Uncategorized
comments 5

8 lucruri pe care nu le putem face pentru copiii nostri

Viata emotionala a copiilor, povestita de Michael Thomson

Alaltaieri, Mariuca a plecat la munte cu Bogdan. Este pentru prima oara cand pleaca de acasa, in alt oras, fara mine in cei 2 ani si 5 luni ai ei de viata. Iar eu sunt mandra de ea ca a crescut si mandra de mine ca am puterea si increderea sa o las departe de mine. Si sunt mandra de Bogdan ca nu ii e frica de Mariuca, a se citi frica de tantrumuri, de hranit, de culcat, de spalat, de stat cu ochii pe ea, de plansul de dor de mama. Si iarasi sunt mandra de ea ca nu a plans deloc cand a plecat de acasa, in misiune speciala la munte sa aduca de acolo lucrurile lasate peste vara cu gandul ca ne vom intoarce la toamna. Ba chiar era foarte nerabdatoare, in brate la Bogdan, sa ajunga la munte. Iar eu profit de timpul pe care il am pentru mine si pentru a ma conecta cu Iulia.

Mi-am amintit de Michael Thomson care spunea sambata, la conferinta, ca daca nu iti lasi copilul sa plece departe de casa, te privezi pe tine, si pe el, de dulceata regasirii. In aceasta postare o sa va povestesc ce mi-a placut mie cel mai mult din ce a spus Michael despre cresterea responsabila a copiilor si despre impactul gradinitei si al scolii asupra lor.

O sa incep cu o afirmatie care mi-a placut si mi-a displacut in egala masura. Daca ii rogi pe adulti sa povesteasca o intamplare fericita din copilaria lor, aceasta nu este legata de parinti. Pentru ca parintii nu pot fi niciodata prietenii copiilor lor, pot avea o atitudine prietenoasa, dar prietenii adevarati sunt copiii de varsta lor cu care fac tot felul de nebunii, alaturi de care descopera lumea de la nivelul lor. Tocmai de aceea, este foarte important ca parintii sa incerce sa vada lumea prin ochii copiilor, sa ajunga la nivelul lor si sa li se daruiasca cu sufletul deschis si cu toata mintea atunci cand petrec timp impreuna.

Michael ne sfatuieste sa fim relaxati cu copiii, sa ne bucuram de lucrurile pe care le facem impreuna si, cel mai important, sa ne iubim copiii. Sa nu ne gandim ca fiecare interactiune are scopul de a-i invata ceva pe copii, ci sa ne lasam purtati de val in lumea copilariei. Sa ii ascultam activ, sa ii observam cu curiozitate si sa realizam ca, daca ne-am uita atent si am fi pe deplin constienti, dezvoltarea lor de la nastere incoace este uimitoare. In experienta lui, Michael a intalnit frecvent parinti care vor sa stie ce trebuie sa faca pentru a creste adulti responsabili. Raspunsul lui este simplu: singura activitate, cea mai importanta, este sa va iubiti copiii si sa vreti sa va petreceti timp impreuna cu ei. Sa fiti disponibili emotional pentru copiii vostri.

Un alt lucru pe care ar trebui sa-l constientizam este ca noi, ca parinti, avem asteptari atat de mari de la copii atat de mici. Foarte linisititor mi s-a parut faptul ca Michael a confirmat ca ce vor face copiii la 4 ani, la 9 ani sau la 13, nu este definitoriu pentru comportamentul lor cand vor deveni adulti, pentru ca ei nu sunt complet dezvoltati emotional la acele varste.

Michael a identificat 3 tipuri de familie: inchisa (legaturi stranse cu familia, bazata pe disciplina,unitate, reguli fixe), deschisa (bazata pe cooperare, negociere, regulile sunt discutate/negociate cu copiii) si permisiva ( se bazeaza pe alegeri libere, spontaneitate, provocari). El a subliniat ca permisivitatea excesiva duce la copii lipsiti de responsabilitate. La fel, copilul va fi pus, uneori, intr-o situatie de conflict cand va merge la scoala/gradinita pentru ca stilul de acolo nu se potriveste cu cel de acasa.

Este fundamental ca toti copiii sa aiba o baza solida, care se obtine prin atasament, inca de la nastere. Michael evidentiaza faptul ca primul instinct al copilului este sa fie atasat, iar primul impuls al unui sugar/bebelus/copil mic atunci cand se sperie este sa ajunga in bratele mamei. De asemenea, copilul pana in 3 ani are nevoie sa se stie in siguranta (vor cu mama si la baie), are nevoie sa stie ca se bazeaza pe mama. Un indicator al faptului ca ai o baza sigura este ca te poti intoarce oricand in familie. Copiii care au primit afectiune, atasament din partea parintilor sunt acei copii care pleaca singuri, experimenteaza, exploreaza, deseneaza peretii, mint, fura, triseaza si nu sunt acei copii cuminti, docili.

Michael indentifica 4 cadre cu reguli de care un copil are nevoie pentru a se simti sigur. Cadrele sunt asemenea ramelor foto si sunt concentrice. Primul cadru sunt parintii. Regulile lor vor fi urmate pana in adolescenta, cand copiii vor incerca sa sparga aceasta rama. Urmatorul cadru, ceva mai extins, cu reguli ceva mai permisive este format din familia extinsa: bunici, unchi, matusi. Thomson sustine ca nu doar parintii ii disciplineaza pe copii. Al treilea cadru este reprezentat de divinitate, iar la varsta de 3-4 ani, copiii incep sa fie foarte interesati de spiritualitate, aparitia vietii, moarte. In plus, ei au nevoie sa stie ca exista o putere suprema care ne ghideaza si care ne supravegheaza. Iar cel de-al patrulea cadru este format din regulile profesorilor.

Copiii au nevoie de reguli, iar 50% din succesul disciplinei este dat de claritatea cu care este transmis mesajul, de consecventa in transmiterea mesajului pe o perioada lunga de timp. Thomson este de parere ca este nevoie de consecinte pentru anumite actiuni ale copiilor, insa ne sfatuieste sa nu pierdem contactul emotional. Pentru copii este important sa se simta asculati pentru ca atunci se simt puternici. Ei stiu/simt cand nu ii ascultam pe bune, cand ne zboara gandul in alta parte. El spune ca nimic nu se compara cu certitudinea ca parintii stiu cine esti, ce fel de om esti, ce iti place sa faci, cum iti place sa faci lucrurile. Este foarte important ca noi, parintii sa ne acceptam copiii asa cum sunt, sa fim constienti ca ei sunt unici si ca sunt diferiti de noi.

625441_522190247859206_1680672323_n

Cum a fost azi la scoala?

Este o intrebare pe care ne-o puneau noua parintii si pe care o punem sau suntem tentati sa o punem si noi. Michael spune ca copiii nu au capacitatea sa sintetizeze in cateva fraze ce au facut 5 ore la scoala. Nu stiu de unde sa inceapa sau ce e relevant pentru mama. Considera ca este o pierdere de timp sa povesteasca sau isi elibereaza emotiile negative sintetizand cu un urasc scoala.

De retinut pentru parinti:

–          Scoala nu este o competitie.

–          Scoala nu inseamna pregatire pentru viata. Copiii traiesc in prezent, isi traiesc viata chiar acum.

–          Scoala nu inseamna doar premii.

–          Scoala nu este carnetul de note.

–          Scoala nu ofera sanse egale de lupta.

–          Scoala inseamna 3 lucruri: dezvoltare, supravietuire si adaptare

Copiii merg tot timpul pe 8 drumuri paralele:

  1. Dezvoltare fizica
  2. Dezvoltarea atasamentului
  3. Dezvoltarea sociala
  4. Dezvoltarea cognitiva
  5. Dezvoltarea academica
  6. Auto-reglare emotionala
  7. Dezvoltare morala si spirituala
  8. Dezvoltarea identitatii.

Cum isi apreciaza copiii propria dezvoltare?

  1. 1.       Conectare – cu adulti, colegi si ceva care iubesc
  2. 2.       Recunoastere – succesul in fata adultilor si colegilor
  3. 3.       Sentimentul de putere (sau pricepere)

Intelepciunea copiilor

  1. 1.       Cauta intotdeauna sentimentul succesului, chiar daca nu intotdeauna la scoala. Fac in fiecare clipa tot ceea ce pot.
  2. 2.       Sunt echipati cu cei mai buni senzori de ipocrizie.
  3. 3.       Nu mint cu privire la natura experientelor lor scolare.
  4. Isi doresc relatii pline de sens cu adultii din scoli.
  5. Vor sa se simta utili.

Ce trebuie sa retina parintii

  1. Calitatea de parinte nu este doar cea mai dificila pentru un adult, ci si cea mai terifianta. Cele mai multe obstacole pe care le intampina parintii buni vin din frica.
  2. Parintii trebuie sa faca fata neputintei.
  3. Parintii trebuie sa faca fata prorpiilor vise nerealiste.
  4. Parintii trebuie sa aiba incredere in dezvoltarea copilului lor.
  5. Parintii trebuie sa dezvolte o filosofie prin care sa urmareasca drumul copiilor prin scoala.

8 lucruri pe care nu le putem face pentru copiii nostri

  1. Nu ii putem face fericiti.
  2. Nu le putem oferi mereu o stima de sine ridicata.
  3. Nu ne putem imprieteni cu alti copii in locul lor si nici nu putem gestiona prieteniile lor.
  4. Nu putem sa le fim intermediar, impresar si antrenor in acelasi timp.
  5. Nu putem facilita crearea acelei a doua familii spre care tanjesc copiii, care ii ajuta in dezvoltarea lor.
  6. Este tot mai evident ca noi, ca parinti, nu putem concura si nici limita prieteniile pe care copiii l leaga prin mediile online.
  7. Nu-i putem face independenti.

Michael a subliniat ca noi, parintii, nu ii putem salva pe copii de cicatircile pe care le va lasa experienta din scoala. Iar copiii responsabili, nu sunt cei disciplinati, ci sunt aceia care isi pot insusi regulile morale ale vietii in grup. Asadar, adaptabilitatea si flexibilitatea stau la baza succesului copilului prin viata.

1240093_522186951192869_2070363736_n

Felicitari Otilia Mantelers si Totul despre mame pentru organizarea conferintelor. Daca vreti sa aflati mai multe despre viata emotionala a copiilor/baietilor, va recomand cartile lui Michael Thomson, traduse in romana si publicate de editura Herald, Crescandu-l pe Cain si Prieteni buni, dusmani aprigi, despre care va voi povesti in curand.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Editura Herald

5 Comments

  1. Pingback: Ce sunt eu pentru copilul meu | Parinte Cuminte

  2. Pingback: Ne vedem la Social Media for Parents? | Catinca Vlad

  3. Pingback: Ce sunt eu pentru copilul meu - Parinte Cuminte

  4. Pingback: Suntem prietenii copiilor nostri? - Parinte Cuminte

  5. Pingback: Parenting eșuat. De ce nu funcționează 100% metodele de parenting actuale?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *