All posts tagged: ana nicolescu

#TheLightFeather. Povestea unei cămăși tip pay it forward. By Mămica Urbană și Pineberry

Cel mai dulce sunet este sunetul liniștii. Și asta am învățat să fac în ultimul an. Să tac și să am răbdare. Cu mine. Doar cu mine. Luna acesta se împlinește un an de când eu m-am întors conștient către mine, m-am întors să-mi construiesc casa sufletului meu. Mi-am pus intenția să mă văd, să nu mai fiu invizibilă pentru mine, să fiu în contact cu valorile mele și să mențin un echilibru între rolurile mele de mamă, soție și antreprenor. Am reușit să mă văd, să descopăr măreția lumii mele interioare. Am vrut să cred mai degrabă în liniștea sufletului meu, decât în zgomotul lumii exterioare. De multe ori am simțit că am aripile legate la spate, deși știam că nu sunt legate. Am descoperit comori, dar m-am depărtat de unul dintre roluri și nu am mai știut să privesc acolo. Iar atunci când priveam, vedeam lucrurile doar dintr-o perspectivă. O alta nu știam. Așa că dacă ar fi să rezum acest an, aș spune, vorba citatului: sometimes you win, sometimes you learn. Ce …

parenting

Comunitatea Digital Parents Talks aniversează 1 an de școală de blogging. Care sunt realizările bloggerilor?

De ceva timp sunt fascinată de mecanismul de funcționare al comunităților. Cum se formează, cum se mențin, cine iese, cine intră, cine coordonează, ce se întâmplă când cel care coordonează ia o pauză, ce este o comunitate? De 5 ani am tot adunat în jurul meu un grup de 450 de bloggeri părinți din întreaga țară. Unii chiar stabiliți în alte colțuri ale lumii. Ne-am întâlnit, ne-am cunoscut, ne-am ajutat, am făcut evenimente și campanii împreună, iar de un an, împreună cu Lavinia Pavel am dat startul cursurilor de blogging Digital Parents Talks. Până acum am făcut totul instinctiv și lucrurile s-au legat frumos. Dar acum simt că este momentul să fac trecerea de la trib la comunitate sub îndrumarea unui consilier pe acest subiect. Ne lipsește dorința de comuniune Probabil că în adn-ul meu și de fapt cred că în adn-ul tuturor este nevoia de a fi în comuniune, de a oferi și de a primi, de a face schimb de idei, informații, emoții, trăiri, ajutor. Trib, sat, neam, familie… și-au pierdut din vibe-ul …

parenting

Cum să construiești comunitatea locală de cititori? #DigitalTalksIași

Sâmbătă am fost la Iași. Nu știam ce mă așteaptă și nici la ce să mă aștept. Dar am avut elan și încredere. Bine, și multe emoții. Am mers împreună cu Lavinia să ne întâlnim cu comunitatea de bloggeri din zona Moldovei și să aducem informații despre bloggingul făcut cu valoare, demnitate, principii și asumare. Am făcut un rezumat a ceea ce s-a discutat la București în cadrul primelor șapte ediții Digital Parents Talks: comunități locale, branding personal, vizibilitate, promovare, monetizare, SEO, Google Analytics, Social Media. Ne-am întâlnit cu 22 de bloggeri. Înțeleg că sunt peste 40 în total și scriu pe domenii diferite: lectură, fashion, parenting, arts&crafts, life-style, călătorii, cooking. Mi-am dat seama că dintr-un oraș mai mic, Bucureștiul se vede ca un fel de Mecca. Este vizată comunitatea de cititori din București crezând că astfel, brandurile vor deveni interesate de blogurile locale. Recomandările mele pentru construirea de comunități locale: – să își creeze o comunitate de cititori în orașul lor. Brand-urile îi vor tocmai pentru comunitatea locală, nu pentru comunitatea lor din București. …

Goana după bani poate dilua bucuria primară, aceea de a scrie. Cum fac să curg lin cu succesul meu?

În drumul meu profesional, am avut comportamente diferite, emoții puternice și reacții în funcție de dezvoltarea mea personală, de cunoștințele pe care le dețineam la un moment dat, de flexibilitatea mea sau de lipsa ei. Am început să lucrez din anul 3 de facultate la o revistă săptămânală mondenă. În primele luni, am avut de arhivat toate informațiile care se scriseseră până atunci despre diferite personalități. Scriam de mână. Calculatoare aveau doar câțiva veterani. Îmi plăcea atmosfera de redacție și chiar dacă încă nu mergeam pe teren, înțelegeam că de undeva trebuia să încep și era esențial să fiu informată și bine pusă la punct cu paginile revistei, cu stilul editorial, cu vedetele prietene. Făceam cu drag arhiva și încercam să fur meserie de la ceilalți redactori. Încet-încet, am început să am știri, articole, reportaje, să merg la conferințe, la evenimente. Și lucrurile căpătau o tentă glamour, iar eu prindeam putere. Începeam să mă bazez pe legitimația de presă și să o folosesc la parcări, la instituții unde accesul era interzis, uneori îi intimidam arogant …

Cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi

Se întâmplă că din primăvară încoace, Universul îmi tot trimite semnale că ceea ce îmi doresc, pot obține. Totul este să îmi pun intenția și aceasta să fie în concordanță cu cel mai înalt gând al meu, cu cea mai frumoasă stare de pace, de lumină, de bine, de echilibru, de armonie. Din primăvară, am o sete de nestăvilit de autocunoaștere. Vreau să văd, să știu cine și ce sunt eu în interiorul meu, cum îmi e sufletul, ce pot face cu mintea mea, cum să îmi văd corpul ca pe un altar. Cum mă pot onora, bucura și cinsti în mod conștient în complexitatea dimensiunii umane de 3D, corp-minte-spirit. Așa cum am mai povestit, triggerul a fost O zi de feminitate. A urmat apoi o săptămână de yoga. Iar acum citesc o serie de cărți despre spiritualitate. În fiecare zi îmi dau întâlnire cu mine în spațiul sacru pe care mi l-am creat, acolo unde e mereu liniște, iubire și îngăduință, acolo este refugiul meu. Acolo aflu despre comorile din sufletul meu. Acolo îmi …

Toamna la Disney Junior

Acum vreo 3 saptamani, am fost, intr-o dimineata de sambata, cu fetele mele mici, la un eveniment Disney Junior despre Plusica. De cum le-am zis Mariucai si Iuliei unde vom merge, m-au intrebat intruna cand ajungem si daca o sa stam mult, daca vine si Plusica, daca ne putem juca cu instrumentele de doctor, daca o sa fie si animalutele de plus, daca o sa ne uitam la desene animate si inca de 200 de ori, daca stam toata ziua. Pentru ca nu puteam sa stam mult din cauza somnului de pranz, Maru si Julie au intrat printre primii in clinica doctoritei Plusica. S-au imbracat mai intai in halite de doctor, si-au ornat fiecare stetoscopul primit, au consultat papusile din serial si nu au vrut sa stea la poze. Intre timp, Mariuca mai fugea sa ia o gura de prajitura de ciocolata (delicioasa!). Cu greu le-am dezlipit de acolo, insa m-a salvat faptul ca urma sa primeasca amandoua cate un cadou pentru ca au venit si s-au jucat in clinica Plusicai. Evenimentul s-a datorat celei …

O sambata cu iubire de sine

Cand eram la redactie, aveam o colega care mergea saptamanal, fara nicio abatere, fara niciun compromis, la manichiura. Imi placea lucrul asta la ea si ii admiram perseverenta. Asa am inceput si eu sa am grija de mainile si de unghiile mele cu si mai multa atentie. Am reuntat la manichiura facuta acasa si am prins gustul saloanelor, al rasfatului, al respectului fata de mainile ele care munceau cot la cot cu mintea mea, cu sufletul meu. Desi ajunsesem sa am unghiile tare bine ingrijite, ma guduram la evenimentele in cadrul carora jurnalistele isi faceau manichiura. Vedeam atata grija fata de sine, fata de unghiile lovesc tastatura laptopului cam 8 ore zi, si ce frumos mi se parea sa intind apoi cartea mea de vizita si unghiile sa straluceasca rubiniu pe ea. Dupa cativa ani, printr-o manevra a Universului, primul eveniment pe care l-am facut pentru mamele bloggeri a avut si acest rasfat inclus, manichiura pentru cine doreste. Iar eu ma uitam la viitoarele mele prietene, cat de frumos traiesc bucuria atunci cand simt ca …

De acum 10 ani… O zi de feminitate

Octombrie 2005. Dimineata de toamna calduta. Merg grabita la job pe stradutele intortocheate dintre Caderea Bastiliei si Lascar Catargiu. Am avut o vara mandra ca am terminat un master de Comunicare Manageriala si Resurse Umane. Pe al doilea, de Proiecte Internatioanle, abia l-am inceput cu emotii, bucurie si multe sperante de a-mi gasi un job in alta tara. Am 25 de ani, lucrez in centrul Bucurestiului, am serile libere. Weekend-urile la fel. Am un iubit, o gasca de prieteni, am bani sa merg la mare si la munte, sunt, Slava Domnului, sanatoasa. Cu parintii ma inteleg bine. Imi place viata mea, e senin in ea. Ma uit la ceas. Sunt in intarziere. Un barbat pe la vreo 30 de ani ma opreste si imi spune: –          Pot sa te intreb ceva? Eu incetinesc pasul, ma uit in jur, fac ochii mari si aprob din cap, fara sa scot vreun cuvant. –          De ce mergi asa intepata? Ma incrunt la el, ii intorc spatele si plec si mai intepata, apasand ferm tocurile in asfalt. Cand ajung …

Sunt Ana si-mi plac imbratisarile. #PutereaRelatiilor cu Otilia si Gaspar

Am intrat in sala 8 de la Movieplex cu teama ca voi gasi multe persoane care vor manca popcorn in timp de Otilia si Gaspar vor vorbi si ma imaginam cum m-as fi dus la fiecare sa le spun ca nu e politicos sa mananci atunci cand cineva vorbeste pe scena. In timp ce paseam pe coridor ma gandeam ca inca nu s-a adunat multa lume pentru ca era prea liniste, desi mai erau doar 5 minute pana sa inceapa conferinta. Si deja ma incarcasem cu multe presupuneri care imi luau din energia pozitiva. Cand am ridicat ochii, sala era aproape plina. Oamenii vorbeau discret, in soapta. Unii asteptau rabdatori sa intre pe randurile cu scaunele lor. Altii se asezasera deja si in ochi li se citea curiozitatea. Nimeni cu popcorn. Mi-am dat seama ca mintea mi-a tesut un scenari ca o panza de paianjen si eu m-am lasat prinsa in ea, in loc sa am incredere in publicul Otiliei si a lui Gaspar. M-am crezut mai civilizata decat toti, insa eu am fost pana …

Cum ar desena copilul tau Orasul vesel?

Zilele trecute, am intrat impreuna pe platforma http://www.inorasulvesel.ro ca sa redesenam ambalajul mini tabletelor Kinder Chocolate, in cadrul unei campanii jucause si creativa. Dupa ce m-am minunat ce copii talentati avem si m-am bucurat de aceasta initiativa de a incuraja creativitatea nativa a copiilor, Mariuca a preluat controlul si iata ce a iesit. Sa va explic motivatia fiecarui element din desen. De fapt o sa va spun povestea. Anul trecut, Mariuca a fost in grupa Buburuzelor la gradinita, iar anul acesta este la Iepurasi. Inca este nostalgica dupa vechea ei clasa mica si inca se crede bucuruza. De aceea, abundenta gargaritelor la baza desenului. Cea cu rosu sunt eu, cea cu mov este ea, pentru ca mie imi pace rosul, iar ei movul si pentru ca ea vrea sa fim din nou doar noi doua, fara Julie si sa ne plimbam in parc de cand e soare pana apar stelele. Pomul cu mere este cel din curtea nostra de la casa de vacanta din Comarnic, a zis ca ii e dor de livada si de …