Adolescenti, risc si noutate, “Epoca de aur”. Interviu cu psih. Gaspar Gyorgy

Imi place sa cred ca Mariuca si Iulia sunt inca departe de perioada tumultuoasa a adolescentei. Si pare linistitor gandul asta. Insa tot mai multi specialisti confirma faptul ca bazele unei relatii sanatoase si de incredere reciproca pe viata, se pun inca din primele luni ale bebelusului, atunci cand se dezvolta atasamentul. Dr. Dan Siegel, unul dintre cei mai influenti psihiatri din lume, a studiat relatiile de familie si, mai ales, felul in care atasamentul influenteaza emotiile si comportamentul adolescentilor. El va sustine, pe 27 septembrie, la Bucuresti, o conferinta, axata pe cum sa ne crestem copiii tinand cont de dezvoltarea si functionarea creierului in perioada 0-24 de ani. Psih. Gaspar Gyorgy, unul dintre organizatorii conferintei, raspunde la cateva intrebari legate de adolescenta.

Daca ar fi sa caracterizezi intr-un singur cuvant adolescenta, care ar fi acela?

Psih. Gaspar Gyorgy: Multa vreme noi, specialistii in stiinte socio-umane, am fost tentati sa definim adolescenta drept drumul care duce spre “maturizare”. Azi insa, multumita progreselor stiintifice, stim ca aceasta etapa de viata este mai mult decat atat. Este nu doar o perioada de dezvoltare spectaculoasa a creierului, ci si o parte vitala si necesara a vietii individuale si colective. Este acea arie a vietii noastre in care, daca stim cum, putem cultiva starea de bine. Astfel, pentru a raspunde cat mai concret la intrebare – adolescenta este contextul optim ales de natura pentru dezvoltarea abilitatilor noastre de viata, cu un impact crucial atat asupra individului, cat si a speciei umane.

Cei mai multi parinti privesc cu teama catre adolescenta copiilor lor. Ce se intampla in mintea parintilor? Se reintorc in adolescenta si retraiesc anumite intamplari potential periculoare, iar acum, ca adulti isi dau seama de riscul la care s-au expus? Le este frica pentru siguranta copiilor lor? Sunt nesiguri de metodele de parenting pe care le-au aplicat, de eficienta lor, de fapt? Nu au incredere in ei sau in copiii lor? Vor mult prea mult sa detina controlul?

Psih. Gaspar Gyorgy: Mintea umana, de cele mai multe ori, asociaza adolescenta cu o perioada a marilor revolte si majoritatea parintilor se roaga ca aceasta sa treaca cat mai repede. Insa, conteaza nu atat viteza schimbarii, ci mai degraba cum trece adolescentul prin aceasta etapa.  Astfel, este important ca noi, parintii sau adultii, cei care interactionam cu adolescentii sa ne restructuram credintele despre ce implica aceasta perioada a vietii. Studiile clinice ne arata ca maxim 20% din populatia generala a adolescentilor va ajunge la momente de cotitura, in timp ce restul semenilor lor isi vor folosi bine resursele personale si sociale pentru a creste armonios. Dr. Dan Siegel combate in detaliu miturile asociate adolescentei in cea mai recenta carte a sa “Brainstorm: the power and purpose of the teenage brain” care, in scurt timp, va fi disponibila si publicului din Romania.  De asemenea, este important ca parintii sa fie constienti de nevoile de dezvoltare din adolescenta: nevoia de a incerca lucruri noi; nevoia de conectare sociala; nevoia de auto-reglare a intensitatii emotionale; nevoia explorarii creative. Odata cunoscute aceste informatii il putem ajuta mult mai bine pe adolescentul nostru, deoarece ne putem focusa pe ceea ce are cu adevarat nevoie pentru a-si urma traseul de dezvoltare, fara a-l incorseta inutil si a-l percepe ca inamic.

Cum pot parintii sa faca mai usoara trecerea prin adolescenta, atat pentru ei, cat si pentru copiii lor?

­­­­ Psih. Gaspar Gyorgy: Este important sa cunoasca nevoile de dezvoltare ale adolescentilor, sa citeasca, sa participe la ateliere destinate parintilor si sa se imprieteneasca cu informatii despre dezvoltarea creierului in aceasta etapa de viata. O explicatie stiintifica ne poate ajuta sa intelegem mult mai bine de ce adolescentul reactioneaza emotional la o situatie pe care un adult o poate procesa si cognitiv, asta deoarece biologic creierul adolescentului este intr-un amplu proces de dezvoltare. Cortexul prefrontal sau “directorul executiv” al creierului, este subdezvoltat in adolescenta, motiv pentru care parintii sunt precum un surogat al lobului frontal atunci cand vine vorba de procesarea cognitiva complexa a unor situatii de viata.

Dincolo de aceasta curiozitate fata de adolescent, este foarte important ca parintele sa faca diferenta intre sine si copil, sa-si identifice stilul de parenting si sa indrazneasca sa-l flexibilizeze. Sa arunce o privire in albumul amintirilor personale pentru a-si reaminti cum a fost crescut el in adolescenta si sa-si activeze compasiunea fata de sine si fata de copil. Sa indrazneasca sa-si recunoasca “punctele de crestere” si sa-si identifice ranile produse in propria adolescenta. Iar inainte de a “repara” adolescentul, parintele sa-si vindece propriile rani emotionale, care precum un ecou il insotesc pe parinte in calatoria vietii de familie.

Care este cea mai mare greseala pe care o fac parintii de adolescenti?

Psih. Gaspar Gyorgy: Probabil ca sunt multe greseli si aici cel mai bine ar putea raspunde adolescentii, insa ceea ce vad eu in cabinet sunt o serie de erori care pot fi grupate in doua categorii: parintele supraimplicat, care inconstient il priveaza pe adolescent de posibilitatea de a-si dezvolta repertoriul abilitatilor de viata; si parintele neimplicat sau absent la care adolescentul nu poate apela pentru sprijin si ghidaj psihologic.

De ce spune Dr. Dan Siegel ca adolescenta este “Epoca de aur”? De ce este el increzator si relaxat? Ce le propune parintilor pentru ca acestia sa treaca prin adolescenta copiilor, fara traume/urmari negative de nicio parte?

Psih. Gaspar Gyorgy: Dr. Dan Siegel este un vizionar si un prieten al familiilor din intreaga lume, deoarece promoveaza respectul si intelegerea parintilor fata de copii, pentru ca acestia, indiferent ca sunt in mica copilarie sau deja navigheaza pe valurile adolescentei, sa infloreasca si sa-si dezvolte cele mai importante capacitati. Caracterizeaza  adolescenta drept “Epoca de aur” deoarece o considera etapa vietii cu impact major pentru activarea curajului, a sensului vietii si a creativitatii. Elemente care contribuie la starea noastra de bine atat in plan personal cat si social.

De sunt atrasi adolescentii de risc si de noutate? Ce pot face parintii in acest sens?

Psih. Gaspar Gyorgy: Cautarea elementelor de noutate rezulta dintr-o nevoie de crestere a stimularii la nivelul diferitelor circuite ale creierului, care pun bazele motivatiei interne de a incerca ceva nou si a resimti mai intens savoarea vietii. Partea negativa a acestei nevoi poate genera comportamente periculoase si o serie de rani. Impulsivitatea adesea favorizeaza implicarea intr-o serie de actiuni ale caror consecinte nu sunt analizate. Insa partea pozitiva, adica deschiderea fata de schimbare si intetia de a trai viata din plin, ii confera adolescentului posibilitatea de a aborda mai usor provocarile vietii si de a se raporta fata de aceastea ca parti ale unei mari aventuri.  Ceea ce conteaza este ca parintii sa integreze in viata de familie aceasta nevoie de explorare a adolescentului, sa-i creeze conditii optime pentru dezvoltarea de abilitati de viata si sa-l ghideze cat mai mult in procesul de identificare a consecintelor – sa-si asume rolul de surogat al cortexului prefrontal, dar nu si pe cel de a trai viata in locul adolescentului.

Cum poti dormi linistit, ca parinte, stiind ca ti-ai lasat adolescentul la mare intr-un weekend cu o gramada de tentatii: droguri, sex, masini, viteza, bautura etc.?

Psih. Gaspar Gyorgy: Bazele relatiei parinte-adolescent se consolideaza inca din primele luni de viata, atunci cand se dezvolta atasamentul. Care reprezinta, simbolic, o legatura bazata pe incredere, prin care copilul indiferent de varsta poate cere ajutorul parintelui fara teama. Dupa dezvoltarea atasamentului apare nevoia de explorare a universului, care reprezinta si prima mare aventura a copilului, in care deja parintele trebuie sa tolereze nevoia de distantare a celui mic si sa-si gestioneze cat mai bine anxietatea, pentru ca dupa varsta de trei ani copilul sa-si descopere identitatea. Daca si urmatoarele etape, respectiv dezvoltarea de competente (4-7 ani) si grija fata de ceilalti (7-12 ani), sunt bine gestionate copilul intra in adolescenta gata echipat pentru a se confrunta cu provocarile care urmeaza. Iar parintele trebuie sa-si activeze increderea in adolescent si sa se bazeze pe forta relatiei construite in timp.

Daca in aceste etape copilul nu si-a putut indeplini “sarcinile psihologice” atat lui, cat si parintilor le va fi mult mai greu sa se confrunte cu provocarile vietii, iar frica si anxietatea vor pune stapanire asupra intregii familii. Ceea ce ne ramane de facut este sa recuperam restantele din procesul de dezvoltare si sa cerem ajutor, din partea unor profesionisti, daca singuri nu ne descurcam.

Ca mama de fete, nu pot sa nu ma ingrijorez cand aflu ca varsta la care adolescentele isi incep viata sexuala a scazut dramatic. Am auzit fete care si-au inceput viata sexuala la 12 ani. Cum putem avea influenta asupra inceperii vietii sexuale? Cum le explicam prieteneste, dar ferm ca se expun anumitor riscuri, boli cu transmitere sexuala, sarcini nedorite, experiente cu urmari psihice etc.?  Putem sta linistiti, ca parinti, ca fetele noastre vor respecta valorile transmise in familie? Cum sa avem asteptari realiste? Sa le acceptam nevoia de nou, de apartenenta la un grup, de formare a identitatii etc.?

Psih. Gaspar Gyorgy: Ingrijorarile sunt un deliciu pentru mintea omului si pana la o anumita limita acestea reprezinta un element de normalitate, cu totii recurgem la ele cand bate vantul schimbarii. Important de retinut este ca educatia sexuala incepe, de asemenea, mult mai devreme putem spune ca inca de la varsta de doi ani, atunci cand copilul incepe sa-si formeze identitate. Daca acest subiect devine parte naturala a vietii de familie, in adolescenta curiozitatea nu va fi atat de mare deoarece nici noutatea nu este maxima. Studiile longitudinale ne arata ca acei adolescenti care beneficiaza de o educatie sexuala eficienta au dezvoltate o serie de abilitati prin care isi pot amana debutul vietii sexuale. Masturbarea de exemplu, este o alternativa sanatoasa si chiar recomandata pentru ca adolescentii sa-si descopere propriul corp si sa-si gestioneze mai bine energia sexuala, care este o parte vitala pentru ceea ce dr. Dan Siegel numeste savoarea vietii. Valorile transmise de la o generatie la alta sunt mult mai puternice daca acestea evita capcana tabuurilor si daca nu au fost preluate prin subjugare sau obligatie. Adolescentul are nevoie sa inteleaga de ce anumite comportamente sunt recomandate sa fie exersate la varsta adulta si nu doar sa fie obligati sa se supuna unor norme sociale. A sta linistit ca si parinte nu este echivalent cu a nu avea emotii, deoarece acestea sunt cadourile pe care natura ni le-a daruit tuturor inca de la nastere. Linistea interioara este rezultatul unui proces individual de durata care implica multa auto-analiza si dezvoltare personala. De aceea este important ca parintii sa nu se lase prada convingerilor de neajutorare si neputinta, asumandu-si rolul de victima si transformand automat adolescentul in agresor.

Cum e mai indicat sa te pozitionezi in relatia cu copilul adolescent? Ca prieten sau ca parinte? E bine ca parintele sa-i fie prieten sau isi pierde din autoritate daca accede la acest statut? Cat la suta din ce li se intampla in viata de adolescenti, le povestesc chiar si celor mai permisivi si prieteni parinti?

Psih. Gaspar Gyorgy: Prietenia in relatia parinte-copil este un cliseu social, daca stam sa analizam mecanismul celor doua relatii vom constata ca acestea sunt semnificativ diferite. Suna foarte bine in contexte sociale sa declaram ca relatia noastra (parinte-copil) este una de prietenie, insa stim ca nu este asa. Parintele are fata de copil o serie de responsabilitati pe care cu o mare probabilitate nu si le asuma si fata de prieteni. De asemenea, subiectele dezbatute vor avea nu doar un continut diferit, dar si o forma specifica de dialog. Este sanatos ca parintele sa ramana parinte in relatia cu copilul si sa-si satisfaca nevoile de amicitie si prietenie in alte relatii de care dispune la nivelul sistemului realational.

Cred (e doar parerea mea) ca foarte putini adolescenti le povestesc parintilor, 100% sincer, despre experientele si trairile prin care trec. Insa ei se deschid altor persoane. Cine e bine sa fie acele persoane?

Psih. Gaspar Gyorgy: Aceasta este si concluzia la care am ajuns in urma experientei mele terapeutice, daca pana in adolescenta parintii sunt universul copilului, dupa varsta de 11-12 ani, acesta are o nevoie tot mai mare pentru a relationa si cu alte persoane. Este un proces natural al vietii. Copilul si-a testat puterea in familia de origine si acum este dornic de noi izbande intr-un plan social mai mare. Daca un adolescent nu s-a desprins inca de “fusta mamei” acesta este un semnal ca ceva este disfunctional la nivelul sistemului familial. Persoanele resursa variaza de la caz la caz, pentru majoritatea simpatia apare fata de semenii lor, insa adesea doresc sa se confeseze si unui adult care poate fi o ruda (frate mai mare, bunic, matusa), un profesor, un prieten de familie, un indrumator spiritual si, mai nou, un psiholog sau terapeut. In ultimii ani am auzit tot mai des in cabinet enunturi de genul “adolescent(a)ul a cerut sa vina la psiholog”. Din fericire am intalnit multi adolescenti plini de resurse care, pentru a evita subiectivismul parintilor si conflictele cu acestia, vin sa intreabe cum ar putea sa-i multumeasca pe adulti si in acelasi timp sa ramana loiali propriilor nevoi de dezvoltare. Acesta este un lucru imbucurator deoarece generatiile tinere nu sunt doar mai dezinvolte, ci dispun si de un nivel de constientizare mai mare. Iar responsabilitatea noastra, a adultilor, este sa descoperim harta potrivita pentru a intelege mintea adolescentului, care ne va ajuta familia nu doar sa supravietuiasca adolescentei, ci sa facem din aceasta un context de crestere si prosperitate.

GasparText: Ana Nicolescu

Consultant: Psih. Gaspar Gyorgy,

specialist in psihoterapia cuplului si a familiei

Tel: 0740 362 681

Foto: Pinterest

 

S-ar putea să-ți placă și

3 comentarii

  1. Articol de mare interes, Gaspar este un om minunat, felicitari! Mi-as fi dorit insa mai multe exemple si sfaturi practice: ex. cand stim ca suntem parinti prea implicati? Sau cum gestionam etapele de varsta mentionate in articol? Teama mea cea mai mare ca mama de fata (acum are 3 ani) este ca, o data cu emigrarea in Anglia peste 3 zile, e posibil sa ajunga una dintre tinerele britanice ce fac sex de pe la 12 ani, beau pana vomita pe ele si cad pe strada, incearca droguri etc. Care sunt cateva tips and tricks de damage control?

    1. Multumesc frumos pentru feedback.

      Parintele “prea implicat” sau “maximizator” este adesea invadat de frici si ingrijorari, acelasi comportament il are si fata de copil (vezi si: http://parintibuni.ro/index.php/Parenting-de-la-A-la-Z/din-culisele-parenting-ului.html) – il invadeaza cu sfaturi si idei indiferent ca acestea sunt cerute sau nu. Dar ii sunt caracteristice si obsesiile cu privire la informatii despre viata copilului si relatiile acestuia. Pentru o lectura consistenta recomand – Giving the love that heals (Harville Hendrix & Helen Hunt).

      Atunci cand vine vorba de emigrare/schimbare de domiciliu, fricile si ingrijorarile cresc ca manifestare si continut negativ. Mintea vrea sa ne protejeze si o face adesea excesiv, cautand sa resolve de pe acum obstacolele viitorului imaginar. Cheia este sa ne focusam asupra momentului prezent: “Fetita mea are acum 3 anisori (isi construieste identitatea), mai avem suficient de mult timp de petrecut impreuna incat sa-si dezvolte abilitatile de viata necesare in adolescent si dupa. Important este sa-i ofer iubire si sa am increderea in ea, si in faptul ca la nevoie va putea sa aiba grija de sine si valorile sale”. Mereu, incurajez in randul parintilor, validarea propriilor emotii (“Este firesc sa-mi fie frica”) si abordarea gandurile (in acest caz a ingrijorarilor) ca produs al mintii si nu ca fapte reale. Studiile din stiintele socioumane ne arata ca acei copii care au relatii sanatoase cu parintii pot face fata mai usor comportamentelor cu risc (debutul prematur al vietii sexuale, consum de droguri etc.). In acest caz relatie sanatoasa inseamna sa tin cont de nevoile de dezvoltare, ale copilului, si sa-i ofer structura necesara dezvoltarii abilitatilor de viata.

      Probabil va intrebati: Care sunt aceste nevoi? Cum le satisfac?:
      1. atasamentul inseamna sa-i ofer copilului disponibilitate si caldura, pentru a nu dezvolta un atasament evitant (ii este teama sa ceara ajutor deoarece anticipeaza o respingere) sau anxios (se simte mereu depasit de situatie, parca nimic nu poate sa faca singur, de aceea se agata de ceilalti);
      2. in etapa de explorare copilul are nevoi sa fie lasat sa-si descopere propriul drum, insa are nevoie inca de prezenta constanta a parintelui (trebuie sa-i oferim posibilitatea de a reveni si impartasi ceea ce a descoperit), pentru a nu intra in capcana unei structuri de personalitate de tip izolator (se insingureaza) sau fuzional (face totul pentru ceilalti, daca voi actiona independent voi fi abandonat);
      3. in etapa de identitate are o sete in a-i fi oglindite rolurile pe care si le asuma, pentru a deveni constient de sine si a evita mecanismele de genul rigiditatii/controlului (trebuie sa faci cum zic eu, sunt in siguranta doar daca sunt in control) sau a difuziunii (sunt cameleonic si ma adaptez in functie de celalat, fara sa stiu cine sunt eu; voi fi iubit daca le fac pe plac celorlalti);
      4. in etapa de putere si competente are nevoie de confirmari, aprecieri si recompense intelepte, pentru a se simti suficient de puternic incat sa spuna NU eventualelor situatii de risc, fara sa se piarda in mlastina pasivitatii (fie cum vor ceilalti, oricum nu-i pot influenta; nu stiu ce sa fac) sau in competitivitate sau criticism (daca el poate pot si eu, deci care pe care; trebuie sa fiu perfect/a).

      Daca aceste etape sunt “bine/sanatos” parcurse de la 6/7 ani (varsta la care incepe scoala) copilul, deja, este “echipat” cu minimul necesar pentru a face fata lumii inconjuratoarea si fara prezenta constanta a parintelui. Pentru ca mai apoi sa-si foloseasca atasamentul sanatos in relationarea cu semenii, sa poata sa se diferentieze de acestia si sa exploreze si alte relatii, dupa care sa mai adauge o caramida la identitatea personala si intr-un final sa-si dovedeasca puterea si competenta si in afara familiei de origine. Ciclu care se reia in relatiile de iubire.

      Multe idei utile gasiti atat in cartile sotilor Hendrix, cat si in cartile scrise de Dan Siegel (inclusiv Brainstorm). Urari de bine si o adaptarea cat mai usoara la noul mediu de viata –Gaspar.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.