Eu ca mamă
Leave a comment

8 martie 2013. Aproape 2 ani de cand sunt mama. 33 de ani de cand sunt copil.

Am asa multe emotii si trairi azi. Stiu si simt in fiecare zi ca sunt mama, ca am grija ca, impreuna cu Mariuca, sa crestem frumos, ca am grija sa manance chestii sanatoase, sa doarma suficient, sa aiba haine confortabile, ca am grija de ea si ca o iubesc si mai mult cand raceste sau cand se simte frustrata. Simt ca sunt mama cand imi ofer dragostea neconditionat copilului meu si cand doar celelalte femei cu copii, din jurul meu inteleg asta. O simt si atunci cand ma striga la 3 noaptea din patutul ei, mama, hai,  si cand ajung la ea buimaca de somn, dezlipita de langa sotul meu care doarme ca un prunc :), Mariuca ma mangaie pe obraz si isi aseaza capul mic pe umarul meu. Si, printre multe altele, mai simt ca sunt mama cand Mariuca imi da lectii de viata: ma ia in brate cand sunt nervoasa si tip, ma mangaie cand plang de oboseala, ma pupa cand ma vede ca ma machiez, ma ia de mana, ma trage la nivelul ei si imi zice mama, nu, mama bun cand ma cert cu sotul meu.

Din toate aceste motive si din multe altele, pentru mine ar putea fi 8 martie in fiecare zi. Anul acesta insa, Mariuca mi-a facut un cadou de suflet, cum numai ea poate sa faca. Ideea a pornit de la Daisy, care urma sa organizeze un flashmob  la Baneasa Shopping City, cu ocazia Zilei Mamei. Toti copiii de la cursurile Learn with Music si din gradinitele in care se preda acest curs au fost invitati sa cante 3 strofe din Tingalayo, sa zornaie din clopotei de mana si oua ritmice, iar la finalul melodiei sa ridice deasupra capului, o poza cu mama lor. Melodia a fost repetata la curs, asa ca Mariuca o stia. Nu putea sa o cante, are 1 an si 10 luni, dar stia jocul cu clopoteii si cu ouale ritmice.

Noi am ajuns chiar in ultimul moment la flashmob. Chiar daca nu a avut timp sa se acomodeze, chiar daca avea o stare de rau premergatoare faringo-amigdalitei si otitei care aveau sa vina in ziua urmatoare, Mariuca s-a adaptat imediat, a inceput zornaiala, si-a recunoscut colegii de la curs si pe Daisy, iar la sfarsit, a ridicat deasupra capului o poza cu mine, in timp ce toti ceilalti copii mai mari strigau cat ii tineau plamanii I love you mommy. Eu m-am topit in momentul ala, m-am incalzit instantaneu, inima imi iesea din piept si o pupam pe Mariuca in continuu. Am inceput sa plang sub privirile nedumerite ale Mariucai si ale lui Bogdan. Cand m-am linistit si am putut sa vorbesc, le-am spus ca plang pentru ca sunt fericita.

Oare la fel se simtea si mama mea cand primea de la mine felicitari cu flori din margele lunguiete, mov, scrise de educatoarele de la gradinita sau cate o bucata de etamina pe care scriam cusut La multi ani, mamico? Mi-ar placea sa cred ca da.

La multi ani tuturor mamelor. Nu uitati ca sunteti iubite in fiecare secunda.

DSC_0558

DSC_0586

DSC_0556

DSC_0594

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *