintr-o suflare, cu privirile incruntate si concluzia mea: Vrei sa-ti cresti copilul dupa metode invechite care nu au niciun rezultat pentru societatea de azi si nici nu trateaza copilul cu respect, ci cu abuz de autoritate. Concluzia lui (mult mai succint exprimata J): Esti muuuuuuult prea permisiva.

De la Aletha Solter citire

Mie mi-ar fi placut tare mult ca Bogdan sa vina cu mine la conferintele Alethei Solter de weekend-ul trecut, nu neaparat ca sa-si insuseasca metodele ei, dar macar sa le auda, sa le asculte. Ar fi aflat ca:

  • Daca, intr-o anumita situatie, iti tratezi copilul cu autoritate, imediat dupa, iti pare rau si devii mult mai permisiv.
  • Copiii care sunt crescuti intr-un stil autoritar neagresiv (control prin mijloace materiale sau emotionale, nu prin bataie) vor invata sa fie duplicitari, vor invata ca nu exista auto-disciplina, se vor simti plini de resentimente, maniosi, neintelesi, manipulati. In adolescenta, ei fie vor avea o atitudine de supunere, fie se inchid in ei sau se revolta.
  • A fi permisiv cu copilul inseamna ca nu ai niciun control asupra lui. Inseamna ca folosesti ca metode implorarea, mituirea, cicaleala, cedarea, sacrificiul de sine, salvarea, neglijarea. Atmosfera in casa permisiva este haotica. Copilul invata cum sa-i manipuleze pe ceilalti si nu exista auto-disciplina.  El se simte derutat, vinovat, nesigur. In adolescenta ar putea deveni egoist si dependent.
  • Daca abordezi disciplina democratica, atmosfera va fi una relaxata, ordonata si flexibila. Ii arati copilului dragoste neconditionata, incurajare, ii impliniest nevoile, ii asculti sentimentele, il lasi sa suporte consecintele naturale ale deciziilor/faptelor lui. Copilul invata auto-disciplina, invata sa-si asume responsabilitatea, va avea aptitudini de rezolvare a problemelor, va fi respectuos si cooperant. El se simte sigur, fericit, increzator, iubit si are o stima de sine ridicata.
  • Preventia este o componenta a educatiei democratice, adica incearca sa-i creezi copilului un spatiu prietenos si sigur.

Cum le oferim copiilor informatia?

  • Frige, in loc de Nu pune mana
  • Uite asa se mangaie pisica, in loc de Nu trage pisica de coada
  • Pregateste copilul, in prealabil, pentru diferite evenimente. De exemplu, daca veti avea musafiri: Hai sa vedem ce te poti juca daca te plictisesti cand sunt aici musafirii.
  • Lasa-l sa suporte consecintele naturale ale actiunii lui – nu vrea sa-si puna caciula, lasa-l sa-i fie frig.
  • Comunicare non-verbala: arata-i cum se face, nu ii spune ce sa faca.
  • Incearca mesaje care incep cu Eu sau Mie – Mie nu imi plac frimiturile in pat,  in loc de Ti-am spus de atatea ori sa nu mai mananci in pat

Surse de stres pentru copil

  • Au fost loviti, criticati, s-a tipat la ei
  • Nu au mancare cand le este foame
  • Nu au fost suficient tinuti in brate
  • Devin frustrati cand incearca sa mearga si se impiedica, cand incearca sa se catere si nu reusec
  • Copiii se sperie de reactiile noastre si dezvolta frici
  • Sunt stresati inainte de nastere/nastere traumatizanta
  • Frica, frustrare
  • Stimulare prea mare. Zi supra aglomerata: la supermarket, petrecere etc
  • Boala, spitalizare
  • Anxietate, depresie

Comportamente care pot fi cauzate de stres

  • Hiperactivitate, impulsivitate
  • Incapacitate de concentrare
  • Probleme de somn
  • Frica
  • Tantrumuri – sunt, de fapt, mecanisme de vindecare
  • Agresiune, violenta

 

 

 

 

 

 

 

Cum se elibereaza copii de stres?

–          Prin vorbit si ras

–          Prin joc terapeutic

–          Prin plans si tipat

 Copilul plange din 3 motive:

  • Are o nevoie imediata: atentie, stimulare autonomie
  • Lipsa de informatii
  • Stres/trauma nerezolvata din trecut

– Nevoile copilului mic sunt imediate, nu vor si nu pot sa astepte. Se plictisesc repede si isi creeaza propriile stimulente (trag de diverse lucruri).

– Copilul are nevoie de atentie.

– Nu este productiv sa pedepseti copilul pentru ce a facut din lipsa de informatie, ii dai informatia. Ii arati ca se deseneaza pe hartie, nu pe perete. Ii cumperi tabla si o lipesti pe perete.

– Pedeapsa are efect negativ asupra motivatiei.

– La 18 luni (varsta Mariucai) nu au dezvoltarea necesara pentru a intelege conceptul de regula. Abia la 2 ani o inteleg. Iar in jurul varstei de 7-8 ani inteleg si punctul de vedere al altor persoane: Da-te, te rog, din fata televizorului ca nu vad de tine.

Copiii se nasc cu capacitatea de a se elibera de stres. Cand copilul plange nu inseamna ca esti un parinte rau, ci unul bun. Daca nu plang, copiii nu se elibereaza si nu dorm bine, devin agitati, anxiosi. Exista hormoni de stres care se elibereaza prin lacrimi. Astfel, scopul plansului poate fi explicat fiziologic: eliberam substante de care nu mai avem nevoie.

Copiii acumuleaza sentimente, emotii dureroase si gasesc un pretext sa explodeze: masinuta galbena. Explodeaza prin plans, tipete, tantrumuri, toate insemnand un proces de vindecare, de eliberare. Rezultatul? Copilul devine calm, vesel, cooperant.

Cand opresti plansul, de fapt il amani pentru mai tarziu. Copiii au nevoie sa planga si sunt gata sa o faca atunci cand se simt in siguranta.

Copiii au nevoie de dragoste exact atunci cand par ca o merita cel mai putin.

Stresul poate afecta creierul din cauza nivelului crescut de cortizol.

 Ce putem face cand copilul plange?

– Verifica daca are vreo durere sau are nevoie de ceva

– Ofera-i contact fizic, pshihologic si vizual

– Accepta-l si asculta-l cand plange

– Incearca sa-i indeplinesti nevoia pe cat posibil

– Ia copilul in brate si lasa-l sa planga in timp ce il tii in brate. Nu opri plansul. Astfel, devine mai calm, mai atent, mai multumit, mai pezent, mai bland, mai cooperant. Plansul in brate ajuta la vindecare, copilul se simte iubit si acceptat.

 In loc de concluzii

Am fost crescuti fara posibilitatea/permisiunea de a ne exprima emotiile, concret de a plange. Ca adulti, incercam sa ne inhibam emotiile prin fumat, cafea, exercitiu fizic exagerat, too much TV, shopping, mancat excesiv sau ne refugiem in munca. Hai sa ii invatam pe copiii nostri ca daca isi exprima emotiile nu sunt vulnerabili, ca plansul nu este rusinos, ci sanatos, hai sa nu le amputam simturile si sa nu le mutilam personalitatea. Ceea ce fac copiii poate fi o oglinda a noastra, la nivel psihic. Copiii au nevoie sa se simta iubiti indiferent daca sunt veseli, tristi, obositi, nervosi. Si mai presus de toate, show your children influence, not power. Aletha si-a incheiat conferinta cu o poezie care, sunt convinsa ca pe toti cei prezenti i-a emotionat. Mie si acum mi se pune un nod in gat cand imi amintesc mesajul. Nu am apucat sa mi-o notez, dar impreuna cu Otilia si Laura am demarat cautarile si o sa o postam cand dam de ea. Oricum mesajul era ca atunci cand cresti copii, nu este greu sa te apleci la nivelul lor, chiar si de 100 de ori pe zi, sa ii incalti, sa ii iei in brate, sa le dai o masinuta galbena cazuta dupa pat, ce este cu adevarat greu este sa te ridici la nivelul emotiilor lor.

 

Text: Ana Nicolescu

 

 

 

6 Comments

  1. Mariana Toba says

    imi spuneti va rog unde gasesc poezia despre care vorbeati la sfarsitul acestui articol esential?multumesc

  2. Doamne, parcă ai asistat la discuţiile noastre de acasă, cu mine, prea permisivă, cu tati, care se vrea autoritar…
    Finalul, chiar dacă nu ţi-ai amintit poezia, mi-a produs acelaşi efect ca şi ţie: un nod în gât!

  3. atelieruldecreatie says

    Foarte frumos e scris articolul, cred ca fiecare cuplu se regaseste in cuvintele tale.
    Felicitari, si multumesc. 🙂

  4. Pingback: Plansul la copii. De ce este bun? | Traieste Sanatos cu Simona

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *