Știri
comments 12

Anxietatea mea față de limba engleză și invitația la Balul Britanic

 

Când eram în clasa a VI-a, am început orele de engleză. Așa se făcea atunci. A doua limbă străină din clasa a VI-a. Primul lucru pe care l-a întrebat profesoara, renumită pentru rezultatele sale cu elevii, a fost: cine știe câteva cuvinte în engleză. 90% dintre copii au ridicat mâna. Mi-a fost rușine să spun că eu habar n-aveam vreo boabă de engleză, așa că am ridicat și eu mâna.

Eu uram orele de engleză. Colegii mei le iubeau

Orele au început trecându-se foarte repede peste pronume, peste verbele a fi și a avea, peste cuvintele uzuale girl, boy, mothet, father, sister, brother, zilele săptămânii, lunile anului, timpuri verbale. Nu puteam să țin pasul. Cuvintele mi se amestecau în minte și se așezau peste vinovăția că am mințit, consecința minciunii și mai ales peste certitudinea că nu voi lua vreodată 10 la engleză și mama va fi supărată. Cu toată această nesiguranță emoțională, procesul de învățare nu avea cum să fie unul lin. Eu uram orele de engleză. Colegii mei le iubeau. Eu abia așteptam să vină ora de spaniolă ca să excelez și eu și să îmi refac echilibrul emoțional. Să-mi umplu ego-ul cu un premiu academic.

Ea cum poate și tu nu poți?

Mai mult de 7 nu reușeam să iau la engleză. Așa că mama m-a înscris la un Cerc de limba engleză chiar lângă liceu. Acolo lucram pe niște cărți mai prietenoase decât la școală. Dar sora mea mai mică prindea mai repede ca mine noua limbă, iar mama o tot dădea exemplu, clasicul: ea cum poate și tu nu poți? Așa că frustrarea mea s-a adâncit și mai rău. Mi s-a părut o corvoadă engleza. La liceu, mama a descoperit un curs, duminica, ținut la Universitate, de un profesor tare bun. M-a înscris și acolo, că poate-poate s-o lega ceva de mine. Profesorul, avea un stil interesant de predare și ne încuraja să fim creativi în compunerea frazelor cu scheme multe gramaticale. Am prins unele lucruri și am început să am note mai mari la engleză.

Am rămas cu o nesiguranță la engleză

Însă esențial este că toată viața am avut acest handicap al limbii engleze. Și acum mi-e jenă să vorbesc în public, am impresia că nu pot să scriu suficient de corect, dacă e nevoie să trimit un document în engleză, i-l dau surorii mele să îl verifice mai întâi. Ea a lucrat la British Council vreo 5 ani 😊. 

Sunt invitată la Balul Britanic. Boy oh boy!

V-am povestit toate astea pentru că vineri, pe 9 iunie, sunt invitată, în calitate de partener media, la Balul Britanic. Am scris aici toate detaliile. Dar reiau aici pe scurt ca să vă dați seama că anxietatea mea față de participarea la acest eveniment este foarte mare.

Un eveniment educațional și cultural de elită

Evenimentul adună an de an aproximativ 700 de invitați: copii ai unor prestigioase școli din București, cursanți ai English Kids Academy, părinți, profesori, directori ai instituțiilor de învățământ premiate, înalți demnitari și reprezentanți marcanți din domeniul educației.

Balul Britanic se afirmă ca un eveniment educațional și cultural de elită, în cadrul căruia copiii primesc premii educaționale și au parte de o experiență de neuitat cu o mulțime de surprize. Printre premiile acordate copiilor se numără:  tabere cu profesori britanici în România, produse educaționale, cărți, rechizite, vouchere cu premii, multe surprize culinare și momente artistice dedicate lor.

Cea de-a șasea ediție a Balului Britanic va avea loc în București pe 9 iunie 2017

Evenimentul se va desfășura în gradina Hotel Caro din București. Cu o tradiție deja renumită printre evenimentele cu miză profundă pentru educația și viitorul copiilor din România, Balul Britanic este organizat de International House Bucharest și English Kids Academy.

