Month: august 2018

Nimeni nu cumpără fapte. Toți cumpără povești

Oamenii cumpără începutul poveștii, nu produsul. De restul poveștii se mint singuri. Aceasta este ideea principală pe care Seth Godin, guru în marketing și leadership, o susține în cartea Toți marketerii sunt mincinoși/spun povești. El își cataloghează cartea ca fiind despre psihologia satisfacției. Ideea este că nu cumperi o casă doar pentru că este una bună. Ci pentru că primești o poveste bună. În anii trecuți am vorbit cu mulți vânzători de case în complexe rezidențiale. Case care nici măcar nu erau construite, dar oamenii le cumpărau. Motivul? Vânzătorii vindeau un vis. Oamenii se identificau cu el și continuau fabricarea visului la ei în minte și în suflet. Deci teoria lui Godin se susține. Oameni cumpără ce vor ei, nu ceea ce au nevoie Clienții nu cumpără desene, cafea, pantofi și alte produse doar pentru utilitatea lor. De fapt, conform lui Godin, utilitatea vine în plan secundar. Ei cumpără pentru felul în care întregul proces îi face să se simtă. Autorul detaliază cu cazul unui magazin care vindea cosmetice autentice produse de cineva căruia îi …

Copiii nu te ascultă? Cum să nu mai recurgi la șantaj și pedepse

Un cămin construit pe ființă. Recenzie carte „Părintele conștient” de Dr. Shefali Tsabary Pentru a-și dezvolta un comportament conștient, un copil are nevoie de două fluxuri de învățare. Ele sunt autenticitatea și restricționarea. Copiii noștri trebuie să învețe deopotrivă arta de a se conecta cu ei înșiși DAR și cu cei din jur, aceștia fiind cei doi piloni ai relațiilor. Astăzi vă povestesc despre conceptele care au rezonat cu mine din cartea Părintele conștient, de Dr. Schefali Tsabary, apărută la editura Trei, o carte pe care o introduc în top 10 cărți de parenting și pe care o recomand oricărui părinte, indiferent de vârsta copilului. Dacă nu reușesc să vă stârnesc interesul pentru carte sau sunteți scenptici față de cele propuse de Dr. Shefali, vreau să vă impresionez cu faptul că prefața este scrisă de Dalai Lama. Puțini dintre noi au avut norocul de a fi crescuți de părinți care sunt în legătură cu bucuria lor interioară. Copiii care au avut acest noroc cresc cu o ușurință a spiritului și o încredere intuitivă că viața e …

Cum ne pregătim copiii pentru țara pe care le-o lăsăm?

Mult timp am crezut că noi trebuie să ne îngrijim de cum vor trăi copiii noștri la vârstă adultă și am ignorat faptul că tot ce trebuie să fac este să trăiesc în prezent și să fac tot ce pot pentru a avea o țară mai bună acum și aici. Am proiectat un viitor sumbru și plin de griji în care mi-am aruncat copiii crezându-i impotenți. Mi-am dat seama că tot ce pot face este să lucrez la o temelie solidă pentru copii pentru ca ei să fie capabili să facă față și, dacă vor, să performeze în țara pe care o vor alege ca și casă, indiferent care va fi aceea. Așa că nu mă mai gândesc să îi pregătesc pentru o țară plină de șpăgi, de corupție, de nepotisme, de oameni creativi, de oameni solidari, pentru o țară cu peisaje de ți se taie respirația sau pentru o țară cu salarii mici ori mari. Le pregătesc (sau cel puțin asta cred că fac) pentru orice țară și-ar alege să le fie gadză. Și …

Când hotărâți voi că este momentul de înțărcare, vă rog mult să nu vă simțiți mame mai puțin bune (P)

Duminică Julie a împlinit 5 ani. Am alăptat-o până la 3 ani, dar dacă ar fi după ea, și acum ar vrea să o alăptez. În continuare se liniștește cel mai bine seara când se cuibărește la sân. E locul în care se simte conectată cu mine, locul cald, atât de familiar ei, atât de dorit de ea. Ce binecuvântare pentru mame să poată alăpta, să fie încurajate și susținute să facă asta, să își dorească să alăpteze și să creeze această legătură primordială cu copilul. Julie a acceptat de foarte puține ori biberon în bebelușia ei. Au fost momente în care eu am avut întâlniri sau evenimente și i-am lăsat bonei rezerve cu laptele meu să i le dea. Trebuia să fie hămesită ca să accepte biberon. Prefera să mă aștepte pe mine să o alăptez. Uneori, copiii fac alegeri mai simple Cu Măriuca în schimb, a fost cu totul altă poveste. Ca mamă la primul copil, am știut/putut să o alăptez până la 10 luni. Mereu a preferat suzetele și biberoanele în locul …

Sindicalizarea bloggerilor și necesitatea unui cod deontologic în blogging. Dezbateri la Social Media for Parents 2018

Ca în fiecare an, evenimentul Social Media for Parents are loc la câteva zile după ce mă întorc din Grecia. Așa că particip încărcată de soare și de zen, mereu recunoscătoare că sunt invitată ani la rând să fiu speaker. Conferința este organizată de Evensys și cuprinde teme de parenting și de blogging. Pentru că intenția mea este să migrez încet-încet de la parenting către feminitate, lifestyle, zen living, nu am stat în sală la discursurile trainerilor pe parenting. Au fost oameni tare faini care au avut multe lucruri de împărtășit despre psihologia copilului și a părintelui, nutriție și homeopatie. Din participările mele sporadice la frânturi de discursuri, am reținut că anul acesta s-a pus accent pe mama care nu trebuie să fie perfectă. Speakerii primelor două sesiuni de parenting au fost: Otilia Mantelers– Parenting, Connection Instructor, Mihaela Bilic– Medic Nutriționist, Autor, ABC de Nutriție, Mirela Horumba– Psihologul Părinților, Sorin Cadâr– Medic Primar ORL, Asociația Română de Homeopatie Clinică, Georgiana Roșculeț– Coordonator Programe Educaționale, Salvați Copiii, Gabriela Maalouf– Psihoterapeut & Trainer pentru copii și părinți, …

„Christopher Robin şi Winnie de Pluş”, o producție aproape magică

Poveștile sunt magice. Atât pentru copii, cât și pentru adulți. Pentru fiecare dintre copii, o singură poveste are înțelesuri multiple. Ei pornesc într-o călătorie alături de personajul principal și cândva, pe parcursul filmului, pe neștiute, ajung să se identifice cu el. Povestea lor de viață se suprapune cu ficțiunea și ies la iveală o mulțime de sensuri și de emoții. Și totuși, undeva, pe parcursul vieții de această dată, în devenirea lor ca oameni mari, tinerii pierd magia poveștilor și devin foarte serioși și muncitori. Ludicul este acoperit de griji, task-uri, deadline-uri. Este îngropat de-a dreptul în cotloanele minții și ale sufletului. La fel se întâmplă și cu Christopher Robin, un băiat de 7 ani care pleacă din conacul de la țară la internat ca să devină om cu carte la cap, să deprindă disciplina și să își poată alege o meserie demnă. Christopher își închide copilăria într-un geamantan vechi Înainte să plece de acasă, băiatul ia o foaie de hâtie și se desenază pe el și pe prietenul lui Winnie de Pluș, împăturește hârtia …

Povestea sufletului călător care m-a ales să-i fiu mamă

Undeva departe, unde mintea nu poate călători, dar totuși atât de aproape ca o clipire, nici sus, nici jos față de Pământ, nici la stânga, nici la dreapta, dar totuși pretutindeni, undeva în marele Univers, acolo unde sunt doar spirite și îngeri, un suflet și-a pus intenția să își aleagă o familie: o mamă, un tată și o soră neapărat blondă cu ochii albaștri. Așa că a primit un înger păzitor care să îl însoțească în această călătorie către Pământ. Un timp au mers pe la mai multe familii și s-au uitat pe la geamurile caselor să-i vadă cum se joacă împreună. Într-o seară, au văzut doi părinți care se jucau împreună cu fetița lor și se rugau în gând la Fecioara Maria să le mai trimită un copil. – Pe ei îi aleg să-mi fie părinți!, spuse sufletul. – Prea bine, spuse îngerul, și ei te-au ales să fii copilul lor. – Atunci să începem călătoria! Au pornit la drum prima oară prin Împărăția Soarelui, care i-a dat sufletului darurile lui: căldură, strălucire și …