Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Am așteptat ziua de sâmbătă, 4 iunie, ca pe cea mai fină ciocolată belgiană pe care o păstrezi pentru ocazii speciale. Simțeam că Esther Perel va aduce multă lumină, maturitate, și, mai ales, o nouă abordare și o perspectivă actuală și profundă asupra sexualității, vieții erotice și a vieții de cuplu. Probabil că simțeam așa pentru asta îmi doream să aflu, să văd, să aud. Îmi doream o discuție serioasă, adevărată, fără ocolișuri, despre intimitate. Și așa a și fost. Chiar mai mult de atât.

Psiholog și psihoterapeut de renume internațional, în ultimii zece ani a ajuns să fie considerată unul dintre experții relaționali ai zilelor noastre. Esther a stabilit de la început că va folosi sexualitatea ca o fereastră pentru a înțelege mai bine aspectele lumii.

Prima întrebare pentru sală a fost: Câți dintre dvs considerați că ați primit o educație sexuală bună? Nicio mână ridicată. Părinții, școala și religia ne-au învățat să ascundem orice ține de zona intimă, să ne rușinăm, să găsim denumiri organelor sexuale, să nu ne atingem, să nu ne placă prea mult să obținem sau să oferim plăcere, să credem că este păcat, iar dacă actul sexual este un păcat, o poftă trupească, copiii se nasc din păcat. Dar dacă el este murdar, de ce îl faci cu cel pe care îl iubești cel mai mult?

Noi, femeile, nu am fost învățate să fim conștiente de puterea pântecului nostru, de energia creatoare, de miracolul de a crea și de a da viață, nu știm nimic despre gimnastica intimă. Am fost învățate că tot ce este și pornește de acolo de jos trebuie ascuns pentru că e rușinos. Pe de altă parte, femeile din lumea orientală, sunt învățate, educate că din pântec se naște puterea femeii, ele își onorează zona intimă, o respectă și o intrețin sănătoasă prin practici spirituale zilnice, prin dans (belly dance), prin conectare cu energia feminină. Esther ne încurajează să ne inspirăm din relații și din oameni care sunt diferiți ca rasă, vârstă, orientare sexuală etc. De asemenea, ne încurajează să schimbăm limbajul. Limbajul modifică percepția și astfel dăm alte sensuri. Căci altfel, este greu să schimbi percepția asupra sexului.

De-a lungul timpului, căsătoria a trecut prin mai multe schimbări. La început, era mercantilă și pragmatică. În cadrul ei, bărbatul obținea tovărășia femeii și copii. Adulterul era acceptat și dorit de femei și de bărbați. Adulterul era pentru plăcere.

În istorie, sexul a fost o datorie maritală pentru femei. Ele obțineau în schimb, grija pe care le-o ofereau bărbații. În majoritatea țărilor lumii, femeilor nu le plăcea sexul. Dar occidentalii au vrut să schimbe căsătoria cu scop mercantil și sexul pragmatic, în căsătorie din iubire și sex de plăcere. Astfel,

1. Au adus iubirea în căsnicie.
2. Au adus sexualitatea în iubire.
3. În zilele noastre fericirea a devenit o prioritate în căsnicie și pentru copii. În numele acestei fericiri facem multe schimbări în căsnicie.
4. Au adus intimitatea în căsnicie. Am nevoie să te simt concentrat, prezent, să simt că eu contez pentru tine. Am nevoie să îți comunic interiorul meu (emoții, frici, nevoi etc.), iar tu le ve oglindi, le vei valida și asta va da valoare relației noastre.

Inteligența erotică după ce devenim părinți

După ce devenim părinți, investim întreaga energie în activitățile cu copiii și ajungem acasă epuizați, dezinteresați. Nu mai păstrăm din energie pentru partener. Nu mai depunem efort să avem grijă de noi, de corpul nostru, de sufletul nostru, devenim epave. Ingredientele inteligenței sexuale sunt: anticiparea, curiozitatea, jovialitatea, ludicul, noutatea. Dacă nu le găsim la partenerul nostru, de la care vrem un angajament maxim, vom căuta în altă parte. Infidelitatea are o tenacitate pe care căsnicia pare să o invidieze. O persoană poate fi moartă într-o relație și extrem de vie în altă relație.

Esther atrage atenția asupra prejudecăților: el vrea sex, ea vrea iubire și spune că sexul nu este ceva ce facem, ci este un loc în care mergem, este o experiență. Ni s-a transmis de generații că sexul este păcat, este o obligație, că trebuie să fie minunat și magic, iar femeile trebuie să aibă neapărat orgasm. Fiecare societate a inventat un sistem prin care a controlat sexualitatea: permisiune, abstinență, excitație, inhibiție. Încă se mai crede că sexul este ceva ce trebuie să îi oferi bărbatului ca să stea acasă. Esther este de părere că bărbatul tradițional ar fi acceptat asta. Însă, bărbatul modern vrea ca femeia să fie implicată, prezentă. Nimic nu îl excită mai mult pe un bărbat decât o femeie care să îl dorească.

Ca mai toți terapeuții pe care i-am ascultat, și Perel spune că suntem tentați/obișnuiți să vorbim mai mult despre celălalt, în loc să vorbim despre noi: tu niciodată nu… Ea ne sfătuiește să vorbim cu partenerul despre noi: Eu mă inhib în timpul actului sexual când e din obligație/mă gândesc la copii/nu îmi place corpul meu etc. Mă excit când mă simt încrezătoare, puternică, apreciată, în viață, vibrând.

Femeile sunt crescute să aibă grijă de ceilați, să fie mămoase. A avea grijă de celălalt este anti-afrodisiac. Mă atrage cel mai mult partenerul meu când e în zona lui, când e încrezător, când e noutate, când mă surprinde, când e în elementul lui pentru că atunci nu are nevoie să-i fiu părinte. Atunci pot să-l doresc. Atunci pot avea sex fără obligații. Mă atrage cel mai mult partenerul meu când pleacă, când este absent pentru că acolo pot să mă conectez cu imaginația mea erotică, să tânjesc după el.

Când devenim parteneri erotici, am opțiunea să știu că tu nu îmi aparții. Asta e provocarea dorinței: nu pot să doresc ceea ce deja am.

Dorința este legată de sentimentul de încredere în propria persoană și asta nu vine din jucării sexuale, ci din faptul că merit să mă simt bine.

În căsniciile moderne, bărbatul/femeia nu ne aparține. Experimentăm mereu posibilitatea pierderii. Prin urmare, trebuie să facem mereu ceva diferit. Există foarte multă nesiguranță în acest teritoriu al dorinței. Sexual, este foarte important să fim egoiști, să ne concentrăm pe propria persoană.

Însă în societatea actuală, femeile acceptă povara de a avea grijă ca soții lor să fie mulțumiți că ele au orgasm. De aici și nebunia cu mimarea orgasmului.

Tranziția la a fi părinți

Multe cupluri își finalizează viața erotică și/sau pe cea maritală odată cu apariția copiilor, în principal pentru că scad resursele: timp, bani, intimitate, sex. Există oameni care au murit în interiorul lor în relații și oameni care sunt reînvie. Relațiile vii sunt cele care reînvie. Acestea au calitatea de reînnoire. Cum știi că membrii unei relații au această calitate? Atunci când ei:

• Sunt capabili să își asume riscuri, să se întâlnească cu necunoscutul
• Sunt capabili să fie creativi. Când suntem speriați nu putem să ne jucăm.
• Când au din nou încredere în oamenii de lângă ei
• Când există curiozitate, joc, surpriză, creativitate – îngredientele unei relații

Odată ce devenim părinți, facem cu partenerul doar ceea ce e funcțional. Energia sexuală (curiozitate, joc, surpriză, creativitate) există în noi, doar că trebuie să o redirecționăm către partener, nu doar către copii. Ar trebui ca cei mici să știe că părinții au nevoie de conectare, de sclipire. Dacă vreți să le faceți un bine copiilor, nu vă neglijați.

În majoritatea cuplurilor cu copii, apare de mai multe ori pe parcursul unui an, discuția despre divorț, mai ales în cuplurile cu copii până în 3 ani. Acum, cei care divorțează sunt idealiștii.

Esther susține că pentru a restabili armonia în dinamica cuplului, foarte bine funcționează o redistribuire a sarcinilor: un membru se gândește la familie, celălalt are rolul de a se gândi la cuplu și de a face acțiunile necesare pentru echilibru (stabilește o seară romantică pe săptămână, o surpriză pe lună, o excursie în doi pe an etc.)

Mamele și tații noștri nu simțeau presiunea de a fi un părinte bun. Ei nu se întrebau dacă au făcut bine sau nu sau dacă mai existau și alte metode. Esther subliniază schimbarea implicării parentale chiar și prin faptul că de la o generație la alta, substantivul Parenthood a devenit verbul Parenting. Este clar o abordare către faptic, către acțiune, o abordare proactivă, care vine la pachet cu presiuni asupra părinților.

Perel atrage atenția că de multe ori confundăm sațietatea cu epuizarea: După ce termin cu copiii, tot ce vreau e să nu mai fac nimic. O altă greșeală pe care o facem este să confundăm oferta (partenerului nostru de a face sex) cu cererea. De cele mai multe ori, credem că el ne cere să facem sex și simțim obligație.

Dacă simțim că partenerul ne dorește și vine să ofere, putem intra ușor în rolul de soție, de femei. În schimb, dacă simțim că are nevoie de noi, vom intra în rolul de mamă, de îngrijitor.

O întrebare care a pus sala pe gânduri a fost: Vă vedeți disponibili din punct de vedere sexual? Disponibilitatea duce la implicare. Implicarea duce la excitare. Excitarea duce la dorință.

De ce când este interzis e de dorit și de ce atunci când este accesibil nu mai vrei? Esther explică. Nu poți să dorești ceea ce deja ai. Se întâmplă același lucru ca la copil. În familie primește conexiune, iubire, intimitate, protecție, securitate. În afară, are libertate, entuziasm, noutate, curiozitate, descoperire. Cei care nu găsesc în familie căldură, iubire, conectare, nu au la ce să se întoarcă. La fel și în cuplu, este nevoie să fim deschiși către libertate, trebuie să menținem celelalte aspecte ale vieții active. Iubirea vine la pachet cu căldura. Sexul, cu fierbinte. Experiența de a fi iubit nu se traduce prin presiune. Problema sexului marital este că devine o datorie.

Cum spargem rutina în cuplu? Ocazional, încălcați-vă propriile reguli. Una dintre recomandările lui Esther: o adresă de mail separată doar pentru voi doi crează un spațiu erotic.

Terapeuta belgiană a atins și tema masturbării. Ea susține că o fetiță de 4 ani descoperă că se poate autoliniști și își poate oferi singură plăcere, atingându-se. Eliberează oxitocină. Nu o mai numiți masturbare. Nu o face cu scop sexual. E pur fiziologic. Putem să îi spunem că aceasta este o plăcere intimă, nu secretă. Putem să o întrebăm cum și ce simte. Putem să îi validăm emoțiile, trăirile, descoperirea. Dacă îi spunem că nu e frumos, că e o plăcere secretă, pe furiș, aceasta e o atitudine care crează rușine. În plus, copiii descoperă că își pot oferi singuri plăcere, fără să depindă de nimeni altcineva, descoperă că puterea se află în ei, că au capacitatea și pârghiile necesare să se autoliniștească, nu e nevoie de un alt adult, de un medicament sau de alte forțe exterioare. Ce mare dar ne-am face dacă ne-am întoarce și noi, ca adulți, către interiorul nostru, și să nu mai căutăm pe altcineva care să ne facă fericite, împlinite, să ne facă să ne simțim iubite… Multe femei nu știu să se conecteze la propria ființă, la propriile dorințe.

La final, Esther a concluzionat Cel mai mare dar pe care îl puteți face copiilor voștri este calitatea relației voastre de cuplu.

Venirea lui Esther m-a făcut optimistă și m-am simțit eliberată ca atunci când am ieșit prima oară din țară după Revoluție. Lumea mea s-a colorat, s-a luminat și s-a animat cu multă joie de vivre. A vorbit atât de asumat, de conștient, de fără pudoare și plin de sens. Mi-a confirmat unele lucruri pe care le intuiam, mi-a deschis ochii și mi-a arătat că tot ce se întâmplă este normal și că mai nimic nu este ireversibil, că putem să reparăm, să construim sau să plecăm și să alegem alt drum.

Conferința Umbrele intimității a fost organizată de o echipă de oameni frumoși, luminoși, care radiau de împlinire, de emoție și de bucurie pe 4 iunie la Club Bamboo: Otilia Mantelers, Gaspar Gyorgy, Simona Filip-Ghenea, Petruța Tașcă, Paul Părăuan, Cosmin Tuduran. Felicitări!

Dacă doriți să aprofundați mai multe pe tema aceasta, vă recomand cartea scrisă de Esther Perel, Inteligența erotică, reconcilierea vieții erotice cu viața de familie. O puteți comanda aici. Așa cum recunoaște autoarea, în carte se ocupă de întrebările la care nu se poate răspunde cu ușurință. Această carte vorbește despre erotism și despre poetica sexului, despre natura dorinței erotice și dilemele ce o însoțesc. Ce simți când iubești pe cineva? Și prin ce diferă faptul că dorești pe cineva? Intimitatea profundă conduce întotdeauna la sex? De ce trecerea la statutul de părinte se transformă atât de des într-un dezastru erotic? De ce are un caracter atât de erotic ceea ce ne este interzis? E posibil să ne dorim ceea ce deja avem?

Text: Ana Nicolescu

Foto: Cosmin Tuduran