Boy oh boy, ce mă fac? Ori mă duc și stau mică într-un colț. Dar ce rost mai are să mă duc dacă nu socializez? Ori inventez o scuză pentru a nu mă face de râs cu engleza mea. Ori accept provocarea și fie ce-o fi, the best is yet to come și ies din încrâncenarea mea de a nu da greș? Voi ce ați face? Acum serios, chiar am nevoie de încurajările și sfaturile voastre.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Andreea Mira

12 Comments

  1. Well, din experienta mea în afara României, pot sa îți ca îți faci mult prea multe griji! Engleza este o limba a tuturor în secolul nostru, îmbrățișează – o asa cum este și Have fun! O sa te descurci minunat, vorba unui pusti cu autism care ma încuraja pe mine când aveam temeri!

  2. Cristina O says

    Cat de mult ma regasesc in articolul tau! Sunt in aceeasi situatie ca feeling. Eu am invatat engleza din clasa a treia. Mi-a placut si m-am descurcat cam de nota 9 pana in liceu cand noua profa a afirmat in fata clasei si cu mine ridicata in picioare ca, la pronuntia pe care o am, ar fuge toata lumea de mine, dar am noroc cu colegii care ma apreciaza din alte motive. De atunci, mi-am pus scotch la gura (doar in ceea ce priveste engleza, in rest…sa te tii). Curaj si succes vineri! De multe ori descoperim in noi lucruri pe care nu le cunoastem.
    Pe langa subiect, vreau sa iti semnalez faptul ca articolul cu detalii despre Bal nu mai poate fi accesat.

    • Ana Nicolescu says

      Mulțumesc pentru comentariu și pentru atenționare. Am făcut niște modificări la blog în spate și mai apar erori. Bine că mi-ai spus.

  3. Catalina says

    Uneori suntem prea exigenti cu noi. Engleza ta cred ca e mai buna decat crezi tu.

  4. Babymanager says

    Nu-ti face probleme! Nu e limba ta native…iar daca nu exersezi nu ai cum sa te perfectionezi. Nu te scuza pentru ceea ce esti! Important este ca vrei sa devi mai buna! Cheia sa te simti confortabil cu o limba straina, este sa o exersezi chiar daca nu e bine la inceput. Eu cu certificate Cambridge, dupa vreo 8 ani in care nu am vorbit si exersat constant nu mai aveam incredere ca pot duce o conversatie de business coerenta si lunga…. si ce sa vezi dupa vreo 6 luni mi-am revenit. Te sfatuiesc sa te “provoci” zilnic sa vorbesti si vei vedea imbunatatiri in timp.

    • Ana Nicolescu says

      Daaa, și eu am certificate de la British Council, dar într-adevăr, dacă nu practici, îți ieși din mână.

  5. Nu cred că te ajută cu nimic, dar și eu am fix același “handicap”. Așa mi se învârt cuvintele prin cap până să le scot din gură…:-) Multă baftă! Știi că cea mai dreaptă cale este cea în care ne înfruntăm temerile. Eu cred că o să fie bine! 🙂

  6. Ionela says

    Si eu ma regasesc in situatia ta. Pana de curand am fost foarte frustrata de subiectul acesta. Tot timpul mi-a fost teama sa vorbesc in engleza, pt ca nu am avut niciodata suficienta incredere, ca pot duce o conversatie la bun sfarsit. Teama, teama, teama…nu pot, nu sunt in stare…mi-am intiparit atat de bine aceasta neputina (care exista in mintea mea) incat de fiecare data cand era necesar sa vorbesc in engleza …evitam
    Am hotarat sa incerc, de ce spun ca nu pot, ca nu ma descurc …de unde stiu daca nu am incercat . Ok, nu trebuie sa excelez, trebuie sa ma fac inteleasa, AM SA MA DESCURC.
    SUNT CONVINSA CA IN CAZUL TAU, ESTE DOAR TEAMA NU SI NESTIINTA. Te vei descurca, nu trebuie sa te gandesti prea mult la cum o sa fie …ia lucrurile asa cum vin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *