Eu ca mamă
Leave a comment

Belgia, iepuri de ciocolata si parenting ghidat (de Mariuca)

Cand am intrat in avion, m-au intrebat daca Mariuca are 2 ani. Inca nu, mai avea 2 spatamani. Asa ca mi-au dat o centura mov de copil pentru ea, pe care sa o leg de centura mea, la decolare si aterizare. Era primul drum al Mariucai cu avionul. Destinatia, Belgia. Eu oscilam intre o stare de liniste si una de neliniste. In sfarsit, plecam din nou din tara si eram nostalgica dupa vremurile excursiilor de 3 saptamani, in 3 tari de pe 2 continente diferite.

Imi reveneau franturi de amintiri, oprite brusc de Mariuca: “Mama, cade.” “Nu cade, mama, avionul o sa ne duca pana sus la cer, prin nori si cand nu o sa mai ai rabdare, o sa coboare in Belgia, unde e Pastele si o sa vezi multi iepuri.” Se multumea pentru cateva secunde, oferindu-mi mie ragazul de a mai scotoci prin amintiri cu ape turcoaz si cu bronz de octombrie si apoi se intorcea catre Bogdan, speriat de moarte de zbor, livid la fata, strangand la ca dentist manerul scaunului si foarte nervos ca nu mai decolam odata: “Tata, cade!”. “Da’ mai potoleste-te, mai copilule, cu cade asta. Cade cade, ne facem toti praf si pulbere. Esti multumita acum?”. Mariuca se uita la el razand si ii spunea: “Aha, da, cade”. Eu incepeam sa rad, o strangeam pe Mariuca la piept, iar Bogdan se uita amenintator la amandoua. Apoi ma enervam si ii spuneam ca nu are nicio vina copilul. Iar copilul, in inocenta lui, se ducea la tatal lui si il mangaia, il pupa si ii zambea.

Intre timp, Bogdan si-a gasit un partener de suferinta, pe scaunul de langa culoar, Mariuca a pus capul pe umarul meu, dand semne ca vrea sa doarma, iar pe mine ma incerca o starea de neliniste: daca o sa fie presiunea prea mare la decolare si aterizare si Mariuca o sa o suporte greu, daca o sa fie mult prea frig in Belgia si Mariuca nu o sa se adapteze la temperaturile de acolo, daca o sa raceasca a nu-situ-cata oara in primavara asta, daca o sa-i distrug stomacul cu atatea siropuri…

Pe parcursul intregii saptamani cat am stat in Belgia, Mariuca mi-a aratat cat de flexibila si de adaptabila este oricarei situatii. Desi erau 3⁰C, ningea si batea vantul aproape in fiecare zi, desi a stat afara mult mai mult decat sta in Romania, desi a dormit in carucior in timp ce noi vizitam Bruge-ul, fara sa ne sinchisim sa intram intr-o cafenea sa-i fie cald, desi nu a stat cu fularul la nas… nu a racit deloc.

P1020584

P1020585

P1020603

A fost primul drum la care am plecat fara mancare de bebelusi la mine. Nu a avut nicio problema. A mancat mancare de adulti (sanatos preparata) de 3 ori pe zi, plus un biberon cu lapte seara la culcare.

A fost primul drum la care am plecat fara caruciorul ei sau patul ei de voiaj. Unde am pus-o, unde o prindea ora de somn, acolo dormea: in caruciorul copiilor prietenilor la care am fost, in scaunul lor de masina, in avion, in patul in care dormeam si noi, in magazine, pe strada, pe soare, pe ploaie, pe vant.

P1020529

Au fost multe lucruri pe care le-am observant la Mariuca in excursia asta, lucruri care ma fac mandra ca este copilul meu si ca eu sunt mama ei. Lucruri la care nu cred ca am avut eu vreun aport, ci pur si simplu asa e ea, magnifica. Au fost in continuare multe lectii pe care mi le-a oferit si sunt fericita ca pot invata de la ea. Nu ma mai lungesc cu elogiul adus ei, o sa povestesc acum putin despre Belgia.

P1020618

Inevitabil, cand plec in alta tara, fac comparatie cu Romania si ma apuca disperarea cea mare ca eu consider ca asta nu e o tara in care copilul meu sa aiba un viitor bun pentru el. Dar mai bine spun ce mi-a placut in Belgia si trageti voi singuri concluziile comparative ca altfel am intra in alte discutii (ne)patriotice.

  • Absolut toate restaurantele in care am intrat aveau scaune de masa pentru copii si mese de infasat la baie.
  • Prietenii nostri, Irina si Adi, au 3 baieti (8 luni, 2 ani jumate, 5 ani). Noi eram cu Mariuca de 2 ani fara 2 saptamani. In restaurant, la masa, cei 4 copii fie desenau, fie bateau cu tacamurile in masa, fie aruncau paiele pe jos, fie varsau cate ceva, fie faramitau painea, fie plangeau, radeau, se alergau. Nimeni, nici chelnerii, nici oamenii din jur, nu se uita crucis la noi, nu ne-a nimeni zis sa potolim copiii, dimpotriva, ne zambeau complice si empatic. Pentru copii, am putut alege meniu special. Lor li s-au adus tacamuri si farfurii de plastic, hartie de colorat, paie si servetele colorate la discretie.
  • Parcurile sunt. Da, ele, in primul rand, exista. In al doilea rand sunt foarte curate si mari. Au lebede, rate, gaste, oamenii se plimba fie calare, fie cu bicicletele, fie pe jos, fie pe iarba, fie pe alei. Nu exista indicatoare stupide, gen “Nu calcati iarba”. A, nu e nevoie sa mai fac pledoarie pentru curatenie, e oarecum de la sine inteles, de cum parasesti granitele romanesti.

P1020508

P1020516

P1020520

P1020522

P1020526

  • Pana sa ajungi la parc, toate bordurile sunt joase si la nivel cu strada cand este cazul.
  • La gradina zoologica, pe langa gama (ca sa-i zic asa) variata de animale, cu spatii largi si cat mai apropiate de habitatul natural, cu informatii despre fiecare specie, cu locuri special amenajate de joaca si de masa…, pentru copii, ai fie carucior sub forma de cangur, fie un fel de remorca in care intra si 3 copii. Poti sa stai si o zi intreaga la zoo, nu te plicitsesti si ai la dispozitie activitati variate. Este adevarat, intrarea este 50 euro de persoana. Auch! Dar merita, ce-i drept.

P1020653

P1020672

P1020655

P1020675

P1020679

  • Poti sa mananci si extrem de scump si fancy, dar si extreme de ieftin si cu savoare locala, pe aceeasi strada. Orice ciocolata, si cea mai penala, e delicioasa.

P1020549

P1020553

  • Bruxelles-ul este strabatut de pasaje subterane prin care circuli lejer cu masina si din care, daca lucrezi in centru, intri direct in parcarea cladirii de birouri. How cool is that? Nimeni nu blocheaza centrul orasului, toata lumea stie exact cat face de acasa la serviciu si inapoi.
  • Am vazut bujori galbeni la o mini sera pe strada. Nu stiam ca exista.

P1020701

  • Concediul (platit) de crestere a copilului este de 3 luni. Dupa aceasta perioada il dai la cresa. Angajatorul iti ofera diferite facilitati: camera de alaptare/muls, program adaptat nevoilor, chiar si loc separat in frigider pentru stocarea laptelui matern.
  • In mall-uri ai carucioare speciale pentru copii sub forma de masina si multe alte masinarii in care se pot da cei mici in timp ce unul dintre parinti e norocos si casca gura prin magazine.

P1020682

  • Totusi, n-am inteles ce era cu vitrinele decorate ca de Craciun, in plina sarbatoare pascala 🙂

P1020622

  • Singurul lucru negativ la Bruxelles: cersetorii romani.

Cam asta despre Belgia. In ultimele zile ale sederii noastre acolo, a venit si mama Irinei, din Romania. O doamna extraordinara care le-a dat copiilor ei, printre multe altele, multa incredere in sine si de la care am retinut doua sfaturi de parenting, zic eu valabile pentru orice generatie: iubirea si autoritatea nu se exclud si invata-ti copiii sa si piarda in viata.

Text: Ana Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *