Month: mai 2015

Cadouri si reduceri de 1 iunie. Unde le gasim?

Published by Ana Nicolescu

E o lume minunata, in care veti gasi numai copii. O lume cu mult soare si mii de jucarii… Asa canta Mariuca in asteptarea serbarii de Ziua Copilului. De dimineata, cand am lasat-o la gradinita, era fericita ca primise de la educatoare o minge in culori fosforescente, un fluier galben si o sapca alba. Cretele colorate ii asteptau cuminti pe copiii efervescenti. La fel si acuarelele in culori saturate. Bicicletele stateau rabdatoare la linia de start. Iar terenurile de fotbal incepeau sa se umple de copii de 1 metru si de parintii lor. In soarele racoros al diminetii mi-am amintit cum mergeam, si eu, cu scoala sa desenam pe asfalt lumea noastra interioara sau exterioara cu porumbei albi, case, copaci si flori. Azi Mariuca a fost repartizata la karaoke si la desene pe asfalt. Cata bucurie, cata joaca, cata inocenta, cat potential nedecoperit, ce diamante neslefuite sunt toti copiii. Iar noi incercam sa le invadam lumea lor cu soare si jucarii, cu lumea noastra cu griji si frustrari. Mariuca mi-a spus, dupa ce am plecat …

Magicianul copilariei parintilor de astazi, Marian Ralea, este invitatul special al Gastii Zurli

Published by Ana Nicolescu

Marian Ralea, caruia multi dintre noi ii spunem si astazi Magicianul, va fi prezent pe 31 mai pe scena Salii Palatului alaturi de Gasca Zurli, cea mai iubita trupa de teatru pentru copii. Realizatorul emisiunii Abracadabra si idolul copiilor din generatia anilor ’90 se va afla pe scena in rolul pentru care a fost adorat de milioane de romani, in cadrul spectacolului unic pe care Gasca Zurli il pregateste pentru Ziua Copilului. „E o bucurie sa fiu din nou alaturi de ei pentru ca tot ce fac ei pe scena inseamna talent si multa multa munca. Cum spunea Magicianul, sa fii copil e un lucru serios. Intregul respect pe care Gasca Zurli il are pentru cei mici se simte din tot sufletul pe scena si in tot ce fac. Va fi o intalnire de duminica frumoasa, o intalnire a celor care si-au pastrat sufletul de copil, o mare provocare sa fim impreuna pe scena si prin joc sa cream in ajunul Zilei Copilului un strop de magie. Fiecare avem un moment al nostru, iar acesta …

Spune-mi, mami, eu de ce exist?

Published by Ana Nicolescu

Intr-o zi de primavara tarzie si de sarbatoare, la ceas de seara, voi vorbi alaturi de doi psihologi si alti invitati frumosi despre relaria parinti-copii, intre asteptari si realitate. Se va intampla maine, 21 mai, de la ora 18.00 in cadrul Salonului International de Carte Bookfest 2015. Editura Didactica Publishing House m-a surprins si m-a flatat cu invitatia de a fi unul dintre speakeri la lansarea colectiei „Micii filosofi”. Cartea se vrea a fi o abordare a unora dintre primele intrebari ale celor mici realizata de autorul Oscar Brenifier si ilustratorul Delphine Durand. Ca toti copiii, Fil isi pune o multime de intrebari, dar, de cele mai multe ori, cei mari nu au timp sau nu stiu, pe moment, ce raspuns sa ii dea. Insotit de Zof, jucaria sa preferata, el pleaca intr-o poveste-excursie in care ii intreaba acelasi lucru pe toti cei cu care se intalneste, fie el un lucru sau un animal. Expresiile amuzante precum «turlututum», «taratatom» sau «saperlipopete» pe care le foloseste Zof ii ajuta pe copii sa ramana ancorati in poveste. …

Un picnic printre copaci batrani si oameni tineri

Published by Ana Nicolescu

Pentru mine, duminica este o zi sfanta care se petrece in familie. Este o zi cu mult soare in suflet, cu copilarie, cu cantece si jocuri, cu conectare si vindecare, cu veselie, cu inghetata de zmeura si iesiri in aer liber. Asa a fost si duminica ce tocmai a trecut, cand am fost la un picnic colectiv cu Gasca Zurli. Printre casele de lemn, iarba poaspat cosita si aranjata frumos in capite aromate, pe o pajiste cu vedere la lacul dintre copacii stufosi, se intindeau paturi galbene, rosii, verzi si turcoaz, precum si perne pufoase mov, belumarin si roz. Un spider cu Teatrul Zulri delimita zona rezervata picnicului la un capat de pajiste, iar un mixer, la cealalta. In laterale, copaci batrani si oameni tineri. Case de lemn si copii cu sufletul verde.  Culori multe, cafele pentru parinti si senvisuri pentru copii. Printre cele aproape 400 de suflete, Tanti Prezentatoarea, adica Mirela Retegan, mama fenomenului Zurli, isi saluta personal prietenii mici si mari. Ceea ce mi-a placut teribil si mi-a incantat sufletul, mai ales ca …

Primul ajutor pentru copil cand acesta se ineaca

Published by Ana Nicolescu

De multe ori, ma surprind avand frici si ingrijorari pe care le rasfrang asupra fetelor mele. Una dintre cele mai mari frici de-ale mele legate de copii, este ca acestia sa nu cada pe geam. Cu siguranta, obsesia (caci a depasit stadiul fricii) vine din liceu cand o colega mai mare cu un an a murit dupa ce a cazut pe geamul camerei sale de acasa. Asa ca mereu am detectorul de geamuri deschide pornit si fac mici crize de furie cand bunica mea deschide geamul la balcon si nu este atenta la fete. O alta frica este sa nu le cada apa clocotita sau ulei incins sau orice mancare extrem de friebinte pe ele si sa le opareasca, sa le mutileze, sa le provoace o durere extrem de greu de suportat. In urma cu cativa ani, am participat la o initiere in prim-ajutor pentru adulti si mi-a dorit, de atunci, tare mult, sa aflu ce pot face in situatii de urgenta cand copiii sunt raniti sau in vreo incapacitate, ori devin inconstienti ca urmare …

“Nimic nu este mai greu in lumea aceasta decat sa iubesti asa cum celalalt are nevoie”, psih. Gaspar Gyorgy

Published by Ana Nicolescu

Ieri, in drum spre picnicul Zurli de la Muzeul Satului, am avut o discutie aprinsa cu Bogdan referitoare la pozitia fiecaruia dintre noi in familia noastra, la norme si reguli nescrise, la traume emotionale adanc impinse, la tipare comportamentale invechite, dar repetate fie automat, fie din comoditate, fie din neconoastere. Mi-a fost clar ca atata timp cat nu vrem sa crestem emotional, nu vom cauta resursele care sa ne duca pe acest drum, nu vom sti va ele exista. Ce mi se pare cel mai trist e ca uneori nu fructificam trecerea noastra prin viata si punem sufletului zavoare masive. Copiem modelul de cuplu al parintilor nostri, credem, cu tarie ca suntem sanatosi emotional si perpetuam principii de parenting care ii mutileaza emotional pe copiii nostri. Discutia s-a terminat cu amentintarea din partea lui: “Daca nu o sa-ti mai vorbesc vreodata o saptamana sa stii de ce”. Si chiar daca acum sunt intr-un proces de autocunoastere, chiar daca citesc, aflu, ma documentez, incerc sa-mi redefinesc mintea si inima, este extrem de greu sa faci switch-ul …

Ce asigurare sa aleg pentru copii mei? Aventura labirintului

Published by Ana Nicolescu

Pe Mariuca am crestinat-o la 6 saptamani, in mai 2011. Atunci ne-am pus, eu si tatal ei, serios problema ca ar fi indicat sa ii facem copilului nostru un cont in care sa punem lunar sau trimestrial sau cum om avea, bani pentru ca ea sa ii aiba cand va fi majora sa faca ce va crede ea ca e util cu ei: fie sa-si cumpere o casa, fie sa mearga la studii, fie sa investeasca in propria afacere, fie sa-i cheltuiasca pe calatorii initiatice, fie pe nimicuri. Aveam banii stransi de la botezul ei. Am inceput sa intrebam in stanga si in dreapta ce ne facem cu suma respectiva. Nu erau nici multi, nici putini bani, in jur de 1 000 si ceva de euro si ne-am gandit ca ar putea fi un bun inceput pentru un cont de economii. Timp de trei – patru luni, am mers la vreo trei banci, ne-am intalnit cu diferit agenti care ne prezentau planuri peste planuri din care eu nu intelegam nimic. Nu vedeam poezia din cifre …

Cate cazuri de copii bolnavi au fost rezolvate cu ajutorul celulelor stem?

Published by Ana Nicolescu

Tin minte ca la prima sarcina, am vrut sa avem pentru copilul nostru de toate. Haine, patut, carucior, scaun de masina, balansoar de casa, jucarii, carti, CD-uri, suzete, biberoane, monitor de supraveghere cu conectare la mail, steamer, sterilizator si multe altele pe care nici nu mi le mai amintesc. Toate luate cu mult inainte ca Mariuca sa se nasca. Cea mai mare provocare au constituit-o celule stem. Nu stiam concret despre ce este vorba si ce garanteaza, asa ca ne-a luat mult timp sa ne documentam. Aveam multe nelamuriri si nu stiam cat de sincer raspund reprezentantii companiilor respective. Plus ca unii termeni nici nu-i intelegeam. La un moment dat, obositi de atatea cautari si incertitudini, am zis sa renuntam la acest serviciu. Apoi ne-am mai gandit si am zis ca daca, la un moment dat, Doamne fereste, copilul se imbolnaveste, o sa regretam ca am eliminat o posibila cale de vindecare pentru ca ne scazuse toleranta la cautari. Asa ca am reluat traseul, am gasit o banca ce ne-a inspirat incredere si ne-a raspuns, …

Nu lasa copilaria ta sa afecteze copilaria lor! Te poti vindeca!

Published by Ana Nicolescu

Un melc lipicios se intinde rotund ca o ventuza de buna calitate pe peretii unei galeti micute de plastic, de culoare verde lime. Iulia de uita curioasa. Ridica galeata cu scopul de a-l face pe melc sa cada, fara ca ea sa fie nevoita sa puna mana pe el. Se uita cu neincredere la mine. Eu incerc sa-mi musamalizez scarba pentru textura melcului si o incurajez din priviri, dand afirmativ din cap. Ea ridica si mai mult galeata in aer si parca o sprijina de soare. Melcul devine transparent, galeata mai citron, insa nicio miscare din partea celui care isi duce casa in spate. Iulia lasa crenguta de liliac din cealata mana si se apuca serioasa sa vada care e treaba cu faptura din galeata si de ce nu se desprinde. Pune, sfioasa si curioasa, un deget pe cochilie. Se uita la mine. Eu dau din cap. Ea face apoi degetele ca o gheara si incearca sa traga de melc. Melcul isi retrage antenele si Iulia se retrage brusc, surprinsa. Se uita la mine. Eu …

Culegeam caise din livezi si bunica mea era tanara

Published by Ana Nicolescu

Imi zice ca nu ii e frica de intepatura ca a mai facut analize la viata ei. Apoi se aseaza pe scaunul din cainet. Da sa se desfaca la maneca de la camasa cu dungi negre. Nasturele ingalbenit si vizibil invechit se incapataneaza. Ea insista cu mainile-i tremurande. E usor palida la fata si excesiv de amabila cu asistenta. Se vede ca are emotii, dar ca vrea sa para curajoasa. Imi vine sa o strang in brate si sa-i spun ca sunt momente in viata cand e normal sa ne fie frica si asta nu ne face mai slabi, dimpotriva, ne face mai autentici. Insa ea, bunica mea, la 82 de ani nu vrea sa imi puna si frica ei pe umeri. Ii citesc dragostea si o las a creada ca ea ma protejeaza pe mine. Suntem impreuna la un cabinet sa ii ia analize de sange si sa faca EKG-ul pentru ca marti se va opera de cataracta. Iulia sta cocotata in brate la mine pentru ca evit sa ii dau drumul prin cabinet. …