All posts tagged: mamica urbana

5 ani de Mămica Urbană. De ziua blogului merg la spa cu o cititoare. Poți fi chiar tu

Astăzi se împlinesc 5 ani de când scriu aici, pe blogul Mămica Urbană, cele mai multe dintre experiențele mele. Uitându-mă la postările de-a lungul timpului, mi-am dat seama că Universul m-a dus prin multe locuri să întâlnesc oameni datorită cărora să cresc. Simt că am evoluat emoțional, spiritual, ca stil de scris, ca rutină zilnică. Simt că sunt mult mai conștientă de mine și de ce aleg să las să mi se întâmple. O parte din această evoluție se datorează vouă, cititorilor mei. Și pentru asta vă mulțumesc. Până acum nu ne-am întâlnit, însă anul acesta mi-am pus intenția să organizez serate cu limonadă sau dimineți de răsfăț și să ne cunoaștem. Chiar dacă în mare știu profilul cititorilor mei din analizele de trafic, uneori simt că scriu în blind. Adică nu îi cunosc pe oamenii care mă citesc. Dorința mea este să ne întâlnim, să vorbim, să ne împărtășim bucurii, frustrări, speranțe, neputințe, iubiri, doruri, de toate. Și pentru că știu că sunteți mereu pe grabă, mereu pe pilot automat sau că vă lăsați …

1 iunie cu bloggerițe mămici – 11 ateliere matinale cu lipici

În lumea mea ideală, lumea la care visez deseori cu ochii deschiși, copiii sunt tratați cu mult respect și cu iubire, iar părinții au viețile atât de ordonate, luminoase și calme, încât fiecare moment petrecut alături de copiii lor sunt adevărate binecuvântări. Iar ei sunt conștienți de acest lucru, nu doar la nivel declarativ. În lumea mea ideală, parcurile sunt locuri de joacă în care copiii și părinții pot face orice năstrușnicie atâta timp cât nu își fac rău lor sau celor din jur. Acolo copiii și părinții se joacă fără niciun fel de jenă că cineva i-ar putea vedea prostindu-se sau punându-se la mintea celor mici. În lumea mea ideală este multă lumină, multă culoare, multă cooperare, multă bucurie, iar copiii sunt ridicați spre soare de către părinții lor împreună cu care cresc frumos. Lumea mea ideală este o lume demult uitată, pierdută în copilăria mea frumoasă, abandonată în favoarea grijilor, a facturilor, a perfecționismului, a lui trebuie și a lui repede. Pe 1 iunie, în parcul Alexandru Ioan Cuza, împreună cu 8 mame …

De 4 ani, duc o muncă de vindecare și îmi caut drumul. Articol și concurs aniversar.

  Îmi iau laptopul și mă așez în fața ferestrei. Aleg, ca de obicei, cea mai mare fereastră din casă, pe cea din sufragerie. Lumina și cerul îmi sunt muză. Plouă mărunt. Măriuca doarme cu febră și o amigdală cât nuca. Îmi amintesc că exact în această zi, în urmă cu 4 ani, zăpada acoperea mașinile, iar Măriuca avea varicelă. Eu puneam, din fața ferestrelor dreptunghiulare, primul articol pe blog. Mă uit repede la rubrica Despre mine și constat că nu am mai modificat-o de atunci, deși ar fi multe de spus: Iulia, Parenting PR, călătoria spre mine, yoga, spiritualitate, feminitate. Poate cea mai importantă schimbare este că acum experimentez altfel singurătatea. Statul doar eu cu mine este o bucurie, o binecuvântare, o sărbătoare. Am aflat că fericirea mea nu depinde de nimeni, ci este un dar pe care îl trăiesc împreună cu cineva. Și nu mă refer aici la statul pe canapea și uitatul la televizor când fetele sunt la creșă și la grădiniță. Vorbesc aici despre meditație, despre puterea și răbdarea de a …

Acum nu mai îmi e frică să mă simt importantă

Cu vreo două săptămâni înainte primisem de la Itsy Bitsy o invitație. De onoare. La Premiile de Excelență. Am citit-o repede și am închis mailul la fel de repede. Onoarea mă făcea să mă simt importantă. Însă în acea zi nu puteam duce această emoție: de a fi importantă. Așa că mi-a fost frică și am fugit. În fuga mea, am tot găsit scuze pentru a nu merge la gală. Pe de altă parte, nu mi se părea de bun simț să refuz o astfel de invitațe. Joia trecută, după ce am sărbătorit 20 de ani de împreună cu Bogdan, mi-am pus my little black dress, perlele și plicul fucsia și am mers la Teatrul Excelsior, la prima ediție a Premiilor de Excelență Itsy Bitsy. Nu mai mersesem de 5 ani la un eveniment de seară și mă simțeam puțin stângace. Ne strânsesem acolo oameni frumoși care aduc bucurie în familie. Urmau să fie decernate 15 premii personalităților și instituțiilor care susțin dezvoltarea copiilor pe toate planurile. Gazda a fost Ruxandra Rusan, iar premiile și …

Goana după bani poate dilua bucuria primară, aceea de a scrie. Cum fac să curg lin cu succesul meu?

În drumul meu profesional, am avut comportamente diferite, emoții puternice și reacții în funcție de dezvoltarea mea personală, de cunoștințele pe care le dețineam la un moment dat, de flexibilitatea mea sau de lipsa ei. Am început să lucrez din anul 3 de facultate la o revistă săptămânală mondenă. În primele luni, am avut de arhivat toate informațiile care se scriseseră până atunci despre diferite personalități. Scriam de mână. Calculatoare aveau doar câțiva veterani. Îmi plăcea atmosfera de redacție și chiar dacă încă nu mergeam pe teren, înțelegeam că de undeva trebuia să încep și era esențial să fiu informată și bine pusă la punct cu paginile revistei, cu stilul editorial, cu vedetele prietene. Făceam cu drag arhiva și încercam să fur meserie de la ceilalți redactori. Încet-încet, am început să am știri, articole, reportaje, să merg la conferințe, la evenimente. Și lucrurile căpătau o tentă glamour, iar eu prindeam putere. Începeam să mă bazez pe legitimația de presă și să o folosesc la parcări, la instituții unde accesul era interzis, uneori îi intimidam arogant …

Cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi

Se întâmplă că din primăvară încoace, Universul îmi tot trimite semnale că ceea ce îmi doresc, pot obține. Totul este să îmi pun intenția și aceasta să fie în concordanță cu cel mai înalt gând al meu, cu cea mai frumoasă stare de pace, de lumină, de bine, de echilibru, de armonie. Din primăvară, am o sete de nestăvilit de autocunoaștere. Vreau să văd, să știu cine și ce sunt eu în interiorul meu, cum îmi e sufletul, ce pot face cu mintea mea, cum să îmi văd corpul ca pe un altar. Cum mă pot onora, bucura și cinsti în mod conștient în complexitatea dimensiunii umane de 3D, corp-minte-spirit. Așa cum am mai povestit, triggerul a fost O zi de feminitate. A urmat apoi o săptămână de yoga. Iar acum citesc o serie de cărți despre spiritualitate. În fiecare zi îmi dau întâlnire cu mine în spațiul sacru pe care mi l-am creat, acolo unde e mereu liniște, iubire și îngăduință, acolo este refugiul meu. Acolo aflu despre comorile din sufletul meu. Acolo îmi …

Toamna la Disney Junior

Acum vreo 3 saptamani, am fost, intr-o dimineata de sambata, cu fetele mele mici, la un eveniment Disney Junior despre Plusica. De cum le-am zis Mariucai si Iuliei unde vom merge, m-au intrebat intruna cand ajungem si daca o sa stam mult, daca vine si Plusica, daca ne putem juca cu instrumentele de doctor, daca o sa fie si animalutele de plus, daca o sa ne uitam la desene animate si inca de 200 de ori, daca stam toata ziua. Pentru ca nu puteam sa stam mult din cauza somnului de pranz, Maru si Julie au intrat printre primii in clinica doctoritei Plusica. S-au imbracat mai intai in halite de doctor, si-au ornat fiecare stetoscopul primit, au consultat papusile din serial si nu au vrut sa stea la poze. Intre timp, Mariuca mai fugea sa ia o gura de prajitura de ciocolata (delicioasa!). Cu greu le-am dezlipit de acolo, insa m-a salvat faptul ca urma sa primeasca amandoua cate un cadou pentru ca au venit si s-au jucat in clinica Plusicai. Evenimentul s-a datorat celei …

Peste 200 de milioane de dinti cariati sau plombati la copiii de 12 ani

Stau sa scotocesc adanc in copilaria mea sa inteleg de unde imi vine obsesia pentru igiena orala. Tot ce imi amintesc este mersul la dentist pe cand eram la gradinita, cu teama de durere, dar cu entuziasmul unei jucarii noi pe care mi-o lua mama inainte de a intra in cabinet. Nu stiu daca a constientizat vreodata ce puteri magice imi dadea jucaria luata din libraria de la Berzei. O strangeam tare in mana cand freza dura si puternica imi sfredelea maselele de lapte cariate de la bomboanele cubaneze. Apoi imi amitesc ca intr-o zi la gradinita a venit o doamna care a aratat pe un copil cum sa ne spalam pe dinti. Facuse atat de multa spuma in gura mica a copilului ca saracul a vomitat. Stiu ca aveam acasa o periuta de dinti si pasta mentolata, dar nu-mi amintesc cat de des ma spalam. Am inceput sa-mi pierd dintii de lapte in preajma Revolutiei, de fapt atunci avansasem la canini si la masele. Daca ar fi sa-mi amintesc ceva legat de igiena orala …

Auto-stimularea la copiii, motiv de ingrijorare sau comportament normal?

In jurul varstei de 4 ani, copiii incep sa isi exploreze zona genitala. La inceput sunt simple atingeri. Le vedem curiozitatea data de o anumita senzatie. Unii dintre noi le zic ca e ok si ca e normal, ca e o parte a corpului lor, ca se numeste intr-un fel, dar i se spune in multe alte feluri. Poate nu ii restrictionam, dar le zicem ca nu facem asta in public. Altii poate isi cearta vehement copiii si le interzic sa se atinga in zonele intime. Cu totii vedem lucrurile diferit. Dar poate, cu totii, ne intrebam unde este limita dintre autocunoastere si autostimulare/placere? E bine, nu e bine? Cand, cum impunem limite? Ce limite? Cum le vorbim copiilor mici astfel incat sa inteleaga ce vrem sa le spunem? Ce emotii, sentimente, neimpliniri tradeaza aceste gesturi? Am stat de vorba cu Domnica Petrovai, psiholog si fondatorul Mind Education&Health, pentru a lamuri acest subiect, inconfortabil pentru multi parinti. Auto-stimularea sau masturbarea este un comportament care apare frecvent la copiii prescolari, si adesea parintii sunt ingrijorati, ori …