Inspir și expir
comments 2

Adolescența, anii identității. Părinții sunt dați jos de pe piedestal

Inițial am zis că merg la conferința Oanei Moraru despre adolescență în calitate de om de agenție care s-a ocupat cu promovarea pe nișa de bloggeri părinți. Apoi mi-am zis că nu ar fi rău totuși să aflu câte ceva despre adolescenți, mai ales că am o carte începută la care scriu câte un capitol pe an de vreo 4 ani încoace. Se vrea a fi jurnalul unei adolescente. Ajunsă la conferință, mi-am dat seama că ceea ce spune Oana este valoros pentru mine ca adult care nu a integrat absolut tot ce era de integrat în adolescență. La fel de valoros este pentru mine ca mamă în pregătirea pentru adolescența fetelor mele. Am conștientizat că putem pune bazele unei adolescențe safe încă din primii ani ai copiilor noștri.

De exemplu, am notat și am subliniat apăsat pe agendă că este important ca în copilărie, cel mic să audă cum e el perceput de alții. Să le spun fetelor cum se oglindesc în ochii altora. Să le dau oglindirea socială. E valoros ce spun alții despre ei. Și pozitiv, și negativ. Am văzut că doamna accea ți-a făcut poze când dansai la spectacol. Pe urmă a venit la tine și te-a felicitat. I-a plăcut cum ai dansat.

Cu Mara Wagner, blogger și autor de carte și Anca Cristina Ilie, blogger

Pentru adolescenți e esențial să simtă că cineva crede în ei

Ceea ce a dat o și mai mare valoare conferinței a fost prezența a patru adolescenți de la școala Helikon din Călărași, școala pe care o conduce Oana. Mi-a plăcut așa tare de ei că îmi venea să-i îmbrățișez și să le spun că sunt mândră de ei. Mi s-au părut extrem de maturi emoțional și au oferit perspectiva lor în anumite situații conflictuale între generații. M-a surprins să văd la ei capacitatea de a privi o problemă din mai multe puncte de vedere. Unii au adus în discuție copilăriile părinților lor ca motiv pentru anumite comportamente care îi deranjează în relația părinte-copil. M-am bucurat să văd câtă empatie există în acești copii de 14 și 16 ani.

Ce își doresc adolescenții de la părinții lor

Ce își doreau cel mai mult de la părinții lor: atenție, încredere în ei, timp împreună petrecut conștient, să audă și să simtă că îi iubesc, că sunt importanți în viețile părinților lor și că sunt valoroși oricum. Ideea e să simtă că cineva crede în ei. Nu există mediocritate, pentru adolescenți contează ca părinții să creadă în ei.

O replică foarte revelatoare ne-a spus-o Alex: îl respect pe tata pentru omul care este, nu pentru că este tatăl meu. Poate ne aducem aminte de aceste cuvinte în momentele în care ego-urile noastre urlă și le tăiem accesul la internet sau mersul la o petrecere.

Majoritatea părinților au vârsta emoțională a unui adolescent de 14 ani

În adolescență se activează tot ce nu a fost rezolvat în perioada 2 – 5 ani. Ce nu este rezolvat în adolescență, reapare la criza de 40 de ani. De cele mai multe ori, criza de 40 de ani a părinților, coincide cu criza din adolescență a copilului. Vă imaginați ce război se dă în casă. Majoritatea părinților au vârsta emoțională a unui adolescent de 14 ani. Unii specialiști spun că la 25 de ani ieșim din adolescență.

Percepția propriului sine dispare când ești criticat

Una dintre adolescente a subliniat cum din cauza criticii, două surori pot crește diferit: una se ambiționează să îi arate părintelui critic că ea poate mai mult. Cealaltă se identifică și nu are încredere de sine. Percepția propriului sine dispare când ești criticat. Autonomia scade când ești foarte ajutat. Capacitatea de a lua decizii nu se formează dacă ești pedepsit. Singura responsabilitate a părinților este formarea sistemului de ghidare a copilului lor. Acest sistem de ghidare este o selecție pe care o faci din instinct și se traduce în a avea capacitatea de a simți când e cazul să spui eu acolo nu mă bag.

Adolescența = remodelare

Ne naștem cu de două ori mai mulți neuroni decât ne trebuie. În adolescență, tot ce nu a fost folosit până atunci dispare. Se solidifică conexiunile care au fost folosite. Adolescența este o mare perioadă de transformare neurologică. Nu mai este doar tradiționala furtună hormonală care trezește lupte de putere în familie, ci o perioadă plină de ocazii de creștere a sistemului de ghidaj interior pentru tot restul vieții. Este perioada în care poate învăța empatia, autocontrolul, planificarea, abilitatea de a-și stabili priorități. În calea păstrării relației părinte-adolescent, stă ego-ul personal, o teamă că dacă nu ne menținem solid autoritatea, ei o vor lua razna.

În adolescență, părinții sunt dați jos de pe piedestal

În adolescență, părinții sunt văzuți ca ființe umane cu greșeli și slăbiciuni. Nu mai sunt acei zei puternici ca până acum. Când adolescenții descoperă slăbiciunile părinților se simt inevitabil singuri. Oana spune că cele 4 tendințe ale creierului unui adolescent sunt, de fapt, patru mari valori pe care noi înșine, dacă le-am hrăni conștient în noi, am ajunge să simțim viața în permanentă evoluție. Cele 4 calități ale adolescenței sunt:

  • Pasiunea
  • Relațiile puternice
  • Aventura și puterea de a încerca mereu lucruri noi
  • Capacitatea de a-ți provoca mereu mintea

Adolescenții au nevoie de un umăr pe care să plângă. Au nevoie să vadă bucurie, aprobare, satisfacție în ochii mamei, așa ca în anii anteriori. De regulă, părinții uită să fie acel umăr, pentru că nu se pot opri din rolul lor pedagogic, grăbit să îndese pe gât, contra-timp, materia vieții, așa cum o știu ei.

Singurul lucru pe care îl putem controla sunt nu copiii noștri, ci cunoașterea lor de sine

O calitate extraordinară a minții umane este abilitatea de a se observa pe sine. Oana spune în broșura oferită la conferință, că cei mai puternici copii, angajați în învățare sau în deciziile proprii au această putere de a se observa pe sine: cum am gândit, ce cale am ales, ce strategie am găsit, ce plan am, ce tehnică nu a mers. Cei mai puțin competenți au acest ridicat din umăr: nu știu de ce nu știu. Dacă tânărul învață să creeze o relație conștientă cu creierul propriu, controlul va veni din interior, din autocunoaștere, și nu din afară, de la autoritate, de la sistemul nervos al unei alte persoane.

Sigur că Oana a oferit mult mai multe informații la conferință și în ghidul Adolescența, anii identității.
Nu le-am surprins pe toate și nici metodele prin care pot părinții și adolescenții să treacă cât mai nebușiți prin această etapă. Vă încurajez să mergeți la conferințele Oanei și să luați de la ea informația, puterea și determinarea ei. După ce o întâlnești pe Oana ai impresia că și tu poți muta munții din loc.

Pe Oana Moraru o puteți vedea din nou pe 11 iunie, la conferința Liber la educație, alături de Gaspar Gyorgy, Carmen Lică și Larisa Petrini.

Text: Ana Nicolescu

2 Comments

  1. Eu chiar simt ca am capatat un fel de intelepciune, dupa ce am ascultat-o pe Oana Moraru si mi-am clarificat multe nelamuriri datorita explicatiilor ei. Am tot cautat raspunsuri in carti care trateaza adolescenta si provocarile acesteia, dar abordarea Oanei mi-a mers la suflet, parca mi-a deschis ochii si chiar mi-a dat idei noi in ce as putea face mai bine in relatia cu fiica mea. Articolul tau este foarte cuprinzator, am sa-l tot recitesc 🙂

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc și mă bucur că a fost de folos ce a spus Oana 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *