All posts tagged: iubire

Gloria și unicornul magic sau reconfirmarea că mama încă mă iubește

Știam că părinții mei nu vor veni la lansarea cărții Gloria și unicornul magic. Nu au putut nici anul trecut la lansarea audiobook-ului. Cu toate astea, în timp ce vorbeam pe scenă, îmi doream ca ei să apară miraculos de după bradul imens de la Park Lake. Îmi doream ca ei să mă vadă, să știe ce fac. Mereu am vrut ca mama să fie mândră de mine. Din clipă în clipă mă gândeam că va apărea Bogdan cu fetele. Deși îmi spusese că nu are rost să vin în celălalt capăt al Bucureștiului ca să se maimuțărească ele p-acolo și să mă enervez că nu ascultă. Totuși visam că îmi va face o surpriză și că vor veni să mă susțină la finalul unui proiect așa de important pentru mine. Nu au venit. Și iarăși m-am simțit neimportantă în viețile celor importanți pentru mine, ca de multe ori în viața asta. Cred că, pe undeva, povestea Gloriei este (și) despre nevoia mea de împlinire și de confirmare. Cum am creat personajele și povestea Acum …

Dragostea la 5 ani. Cum le vorbim copiilor despre iubire?

În liniștea nopții, stând lipite una de cealaltă, atât de lipite încât ne simțim inimile cum bat, micuța blondă mă roagă să îi povestesc șoptit, la ureche, cum s-a uitat el după ea când a văzut-o în dimineața aceea cu trotineta. Îi povestesc. Mai vrea o dată aceeași poveste. I-o mai spun. Mai vrea încă o dată. Mi se închid ochii și rezum povestea. Nu e mulțumită. Vrea să i-o spun ca la început: cu multe cuvinte și cu vocea jucăușă. Măriuca are aproape 5 ani și este îndrăgostită lulea de un băiețel de la ea de la grupă, pe nume Vlăduț. Lui îi plăcea de ea de la grupa mică, însă ea a început să-i dea atenție abia la finalul anului școlar. El îi aduce cadouri: o floare din hârtie pe care i-o oferă așa, o inimă de plastic mov (pentru că știe că e culoarea preferată a Măriucăi) cu care cântase înainte la chitara tatălui său și vopseaua i se scarojise puțin, două broaște țestoase roz țipător – magnet de frigider. Ea i-a dăruit …

Critica și căsnicia

Uneori mă întreb de unde ne-am pricopsit cu atâta aroganță, critică și nemulțumire și când, în timp, societatea a început să fie mai mult atentă la ce nu e bine decât la ce este benefic, considerând acest lucru stimulant pentru progres. Când am uitat să zâmbim vânzătoarei de la pâine, să spunem senini bună dimineața, să fim îngăduitori cu bătrânii din bloc, să ne respectăm copiii? Încetez să mă întreb de ce și mă axez mai mult pe a observa situații, oameni, căsnicii, relații, concepte. Văd multă frică, suferință, răni neidentificate și, implicit, nevindecate, privare de iubire, mutilare emoțională, toate acoperite de comportamente de superioritate, de atac, de apărare și critică mai ales în public la adresa celor mai dragi persoane din viața noastră. Observ că ajutorul nu mai este oferit necondiționat, ci se face o întreagă afacere din a ajuta. Profitul trebuie să fie maxim. Ne scapă din vedere sau, de fapt, nu am experimentat niciodată că a da înseamnă a primi. Ceea ce dăm se întoarce la noi înmiit. Viața este despre a …

Despre iubire. Conversație cu Măriuca

– Mami, eu te iubesc pe tine și îl iubesc și pe tati. – E minunat, iubita mea, mă simt norocoasă. – Dar cel mai mult, te iubesc pe tine și pe tati. – Stai să văd dacă am înțeles. Tu vrei să zici că ne iubești și mai mult când suntem amândoi, împreună, iubești ideea de amândoi părinți ai tăi la un loc? -Da, adică iubesc când vă zâmbiți voi unul altuia, așa ca în poaza aia de pe vaporaș, când erați voi demult. Ce fericiți păreați atunci! – Păi eram. – Și tu zâmbeai frumos. – Și… pe Julie o iubești? – Mmmm, pe Julie și o iubesc și nu o iubesc. Adică o iubesc nici mult, nici puțin. Așa cum stau stelele alea pe cer. Nici mult, nici puțin. Îmi este din ce în ce mai clar că Măriuca, și copiii în general, percep lumea altfel decât cognitiv. O simt prin pori, o adulmecă, o testează cu simțurile lor mereu deschise, sunt intuitivi, pot distinge între multele feluri de a iubi și …

Julie. My sweet Julie

Se lipeste de piciorul meu ca o ventuza mica si calda. Ii simt obrazul rotund si fin. Mainile ei mici imi inconjoara piciorul ca si cum ar fi ultima ei sansa pentru supravietuire. Este imbracata o rochie roz cu buline albe de cand eram eu mica. Gresia din bucatarie nu i se pare suficient de rece si asa motiveaza faptul ca nu si-a pus papucii in picioare. Ma opresc din spalat si o iau in brate. O sorb prin toti porii. Ii mangai parul drept, cu fir gros, blond ca paiul. Ea nu a dormit suficient si isi pune capul pe umarul meu. Are pielea neteda, bronzata, buzele poreminente, roz, ochii mici si albastri. E identica Bogdan cand era mic. O pup mult. Cand ajung dupa ureche, ea incepe sa se gadile. Rade soricareste cu ochi inchisi si isi aduce lenes umarul catre barbie. Imi aduc aminte ca m-am conectat diferit cu ea de cand s-a nascut, fata de Mariuca si imi dau seama cat de mult m-a imbogatit de cand este my Julie. Ma …

A trai este o arta. Drumul meu catre mine.

