Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Dupa ce martea trecuta am avut parte de acel blind date cu sotul meu despre care v-am povestiti aici, joi am fost la un eveniment organizat de Puma, in parteneriat cu Lumi, la Oxygen Club din Sun Plaza. Care este legatura dintre cele doua iesiri? Ambele au avut la baza conceptul blind. La Puma Creative Factory – Love Thy planet, toti participantii ne-am pus la incercare creativitatea si viziunea, folosind un proces revolutionar de printing pentru tricouri si genti. Am folosit un colorant-vopsea de la Lumi, care se activeaza doar la lumina soarelui.

Dar sa incep cu inceputul. Chiar de la intrare, m-am indopat ca Bridget Jones indulcit bine de tot cu prajituri cu logo-ul Puma si cu cateva (nu dau numarul) giant cupcakes pastelate (asta ca sa ma motivez sa ma duc la sala de 3 ori pe saptamana).

Apoi, am ascultat, cu tricoul, oferit de catre organizatori, in mana, detaliile crearii unui produs personalizat cu vopseaua Lumi. Variantele erau urmatoarele:

Fie pictai pe tricou doar cu vopsea, folosindu-te de trafalet, pensule sau tuburi cu pulverizator

Fie alegeai un sablon, pe care il putea imbogati, optional, cu dovezi ale creativitatii tale, folosind Lumi,

Fie alegeai sa printezi o poza, pe care, tot optional, puteai sa o imbogatesti cu Lumi.

Eu am ales ultima varianta. Ce s-a intamplat pana am ajuns la produsul finit? Pentru ca eram foarte multi participanti, organizatorii ne-au rugat sa ne grupam cate 5 si sa formam echipe. Fiecare membru al echipei isi picta tricoul si selecta doar unul pentru concurs. Sau toti cei 5 membri faceau teamwork pe un singur tricou si participau cu opera la concurs. Am format echipa cu alti 4 oameni prezenti la eveniment, cu varste intre 16 si 33 de ani. Ghiciti cine avea 33? Eu am printat o poza cu Mariuca la centrul special amenajat de catre organizatori. Demult imi doresc sa-mi printez un tricou cu Mariuca. De fapt, d-aia m-am si dus, pe langa faptul ca eram foarte curioasa de conceptul vopselei care se activeaza doar la lumina soarelui.  Premiul de 2 000 de euro, am avut bunul simt, sa nu-l iau in calcul.

Asadar, mi-au descarcat poza de pe telefon si mi-au printat negativul pe o folie transparenta. Pana sa fie gata printul, ceilalti coechipieri se apucasera de vopsit. Am avut la dispozitie, fiecare echipa, cate 3 recipiente a cate 100 gr de vopsea Lumi, albastru, portocaliu si rosu. Cand am ajuns la masa unde creativitatea era la ea acasa, am constatat ca unul dintre colegi, pictase, din greseala, pe tricoul meu. Bine, cred ca ar fi trebuit sa fie absolut evident pentru el ca picta pe un tricou verde, de dama, masura M, iar el isi luase un tricou barbatesc, bej, masura L. Dupa ce a reusit sa faca rost de alt tricou verde, masura M, am inceput sa dau cu trafaletul de tricou, incercand sa fac o rama asimetrica, dezorganizata, usor neglijenta, mov. Am combinat asadar, albastrul cu rosu, ca sa iasa mov, si apoi am mai mazgalit putin, pe langa, cu portocaliu. Nu stiam ce nuanta imi iese, am dat intai cu albastru pe tricou, apoi, pe deasupra cu rosu. Stiam cu ce culori dau, pentru ca asa scria pe recipiente. Culorile le vedeai fie albe, pastoase, fie galbui,transparente. Deci, iata conceptul blind painting. Apoi am fixat poza si m-am dus pe terasa.

Cei care au optat pentru varianta cu poza, dupa expunerea la 8 minute de soare, necesare pentru activarea culorii, trebuiau sa meraga cu tricoul la spalat pentru a scoate ramasitele de vopsea inactiva. Eu am pierdut din vedere cele 8 minute si m-am dus direct la spalat. O doamna draguta care spala de zor tricourile, dupa ce l-a dat si p-al prin apa cu detergent, m-a intrebat daca l-am expus 8 minute la soare ca nu se vede nimic. Eu deja ma gandeam ca Mariuca nu vrea sa apara pe tricou. Am trecut peste nervi si neputinta si m-am dus, din nou, la masa de lucru, unde am reluat procesul, dar mai pe fast forward decat prima data. In plus, am folosit si pulverizatorul pentru a merge mai repede. Am iesit pe terasa si am lasat tricoul 15 minute mari si late la soare, ca sa se imprime bine de tot poza pe tricou. Evident ca a iesit ceva foarte inchis, aproape imperceptibil, dar eu sunt multumita ca o am pe Mariuca pe tricou. Iar cine nu isi da seama ce e pe tricou, never mind, e pentru sufletul meu.

Iata cum a stat treaba si in imagini video:

Text: Ana Nicolescu

Foto: Elena Ciric