A trecut ceva timp de când e la vânzare Cartea copiilor, pe site-ul editurii The Writing Journey, în care au scris povești 16 copii cu vârste între 5 și 12 ani și este ilustrată de un artist de numai 7 ani. Printre povești, sunt și creațiile Măriucăi și ale Iuliei, însă azi o să vă zic despre toate aceste povești minunate, despre curajul inocent al copiilor și credința lor că orice este posibil (chiar e) și despre curajul Livianei Tane să publice o astfel de carte.
M-am întrebat de ce am ezitat mai bine de o lună să scriu un articol despre carte și azi dimineață mi-am dat seama care este motivul. Prima oară când am citit poveștile copiilor m-a emoționat inocența lor, nu inocența poveștilor, ci a autorilor, gândirea lor pură, sufletul încă nealterat, sinceritatea emoțiilor pe care nu se feresc să le numească și puterea să pună în cuvinte valori și sentimente mărețe. Am plâns la unele povești pentru că, acum îmi dau seama, m-au pus față în față cu minciunile pe care mi le spun eu, cu lipsa mea de curaj în unele situații, cu fuga de unele emoții, deși lucrez cu mine de aproape 10 ani. Cred că aici a fost de fapt durerea, să văd că tot nu am ajuns la esența mea după atâția ani de lucru. Și o mână de copii, prin poveștile lor, m-a făcut să am conștientizarea asta.
Cartea copiilor, 16 povești despre curaj, transformare și firesc
A doua oară când le-am citit cu fetele, am văzut cum s-au conectat ele la propriile emoții și și-au amintit de întâmplări pe care nu le povestiseră niciodată de la școală sau de la bunici. A treia oară am citit cele 16 povești și am văzut elemente de stoytelling care copiilor le vin firesc pentru că pentru ei lumea toată e magie și poveste. Cumva în viață iarăși ne îndepărtăm de firescul actului de a povesti ceva și ca adulți avem nevoie de lecții să reînvățăm firescul într-un mod destructurat și apoi resructurat.
Cartea Copiilor, storytelling înnăscut
M-au impresionat unele frazări și am văzut cum diferenețele de vârstă își spun cuvântul în structura frazei, crearea de așteptări și suspans, punctul culminant, dar nu neapărat în ideea poveștii. Să vă dau doar câteva exemple. Dar înainte de asta o să vă zic că Liv nu a acceptat nicio editare făcută de părinți și ea chiar poate să-și dea seama unde au intervenit părinții și a fost nevoită să respingă varianta cizelată și să lase originalul. Pentru cine nu știe, Liv are o școală unde îi învață pe oameni să scrie cărți. The Writing School îi zice, în caz că vă date gândul să deveniți autori.
Un bărbat pe nume Maxi și un hamster pe nume Rozzy formează o echipă minunată și în același timp diferită de oricare altă echipă de prieteni, căci dacă veți citi povestea până la final, veți descoperi cât de speciali sunt amândoi. (Rozzy și Max, de Mihnea Călin, 10 ani)
Pădurea Grăbită era locul în care toate ființele se schimbă când li se schimbă emoțiile. În Câmpia Îndepărtată, lucrurile sunt mai aproape decât par. (Lila și aventurile vrăjite, de Areta Nichifiriuc, 9 ani)
Ca să ajungi în Poiană, trebuie să urmezi drumul de pe strada Fântânii, pe lângă casa Elenei, un pic mai sus și la stânga. Drept în față, vezi salcia mare din curtea vecinului Toma, un bătrân arțăgos și supărăcios despre care umblă vorba că ar avea în curte o spânzurătoare adevărată. Dar eu știu că nu e așa, ba chiar cred că Toma e agreabil câteodată, când nu-l deranjăm, chiar dacă se poartă foarte ciudat aproape mereu. (Copiii din Poiană, de Maria Ologu, 12 ani)
Indiferent de vârstă, copiii merg intuitiv pe valori în poveștile lor
Să le luăm pe rând:
- Sofia – puterea ei era iubirea
- Solidaritate: 21 de fluturi vor să stingă un incendiu să salveze copacul hotel
- Dacă ai un vis, luptă pt el
- Află că puterea ei e curajul
- Primi superputerea curcubeului, cornul său străluci în toate culorile curcubeului
- Zâmbetul vine din interior, dintr-o inimă fericită
- Sunt fericit când sunt iubit
- Puterea îmbrățișărilor
- Solidaritate și puterea prieteniei
- Două povești au simbolul labirintului, găsirea ieșirii, regpsirea, transformarea
- Ne place doar ceea ce știm
- Adaptarea la școală și la diferite tipuri de colegi – diferențele nu sunt atât de rele, atâta timp cât asemănările ne fac să ne simțim acceptați și iubiți
- Puterea visului: Își dorea atât de mult să zboare, încât nici nu s-a mirat când, într-o zi, i-au crescut două aripi.
- Povestea neobservării
- Să ai curaj să ceri ajutorul
- Puterea de a trăi fiecare zi a vieții: Fluturele Saranda își pregătește pentru a șaptea zi, ultima din viața de fluture, o petrecere la mare.
- Copiii combină elementele din viața de zi cu zi (clătite americane cu gem, hotel în copac) cu magia (apa care le mai dădea o săptămână de viață)
- Certitudinea că pot să joace fotbal cu alte specii
- Unicorni care vorbesc limba urnicornească și ascultă cântece germane
- Părinți care muncesc prea mult și au uitat să zâmbească
- Ora de culcare, frica de întuneric, înțelepciunea bunicilor
- Norii care nu știau să ningă fără să se certe
- Promit să le spun mereu adevărul părinților și să nu mai ascund nimic de ei
Poate nu știați cum își descriu copiii mamele când se pierd de ele
M-a emoționat povestea Elenei despre o steluță care se pierde și când este întrebată detalii despre mama ei, e pusă în încurcătură pentru că ce e important pentru copii la mamele lor, nu este cum le cheamă sau pe ce stradă stau, ci cum le miroase pielea, ce le place să mănânce, cât de moale le este părul, ce culoare are bluza ei preferată, însă toate astea nu te ajută dacă te-ai pierdut de mama ta.
Curajul lui Liv, tipa cu cărțile
Liv și-a propus ca în fiecare an, în iunie și în decembrie, să publice câte o carte scrisă de copiii din România și cei din diaspora. Procesul de selecție pentru următoarea ediție va fi publicat pe site-ul editurii și anunțat, cel mai probabil, și pe pagina de Facebook.
Ce vă recomand dacă vă doriți ca povestea copilului vostru să fie publicată în carte:
– Luați această decizie pentru copil, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a hrăni orgolii de familie, nu pentru voi.
– Vedeți dacă și copilul își dorește lucrul ăsta și vedeți dinainte ce responsabilitate implică și pentru părinte, dar și pentru copil: lansări, promovare, expunere. Să fii autor, să dai interviuri, să te expui public și să ai deja un statut la o vârstă mică pune pe umerii copilului presiune și creează așteptări. E pregătit să o suporte?
Una din cele mai frecvente întrebări pe care o primește Măriuca de când a scris prima carte este: Când o scrii pe următoarea?
Mai mult, oamenii se așteaptă de la ea să-i placă, în general, să citească și să o facă cursiv și cantitativ. Nu e așa și ea le surprinde dezamăgirea. Ei îi place să scrie. Are abilitatea creativ lingvistică superioară. Vă zic într-un articol separat cum puteți să aflați dacă al vostru copil are abilități înalte (adică dacă este talentat) pe un anumit palier (creativ, lingvistic, logico-matematic) și ce puteți să faceți după.
– Cumpărați prima ediție și citiți-o împreunună cu copilul, vorbiți despre povești, urmăriți lansările și susțineți-i pe autori. Așa o să vadă ce presupune acest proces. În plus, e frumos să îi susținem pe toți copiii, nu doar pe ai noștri. Cândva se va întoarce roata 😊. Așa contribuim la creșterea cu valori etice a generației viitoare.
– Nu fiți dezamăgiți dacă nu veți găsi povestea copilului în următoarea ediție, iată ce au pățit mai marii autori până să fie publicați și să devină celebri și bogați. Și încă ceva, vedeți de unde vă vine dezamăgirea și lucrați la acel gol să-l umpleți cu realizările proprii.
Text: Ana Nicolescu