Nu stiu sa zic un moment concret cand am inceput sa vreau sa stiu cine sunt eu, din ce sunt alcatuita, de unde vin si incotro ma indrept, ce vieti am mai avut si ce grad de spiritualitate voi atinge, ce inseamna sa renunti la ego, ce este iubirea, cine este iubire, ce rani am, de unde imi vin, cum le pot vindeca, cum sa ma incarc de pozitiv, cum sa nu mai am ganduri negative, cum sa am o relatie cu Dumnezeu, cum sa ii vorbesc, cum sa ma uit in mine, prin mine, cum, ce cand, cine, cu cine, cu ce… Cert este ca simt ca sunt in cautatea sufletului. Asa cum am mai zis, sunt de acord ca suntem suflete care au trupuri si pana acum am luat ad literam acest concept, incercand sa-mi gasesc lumina si sa o pastrez, sa imi vad sufletul si sa ma las ghidata de el, sa stiu sa ii vorbesc, sa stiu sa il ascult. Asa cred ca am inceput calatoria mea catre mine. Astfel mi-am …

Nu lasa copilaria ta sa afecteze copilaria lor! Te poti vindeca!

Un melc lipicios se intinde rotund ca o ventuza de buna calitate pe peretii unei galeti micute de plastic, de culoare verde lime. Iulia de uita curioasa. Ridica galeata cu scopul de a-l face pe melc sa cada, fara ca ea sa fie nevoita sa puna mana pe el. Se uita cu neincredere la mine. Eu incerc sa-mi musamalizez scarba pentru textura melcului si o incurajez din priviri, dand afirmativ din cap. Ea ridica si mai mult galeata in aer si parca o sprijina de soare. Melcul devine transparent, galeata mai citron, insa nicio miscare din partea celui care isi duce casa in spate. Iulia lasa crenguta de liliac din cealata mana si se apuca serioasa sa vada care e treaba cu faptura din galeata si de ce nu se desprinde. Pune, sfioasa si curioasa, un deget pe cochilie. Se uita la mine. Eu dau din cap. Ea face apoi degetele ca o gheara si incearca sa traga de melc. Melcul isi retrage antenele si Iulia se retrage brusc, surprinsa. Se uita la mine. Eu …

Joi, 14 mai, se lanseaza cartile iubirii, scrise de Harville Hendrix si Helen Hunt

Nici nu stiu cum sa fac sa va dau mai repede vestea pe care eu o astept de cand am aflat ca vin Harville Hendrix si Helen Hunt in Romania. Joi, 14 mai, de la ora 18.30, va avea loc la Cafeneaua Carturesti Verona lansarea celor doua carti scrie se autorii teroriei relationale IMAGO: Primeste iubirea pe care o doresti si Daruieste iubirea care vindeca. Timp de aproximativ doua ore, intre 18:30 si 20:30, organizatorii va propun sa luati parte la o discutie informativa in compania Otiliei Mantelers si a lui Gaspar Gyorgy, organizatori ai celui mai important eveniment PSI al anului: atelierele pentru cupluri si pentru parinti sustinute chiar de Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt la Bucuresti, in 23 si 24 mai (informatii suplimentare despre acest eveniment, aici). Evenimentul este dedicat tuturor celor care isi doresc sa afle despre modul in care experientele acumulate in copilarie le influenteaza profilul emotional, relatia de iubire sau stilul de parentaj. In plus, publicului i se vor prezenta solutii pentru o comunicare autentica si pentru obtinerea unor …

Acum am inteles. Tu nu esti agresorul. Tu esti, de fapt, victima.

Mult timp nu am inteles de ce imi zgarie atat de tare sufletul anumite comportamente de-ale tale. De ce ma simt mica si lipsita de aparare in fata ta, de ce simt ca nu esti langa mine, cu mine si ca oricand poti pleca daca vrei tu sau altcineva. Simt ca am mai trait undeva, candva acelasi sentiment, aceeasi emotie, aceeasi stare, acelasi gol in stomac, aceeasi reintoarcere la eurofie, la rai, la joc, urmata brusc de aruncarea in infern, in blamare, in control, in incertitudine. Nu stiam de ce ma raneste atat de mult critica pe care tu o vezi constructiva, dar eu iti spun, pentru mine este distructiva. Nu stiam de ce ma inchid in fata sufletului tau si totusi nu ma simt protejata de tine, in mine. Nu stiam de ce nu am curaj, de ce ma simt dominata, de ce iti simt mai mult autoritatea, nu blandetea, de ce nu reusesc sa-ti vad sufletul. Apropo, tu ti-l vezi? Nu stiam de ce cand nu sunt cu tine sunt femeie, cand sunt …