Iubirea Urbană, Știri
Leave a comment

Acum am inteles. Tu nu esti agresorul. Tu esti, de fapt, victima.

Mult timp nu am inteles de ce imi zgarie atat de tare sufletul anumite comportamente de-ale tale. De ce ma simt mica si lipsita de aparare in fata ta, de ce simt ca nu esti langa mine, cu mine si ca oricand poti pleca daca vrei tu sau altcineva. Simt ca am mai trait undeva, candva acelasi sentiment, aceeasi emotie, aceeasi stare, acelasi gol in stomac, aceeasi reintoarcere la eurofie, la rai, la joc, urmata brusc de aruncarea in infern, in blamare, in control, in incertitudine.

Nu stiam de ce ma raneste atat de mult critica pe care tu o vezi constructiva, dar eu iti spun, pentru mine este distructiva. Nu stiam de ce ma inchid in fata sufletului tau si totusi nu ma simt protejata de tine, in mine. Nu stiam de ce nu am curaj, de ce ma simt dominata, de ce iti simt mai mult autoritatea, nu blandetea, de ce nu reusesc sa-ti vad sufletul. Apropo, tu ti-l vezi?

Nu stiam de ce cand nu sunt cu tine sunt femeie, cand sunt cu tine sunt o fetita tacuta. De ce mi-e frica de tine… Nu stiam de unde pot scoate atata razvratire, atata indarjire, atata blamare, atata dispret, atatea vorbe urate, fara forma sau sens, atata dorinta de “sa ti se intoarca si tie”.

Nu stiam de unde am atata indiferenta pentru tine, de ce nu te mai sun ziua, de ce nu ma mai intereseaza daca mergi singur pe strada noaptea, daca ajungi in siguranta acasa, de ce nu mai stau cu sufletul la gura sa aud cand rasucesti cheia in usa, de ce nu iti mai spun ca te iubesc cand pleci.

Acum am inteles. Tu nu esti agresorul. Tu esti, de fapt, victima. Esti ceea ce am eu nevoie pentru a ma vindeca. Caci pentru a ne vindeca de ranile copilariei avem nevoie sa primim iubire de la o persoana pe care inconstientul nostru a asociat-o cu parintii nostri (Hendrix Harville&Helen Hunt). Si asa s-a facut lumina. Parcurg cu tine acelasi traseu pe care l-am parcurs cu ea, am aceleasi emotii si sentimente pe care le-am avut si le am pentru ea: iubire nebuna, oarba, de necontestat si afectiune la inceput, nedumerire pentru schimbarea catre autoritate si critica excesiva, catre perfectionism; teama de a nu ma mai simti iubita; curajul razvratirii din adolescenta, ura, dispret; incercare de a intelege de ce si cum; cautare de raspunsuri, de vindercare, nedumerire… mila… Si mereu iubire.

Te-am ales inconstient ca sa ma vindec de ranile copilariei mele. Si intelegand asta, acum cred ca pot sa deturnez traseul de la razvratire si vorbe urate la iubire si multumire. Si sper sa nu ajung cu tine la mila, desi acum simt ca te folosesc. O sa incerc sa fiu blanda. Te iubesc!

Text: Ana Nicolescu

Foto: Cosmin Tuduran

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *