Hm, nici nu știu concret momentul în care a început să scrie o poveste și nici nu bănuiam că o să se transforme într-o carte pentru copii. Cert este că avea ceva durere în suflet și trebuia cumva să o scoată de acolo. Să vă zic cum a fost. Atât la grădiniță, cât și la școală a fost bullyied de cele mai bune prietene, au râs de ea că nu citește bine, că nu calculează bine, îi spuneau că al ei este caietul cu cele mai multe corecturi, îi trimiteau filmulețe răutăcioase pe whatsapp, o amenințau, apoi amenința și ea, făcea tot felul de prostii ca să le demonstreze că merită să fie prietena lor, începuse să vorbească cu gen, deși nu-i place și știe că e incorect folosit, era pleasing ca să nu își piardă singurele prietene, mai ales după ce se formaseră grupurile în clasă. Nu se mai concentra la ore, seara se culca foarte târziu, dimineața nu voia la școală și într-adevăr nu mai avea rezultate bune, nici măcar medii.
Își pierduse toată încrederea că poate vreodată să-și mai facă prietene. Își pierduse încrederea în oameni și în ea. Începuse să scrie o poveste despre o fetiță care își caută lumina, încă de la grădiniță, de când copiii îi spuseseră în repetate rânduri că e monstru și atunci am înțeles că are nevoie de ghidare, în primul rând să scoată din ea tot ce o doare și apoi să-și vadă lumina, să se simtă din nou puternică și valoroasă. Și ca să o ajut, am rămas lângă ea de fiecare dată când vedeam că își ia carnețelul, știam că atunci o doare cel mai tare și să trebuie să scoată ceva.
Carte pentru copii. Cum a fost scrisă Lucia
Îi puneam întrebări despre personaj, nu despre ea. Ce face Lucia? Câți ani are? Cum arată? Ce caută? Când se întâmplă acțiunea? Pe cine întreabă? Cine o ajută? Cine îi răspunde la întrebări? De ce chiar dacă îi răspund la întrebări, ea nu găsește răspunsul concret pe care îl caută? Cine o împiedică să ajungă la răspuns? Și atunci am vorbit mult despre viață, obstacole, prieteni, roluri, crize, ce avem de învățat din fiecare situație grea, de ce fiecare obstacol e o șansă ca noi să ne vedem și să creștem? Am vorbit cu empatie și am încercat să-i arăt problema din mai multe perspective, nu doar a ei. Am făcut un joc cu păpușile și am pus într-un cerc nu doar personajele, dar și situația, contextele, oamenii care îi influențează. Tot nu intuiam că povestea avea să se transforme într-o carte pentru copii.
Carte pentru copii. Lucia și personajele negative
Așa s-au născut în carte vrăjitoarele fără puteri magice pentru că ea a vrut ca niciun om mare să nu aibă influență rea asupra Luciei. Așa s-au născut liliecii și vampirii care voiau ce-i strălucitor la Lucia: părul și patinele care lăsau o urmă de curcubeu. Și nu întâmplător a ales părul. Măriuca își iubește cosițele și e partea fizică de care care îi place cel mai mult. Cât despre patine, ei bine, este pasionată de dansul pe patine cu rotile, a învățat să meargă singură pe patine, apoi a mers la curs un an jumătate și a participat la competiții cu grație și determinare. Simte că e ceva ce face bine și că nimeni nu are cum să-i ia asta. Așa că inconștient d-aia a pus în carte patinele care lasă o urmă de curcubeu.
Lucia și aliații, alții decât părinții
Apoi am întrebat-o care sunt aliații Luciei în lupta ei, alții decât părinții care nu sunt mereu prezenți în luptele interioare și nici nu au cum să rezolve lupta în locul copilei. A adus în poveste un iepuraș karatist, o pisicuță gimnastă și 7 pegași care stârnesc tornade cu aripile lor. Aici i-am vorbit despre animalele de putere și despre forța pe care o avem fiecare în sufletul nostru indiferent dacă cei din afară o văd sau nu, o acceptă, o aprobă sau nu. Singura aliniere esențială este cu interiorul, apoi lucrurile se leagă firesc, nu mai e zbatere, căutarea confirmării, nu mai cauți să fii mereu pe placul altora. Când ești conștient de puterea ta și știi să te raportezi la ea, totul devine fluid și prietenii se cern, apoi atragi alt tip de oameni. Mi-a zis că animalul ei de putere este un iepure alb, pufos care fuge repede și are picioare puternice, iar când se simte singură, o cheamă în ajutor pe Maica Domnului.
Măriuca în căutarea Luminii
Prin clasa I-a a avut de făcut o fișă cu hobby-urile ei, cu pasiunile și talentele și a scris că îi place să călătorească și să asculte muzică. Am întrebat-o de ce nu zice nimic de scris și de patine și mi-a spus că îi este frică să nu râdă colegii de ea. Am înțeles atunci că s-a mai întâmplat și că și ea, la rândul ei, preluase modelul. Așa că prefera să fie la fel cu toți și să nu-și poarte harul la școală. Povestea asta în transformarea către carte pentru copii a fost o călătorie și pentru mine și sunt sigură că nu doar Măriuca avea nevoie de ea. Am încercat să o ghidez din spațiul sacru al inimii, nu din rănile și nesiguranțele pe care mi le-a oglindit perfect. Am încercat să fiu atentă și prezentă de fiecare dată când își lua carnețelul și lăsam totul ca să-i fiu alături.
Ana încăutarea Luminii
Uneori scria singură și se enerva, i se părea că nu i-a ieșit bine și spunea că nu e în stare de nimic. O auzeam și cel mai greu era să nu îi contest credința, să nu-i spun ba ești bună, ba ești în stare, prietenele tale nu știu despre ce vorbesc, tu poți, ci să o aduc prin întrebări, conținere și prezență să tragă ea singură concluzia că e valoroasă. Mi-am mușcat buzele de multe ori și mi-am abținut lacrimile când o vedeam cum plânge, ori când îmi povestea câte ceva de la școală, cum i se înroșeau ochii ei mari și frumoși. A fost pentru mine un exercițiu de centrare și a trebuit să-mi găsesc puterea ca să o conțin, nu să o copleșesc cu milă. Nu i-am negat nicio emoție, doar am făcut loc ca ele să iasă și ea să le verbalizeze sau să le pună în carte sub formă de poveste care i se întâmplă altcuiva. Și iată așa a ieșit o carte pentru copii.
Mulțumim pentru călătorie
Sper ca această carte să ajungă în casele în care este nevoie de confirmarea faptului că Lumina vine din inimile noastre. Zicem că este o carte pentru copiii până în 6 ani, dar de fapt credem că și adulții pot să găsească în ea răspunsuri. Măriuca și cu mine îi suntem recunoscătoare Livianei Tane, care a avut încredere și răbdare în povestea Luciei și a publicat-o la editura ei, The Writing Journey, o găsiți aici. Îi mulțumim Adinei Costea care a prins din zbor, pe repede înainte, Lumina Măriucăi și a Luciei și a pus-o în ilustrații. Și vă mulțumim vouă, cei care o să o cumpărați. Vă rugăm să ne ziceți ce a trezit în voi aventura Luciei.
Iar tu, Măriuca, să nu uiți că te iubesc în fiecare secundă, chiar și în pauza dintre secunde. Te văd, te onorez, te aud și sunt aici, cu tine. Sunt mândră de curajul tău și de faptul că nu lași frica să te oprească din pasiunea ta pentru scris.
