Unul dintre obiectivele mele este să adun oamenii în comunități și împreună să facem anumite acțiuni astfel încât să le lăsăm copiilor noștri o țară mai bună și mai demnă.
Asta mă motivează să lupt acolo unde mulți zic că nu există șanse.
Tocmai de aceea, anul ăsta mi-am luat ca misiune să fac o radiografie a sistemului de educație din România și să văd ce nu merge, de ce nu merge, cum am vrea să fie și ce e de făcut ca să ajungem acolo. Pentru mine este foarte important să nu mai așteptăm să ni se întâmple lucruri, ci să fi proactivi și să începem cu lucruri mici, zilnice ca să aducem o schimbare. Așa că îndemnul meu este către evoluție! Cine simte că rezonează cu viziunea asta e binevenit în comunitate.
Pornind de la un articol despre teme, în toamnă am început să formez pe Facebook comunitatea Părinți pentru reforma în educație. În grup sunt părinți, dar și cadre didactice din învățământul de stat și privat.
Cine dorește să intre în grup este invitat să răspundă la 3 întrebări:
- Ce vă nemulțumește la sistemul actual?
- Ce ați schimba?
- Ce sunteți dispus să faceți pentru a genera schimbarea?
Din cele aproape 350 de persoane au răspuns la chestionar 150 și le-am analizat cu Mădălina Sava, psiholog clinician, în cadrul emisiunii pe care o realizez la BiziLive, Antreprenoriat&Parenting.
Astăzi începem să analizăm nemulțumirile părinților. În următorul articol vă spun ce au răspuns oamenii din comunitate la întrebarea Cum ar arăta școala românească în viziunea ta? În al treilea articol dedicat analizei chestionarelor vedem care este gradul de implicare al celor nemulțumiți de sistemul actual. Ce pași propui să facem împreună pentru a genera schimbarea sistemului de educație în România?
Care sunt principalele 5 nemulțumiri ale părinților, conform chestionarului?
- Programa școlară este percepută ca fiind învechită și nu este în concordanță cu nevoile din piața muncii.
Este încărcată cu multe materii inutile, predate în viteză.
Materiile sunt percepute ca fiind greoaie, iar volumul de informații este prea mare. Se pune accent pe cantitate, nu pe calitatea sau aplicabilitatea informațiilor.
Volumul mare de informații predate îi obosește pe copiii.
Cei din grup spun că programa nu este axată pe dezvoltarea unor abilități utile în viața de zi cu zi a viitorilor adulți și nu include module pentru dezvoltarea personală a copiilor, soft skills.
- Modul de predare este perceput ca fiind învechit, neadaptat la generațiile noi de copii. Ineficient, generează analfabeți funcțional și este axat mai degrabă pe uniformizare și memorare, nu pe înțelegerea materialului predat. Nu se încurajează descoperirea și dezvoltarea calităților individuale ale fiecărui copil, nu se creează un spațiu pentru dezvoltarea proactivității.
Metodele și manualele nu îi mai stimulează cognitiv pe copii. Generația asta este digitalizată și are nevoie de conținut multimedia, nu de manuale cu text compact, are nevoie de învățare experiențială, nu teoretică.
Cu multă teorie seacă și puțină practică, sistemul este axat și pe cultivarea obedienței oarbe și supunerea față de autoritate. Încurajează un stil nesănătos de competitivitate și apar favoritisme în clasă. Părinții respondeți susțin că este nevoie de meditații care să acopere carențele modului de predare.
Lipsa unei înțelegeri comune asupra a ce înseamnă educație, confuzia privind rolurile exercitate. Pare că rolul școlii este să țină atât părinții, cât și copiii ocupați, astfel încât să nu gândească, ci doar să execute comenzi venite de la autoritate.
- Cadrele didactice sunt percepute ca fiind obosite, demotivate, distante, slab pregătite, plătite necorespunzător, lipsite de entuziasm și de empatie. Respondenții spun că cei mai mulți dintre profesorii folosesc metode învechite, că nu își dezvoltă abilitățile de predare și nu aplică metode moderne. În plus, au cunoștințe reduse de psihologie și inteligență emoțională.
Lipsa de respect față de copii, tradiția de a da bani pentru cadouri, favoritismele, marginalizarea copiilor care nu au rezultate bune, foarte multă teorie fără practică (copiii tocesc, nu înțeleg conceptele), sistemul comunist de țipete și pedepse fizice, prea mulți copii în clasă… asta mă nemulțumește.
Părinții semnalează că disciplinarea se face în continuare abuziv, cu accent pe pedeapsă prin abuzuri fizice sau verbale, umilire, critică, pe a găsi țapi ispășitori, pe dezvoltarea obedienței, mai degrabă decât a proactivității. Iar dezvoltarea unicității fiecărui copil se pare că nu este luată în calcul în acest sistem.
Lipsa de orientare spre descoperirea și dezvoltarea abilităților naturale ale copilului, competitivitatea, lipsa dezvoltării personale a copiilor, faptul că nu se învață cu plăcere și experențial.
Părinții spun că sunt deranjați și de tradiția de a da bani pentru cadouri. Un alt motiv de nemulțumire este faptul că procesul de educație este centrat pe profesor, nu pe elev.
Ce mă nemulțumește profund este inexistența unei mase critice de pedagogi și părinți care să schimbe din temelii felul în care se face școala. Școala e pentru copii, nu pentru a asigura salariile unor adulți. Lașitatea, conformismul, lipsa minimei curiozități și bucurii a cadrului didactic.
- Aspecte administrative:
- numărul mare de elevi dintr-o clasă
- subfinanțarea educației
- probleme legate de igienă, condițiile din școli
- sponsorizări necesare pentru materiale auxiliare
- lipsa psihologilor sau logopezilor
- lipsa programelor de formare continuă a cadrelor didactice
- birocrația prin care trebuie să treacă profesorii
- modul de evaluare a profesorilor
TOTUL mă nemulțumește ca profesor și părinte: programa prea încărcată, volumul de muncă imens pentru elevi, hârțogăraia pentru profesori. Știai că profesorii sunt nevoiți să facă uneori atât de multe hârtii, încât nu își mai pot face orele?
- Lipsa unei viziuni coerente cu privire la sistemul de educație din România. Apare o nevoie de predictibilitate și de sens cu privire la modul în care este gândit, construit și implementat sistemul de educație din România.
Lipsa unei viziuni educaționale care să servească generațiilor pe care le educă, lipsa de implicare și contribuție a părinților la viețile copiilor, lipsa de sens rezultată din toate acțiunile pe care le întreprind deopotrivă școala și părinții.
Părinții sesizează discrepanța între ce învață copiii și ce se cere pe piața muncii și au nevoie de o viziune coerentă, modernă și adaptată la realitatea actuală.
Așadar, cum e perceput sistemul actual de educație din România de către respondenții din comunitatea Părinți pentru reforma în educație?
- programă învechită, încărcată
- mediocritate, materii obligatorii
- prea multe teme
- condiții insalubre în școli
- profesori obosiți, demotivați
- comportamente abuzive, umilințe, bullying
- solicitarea atențiilor, a cadourilor, tratament preferențial
- accent pe dezvoltarea obedienței față de autoritate
- sistem de notare incorect, competiție nesănătoasă
- copii lăsați în urmă
- copii plictisiți obosiți, îmbătrâniți
- copii izolați, nu știu cum să colaboreze
- aplatizare emoțională
- lipsă de sens
Cu toate astea, unii părinți sunt mulțumiți de școala românească și cer și mai multe teme, mai multe opționale. Ce cred părinții care consideră că mai mult e mai bine? Care e mentalitatea de masă? Ce putem să le spunem? Vă invit să urmăriți ce recomandă psih. Mădălina Sava în emisiune. De asemenea, puteți să aflați ce crede specialistul despre ce fel de adulți pregătește sistemul actual de educație.
În emisiunile de la BiziLive voi avea ca invitați părinți, profesori și elevi care vor vorbi despre sistemul finlandez, atât de mult râvnit, despre rezultatele pe care este nevoie să le producă școala, despre cum ajutăm școlile să facă tranziția și importanța de a se lucra în echipă cu părinții și întreaga comunitate. World schooling, home schooling, unschooling sunt și ele pe listă.
Text: Ana Nicolescu
Analiza chestionare by Choice Consulting
Foto: Pexels.com
