Eu ca mamă
comments 3

Atelierele Dalcroze. Ploaie, Mozart, pian negru, lucios…

Era vineri dimineata, devreme. Ploua torential si trebuia sa ajung cu Mariuca la atelierele Dalcroze. In fata studioului Alfred Alessandrescu s-a oprit un taxi din care au coborat o mama si un copil. Mariuca m-a instiintat “mama, bebe dans”, apoi i-a privit si a asteptat cuminte sa plece taxiul ca noi sa parcam masina in locul taxiului. Am trecut apoi repede, fara umbrela, prin curtea Radiodifuziunii Romane si ne-am ghidat dupa muzica de pian care se auzea de la un etaj superior. Mariuca avea in spate rucsacul ei roz cu fluture. Cara un termos mic cu apa rece si cipicii pentru dans. Mergea mandra, nerabdatoare si se uita, din cand in cand, in spate sa vada daca sunt langa ea: „Mama, hai!”

Am ajuns intr-o sala in care mai multi copii se jucau haotic cu corzi, mingi colorate si cercuri. Parintii, pe langa ei. Un pian frumos, negru, lucios, astepta nobil sa fie exploatat. Mariuca s-a infipt direct in el si a inceput sa apese cate o clapa cu degetele ei mici. O doamna m-a intrebat intr-o engleza frantuzita daca avem pian acasa. I-am raspuns ca nu. As fi intrebat-o daca e cazul. Insa ea mi-a raspuns inainte sa-i pun intrebarea: „Credeam ca aveti, pentru ca (aratand spre Mariuca) apasa pe clape pe rand, cu cate un deget, nu bate cu palmele in ele, nu le bruscheaza cum fac alti copii de varsta ei.” Am explodat de mandrie, i-am zambit doamnei, si am pupat-o tare si apasat pe Mariuca.

Doamna era chiar Anne-Claire Rey-Bellet, profesor la Institutul Jaques-Dalcroze din Geneva care imediat ce a eliberat pianul de ciucurele de copii, a inceput sa ne explice cate ceva despre metoda Dalcroze – metoda de invatare a muzicii prin ritm si miscare care urmareste atat dezvoltarea personalitatii, cat si crearea unei culturi si practici muzicale de nivelul oricarui Conservator de muzica.

Le-a impartit apoi copiilor si parintilor corzi rosii, galbene si albastre si a inceput sa cante galant la pian. Ideea era sa alergam in cerc, impreuna cu copiii. Cand se schimba ritmul muzicii, se impunea si schimbarea dinamicii alergaturii ludice. Apoi ne-a spus sa ne orpim brusc din alergat cand se opreste si ea din cantat. Asta mi s-a parut a fi cea mai amuzanta parte pentru copii, judecand dupa chicotelile lor cand ne opream brusc. Apoi am pus coarda, sub forma de ham, in jurul corpului fiecarui copil, iar cei mici mergeau pe ritmul muzicii, ghidati de instinctul lor muzical si de perceptia noastra asupra ritmului. Foarte interesant se vedeau diferite tipuri de relatie parinte-copil, de sincronizare mama-copil/ tata-copil, de cooperare intre generatii, de complot intre cei mici. La fel, se vedeau diferitele reactii ale copiilor care proveneau din familii de muzicieni sau care mai avusesera contact cu muzica si dansul.

_DSC0226

_DSC0228

_DSC0238

Mariuca, de exemplu, care merge de la 6 luni la Learn with Music, atunci cand Anne-Claire ne-a impartit mingiile pentru a le da de la unul la altul (parinte-copil), pe ritmul muzicii, Mariuca s-a asezat cu fundul pe minge si a inceput “Mama, bounce, bounce”. Apoi s-a pus cu burta pe ea: “Mama, roll… tummy”. Sunt exercitiile pe care le face, tot pe ritmul muzicii, in cadrul altui concept de invatare a limbii engleze prin muzica si miscare. Cand elvetianca facea pauza intre melodii, Mariuca fugea repede la pian, se cocota pe scaun, si atingea cu grija clapele, fascinata de sunetele pe care le scoate. Pana a descoperit ca pianul are si pedale. Cam greu pentru ea sa ajunga si la pedale si la clape, dar era perseverenta.

Atunci cand Anne-Claire a inceput sa cante Mozart, am uitat de Mariuca, de mine, de locul in care eram, de scopul cu care venisem… M-am asezat pe jos si m-am pierdut in timp, in lumi, in ritm si armonie. M-a trezit zgomotul unor cercuri de plastic, colorate, trantite pe jos cu care urma sa ne miscam pe muzica. Mariuca nu mai era langa mine, am cautat-o rapid. Tocmai terminase de baut toata apa din biberonul unui copil: “Mama, apa, tot, buuuun.” Am revenit la realitate, tot cu ajutorul lui Mozart.

_DSC0241

Atelierul s-a desfasurat pe parcursul unei ore, putin peste limitele Mariucai. A fost incantata ca a mers la “dans”, ca a cantat la pian, ca a avut cipici de balerina, ca s-a jucat cu alti copii, ca am dansat vals cu ea in brate si ca a baut din apa altui “bebe” . Seara, cand am ajuns acasa, am scos de la naftalina CD-ul cu Mozart pentru copii pe care il asculatam cand eram insarcinata cu ea. I l-am pus si a recunoscut: “Mama, dans!” Nu stiu daca vor fi organizate de acum incolo ateliere permanente Dalcroze, dar mi-ar placea sa stiu ca da. Intre timp, strang bani pentru pianul Mariucai.

_DSC0242

Acum a fost doar o mostra din ceea ce inseamna metoda Dalcroze. Atelierele s-au desfasurat in perioada 31 mai – 2 iunie si au fost organizare de Asociatia De dragul artei. Metoda urmareste, prin muzica, ritm si miscare atat dezvoltarea personalitatii participantilor, cat si crearea unei culturi si practici muzicale de inalta calitate. Multumesc Valentina Roman pentru onoarea de a fi unul dintre ambasadorii acestui eveniment.

Text: Ana Nicolescu

3 Comments

  1. Alexandra Lourinho says

    ce frumos! dar cel mai tare ma bucur ca ti-am vazut burtica. Draga Maco, keep on dancing, keep on writing!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *