Eu ca mamă
Leave a comment

6 luni cu Iulia. Despre iubire, frustrare si relatia dintre surori

Iulia a crescut. A implinit azi 6 luni. Ii spun in continuare dulceata si gurita. E buna ca painea lui Dumnezeu. Blanda, vesela, iubitoare. Nu te preseaza cu nimic. Dar daca ii oferi orice, in special atentie, e cea mai fericita, iti zambeste, se uita apoi dupa tine daca pleci, dar nu te cheama, te lasa sa-ti faci propriile alegeri, chiar daca nu o includ pe ea. Daca te intorci dupa 10 minute, te primeste cu acelasi zambet larg, cu dragoste, cu veselie, cu bunatate si cu doi ochi sticlosi si jucausi.

E ambitioasa, independenta. De fiecare data cand se trezeste o cauta pe Mariuca. Ieri, am incercat sa le pun pe amandoua in pat sa doarma impreuna la pranz. Iulia intindea mainile spre Mariuca sa o mangaie. Zambea cu toata gura, cu falcile moi si carnoase. Mariuca se uita cu coada ochiului la ea si ii facea apoi cucu-bau. Iulia radea in hohote. Mariuca o pupa si o lua de obraji (o forma de exprimare a afectiunii mostenita de la Bogdan). Ii spunea bufleiala. A fost prima oara cand am vazut legatura asta intre ele. Prima oara cand ele s-au conectat constient, cand s-au jucat si si-au raspuns una celeilalte. De obicei, Iulia trage de Mariuca. Mariuca face pe inabordabila, insa dimineata, primul lucru, ma intreaba daca s-a trezit bebixuna ei mica.

Sunt frumoase si cresc atat de repede. Le iubesc pe amandoua cu aceeasi intensitate, cu acelasi dor cand nu le vad jumatate de zi, dar pentru lucruri diferite. In continuare ma lupt cu neputinta, cu frustrarea, cu gandul ca o favorizez pe Mariuca. Nu imi pare rau ca ii raspund nevoilor afective Mariucai, insa se intampla situatii cand plang amandoua si eu o iau in brate prima oara pe Mariuca. Acum nici nu stiu daca e important pe cine iau prima in brate, ci mai degraba daca reusesc sa le fac sa se simta iubite in orice situatie, sa se simta in siguranta afectiva cu mine, sa le ofer liniste, calm, intelegere, afectiune, timp.

Uneori, de multe ori, de fapt, simt ca este epuizant, sufocant sa ai mereu resurse sa fii calm, sa oferi raspunsuri utile, sa nu abuzezi de puterea ta de adult pentru a-ti impune vointa. De multe ori tip la Mariuca, o cert. Iar ea se uita la mine mirata. Ii cer iertare. Ii spun ca nu a fost ok ce am facut, ca nu e ea de vina, ca eu sunt obosita si nervoasa, ca o iubesc cu toata inima. Ea imi ia fata in palmle ei mici, ma pupa mult, se opreste, imi zice Mami a meu, ma pupa din nou mult  si ma intreaba apoi, vesela, cu ochii mari si sprancenele ridicate Acum esti bucuroasa? Iar mie mi se sfasie inima, asa, in fasii lungi subtiri, julienne, sangerande. Ca si cum as fi alergat desculta pe o lama si as fi pus frana… Acelasi sentiment, aceeasi senzatie, aceeasi pauza in respiratie… Strang tare din dinti, o iau in brate, o pup si ii spun ca sunt mai mult decat bucuroasa, ca sunt fericita.

Imi iau apoi un timp de relaxare doar pentru mine si ma duc la piscina. Ma descarc de energia negativa, tip in apa in timp ce inot, ma relaxez, respir adanc, ma incarc cu pozitiv. Vin acasa si dau mai mult decat ar fi cazul. Ma epuizez. Din nou. Si mi se pare ca merg sinusoidal in relatia cu fetele mele, in loc sa merg liniar, constant.

Insa sunt fericita, implinita cand le vad ca se uita amandoua la mine si rad una langa alta, cand dansez si cant prin casa cu urechile de Minnie pe cap. Sunt fericita ca sunt sanatoase si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare minut pentru asta. Sunt fericita pentru ca ele mi-au aratat ca pot sa iubesc neconditionat.

La multi ani, Gurita! Sa nu uiti niciodata ca esti iubita!

DSC_1467

DSC_1495

DSC_1506

Pasiunea pentru smotoceala de obraji se transmite din generatie in generatie.

DSC_1499

 

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *