All posts filed under: Eu ca mamă

Ce facem diferit după episodul de bullying al Măriucăi? Rănile după bullying

Povesteam într-un articol în primăvară cum trece Măriuca printr-o experiență de bullying la grădiniță. Citind comentariile de la articol, ne-am dat seama că mulți copii trec prin astfel de momente în colectivitate, unele mai light, altele mai grave. La vremea respectivă, am vorbit cu doi specialiști pentru a aborda cât se poate de obiectiv situația: cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului, Psihoterapeut de Familie, Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, articolul aici și cu Oana Moraru, mentor educațional, articolul aici. Astăzi vă zic dacă s-au cicatrizat sau nu rănile după bullying. Ce s-a mai întâmplat de atunci? Pe scurt, conflictul a fost aplanat după ce am vorbit cu doamnele educatoare și cu părinții copiilor. Unele persoane au abordat mai cu tact situația și au rezonat cu rugămintea de a nu căuta vinovați, ci de a găsi contexte să îi apropiem pe copii în afara grădiniței ca să se cunoască și din alte puncte de vedere. Alții au fost mai intruzivi și autoritari și au mers direct la agresori, au arătat cu …

Spectacol senzorial pentru copii la MiniArtShow by Ioana Ginghină

Ploua cu găleata. Julie voia să își satisfacă dorul de mine și stătea cocoțată în brațe. Măriuca se foia dintr-o parte în alta a holului în căutarea celei mai kitchoase umbrele posibile. Nu am lăsat-o să o ia. Ne pregăteam să ajungem la spectacolul senzorial În căutarea lui Nemo de la MiniArtShow by Ioana Ginghină. Spectacolul a venit exact la fix pentru că de ceva timp mi-am propus să descopăr lumea prin simțuri. De fapt a fost o propunere la cursul Copilul interior și eu am acceptat-o țopăind ca o fetiță cu pantofii roșii. Desigur că le iau și pe fetele mele în această călătorie și suntem ca niște hamsteri care adulmecă mâncarea și o savurează cu ochii închiși. Alteori mergem la plimbare și pipăim frunze, copaci, iarbă, garduri de metal sau de ciment, bănci de lemn sau scaune de marmură și tot așa. Mindfulness predat de copii Am ajuns la sediul cu ferestre bleu cu puțin timp înaintea tuturor celorlalți bloggeri, suficient cât Julie să se creadă la mare și să rămână cu picioarele …

Frici de copii și de oameni mari. Monstrul de sub pat chiar există

Fricile. Ah, cu toții tindem fugim de ele. Ne dau o stare negativă. Nu ne place să stăm cu ele. Le ascundem bine de tot într-un colț al sufletului, le acoperim cu măști și le abandonăm. Uneori le uităm, doar că ele ies când te aștepți mai puțin și habar nu ai de unde a ieșit balaurul ăsta cu șapte capete. Din cauza asta, când copiii noștri au frici, încercăm să le risipim fricile ca să nu fim nevoiți să îi învățăm cum să și le gestioneze. De multe ori nici nu știm cum să facem asta. Așa că le explicăm la nivel cognitiv că nu vom pleca de acasă, că nu îi vom lăsa la grădiniță, că nu există monștri, uite, nu e nimic sub patul tău. Uneori copiii, în dorința lor de a fi buni și curajoși în fața noastră, stau într-o anumită situație care îi sperie înghițindu-și fricile. În scurt timp somatizează și apar tot felul de semne în corp că există răni pe interior pe care copilul nu le poate duce. …

În tabăra cu familia Lumea lui MOMO ne-am întors cu fața la noi și cu fundul la lume

  Două trei acorduri ca de înger la metalofon și buf, se aprinde un foc de tabără cu limbi până la cer, chiar în fața noastră. Fix atunci începe și povestea de seară. La 20.00, ca în fiecare zi din cele șase de tabără cu familia Lumea lui MOMO. 70 de oameni: copii mici, copii mari, copii care se cred adulți, părinți care se cred copii, părinți cu copii biologici, părinți cu copii adoptați și adulți cu mulți copii interiori ascultă în liniște povestea despre vise. Fiecare și-a găsit loc pe câte un butuc de lemn din jurul focului. Copiii stau lipiți de părinți. Părinții rămân uimiți sub cer, fermecați de o poveste pentru copii, o poveste fix despre fiecare dintre cele 70 de suflete. La final, Mira ne întreabă ce ne-ar plăcea să visăm în acea noapte. Cum scânteile focului se transformă în stele, îmi zic eu în gând, fără curajul de a zice cu voce tare. Sunt câțiva ani de când visez să ajung în taberele organizate de Mira Loghin. De ce? Din …

Când oare pe parcursul vieții uităm să scoatem din noi eficient durerea?

Întâi o simt cum se foiește. Mică și caldă, cu părul zburlit. Mă caută cu mâinile prin pat. Nu dă de mine așa că din inima plămânilor îi pornește un plâns rotund și deschis. Îl lasă să iasă clar și limpede, fără să încerce să și-l înăbușe într-un fel. Cu gura mare, roundă până când obrajii i se bombează de-ți vine să-i mănânci. Cu ochii închiși căci nu s-ar fi dat încă trezită. Cu lacrimi cât broboanele de rouă. O mângâi fără să îi spun nimic. Îi vine sufletul la loc. Se trage cu tot corpul spre marginea patului până dă de mine. Las laptopul pe covor și mă întind lângă ea. Julie are așa un dar de a te primi lângă ea, în sufletul ei cald. Pe mine nu m-ai luat deloc în brațe toată noaptea și nu m-am trezit la tine în brațeeeee. Și continuă să plângă cu toată gura. Nu încerc să îi dau dreptate sau să o contrazic. În timp ce o țin în brațe, mă uit la ea cu multă …

Vindem obiectele din bebelușia fetelor, pe OLX

De când sunt mamă, timpul meu se planifică la secundă și se împarte în activități cu copiii, scris pe blog, lucru la agenție, cursuri doar pentru mine, seri sau dimineți pentru liniștirea sufletului și alinierea energiilor. Știu, ies din peisaj cuplul și cumpărăturile. Depsre cuplu a mai vorbit. Despre cumpărături… ei bine… externalizez mult la Tăticul Urban, iar eu mă rezum la strictul necesar și la online. În tot acest peisaj, odată ce au crescut fetele, m-am trezit cu o grămadă de haine și de obiecte bune, aproape noi, pe care îmi doresc să le vând. De fapt, să le pun în circulație într-un cerc de părinți buni și grijulii, care chiar au nevoie de ele. O parte din ele, i le-am dat surorii mele pentru fetița ei. Pentru celelalte, trebuie să găsesc o soluție rapidă din două motive: Luna viitoare Măriuca începe școala și camera lor ar avea nevoie de ajustări. Așa că trebuie eliberată. Ca să ajustăm camera școlărește, avem nevoie de un anumit buget. Piedici și preconcepții pentru vânzare Așa că se impune …

Căderea dinților de lapte. Interviu cu Miruna Ioani, medic stomatolog și blogger

Prin iarnă Măriuca mă anunță că este foarte dezamăgită că ei nu îi cade niciun dinte. Mă uit la ea întrebătoare și îmi amintesc cum i-au crescut de la 5 luni câte doi dinți deodată. Ea îmi enumeră toate fetițele, primele fiind prietenele ei cărora le-au căzut nu doar doi dinți, mami, ci șase. Stau fără să o întreb nimic pentru că nu vreau să-i insinuez vreun răspuns, dar îi dau de înțeles că vreau să aflu ce are pe suflet. Problema e că se simte diferită și simte că nu mai aparține grupului. Se întreabă dacă dinții ei sunt defecți. Mai mult decât atât cică Zâna Măseluță aduce bani de ciocolată. Deschid folderul cu pozele ei de când era mică și îi arăt cum i-au crescut dinții, îi arăt prima ei periuță de dinți. Ajungem la o poză de când i se deformaseră puțin dinții de sus din cauza suzetei. Îi arăt că acum i s-au aranjat mai bine pe arcadă. Apoi își aduce aminte dățile când am fost la dentist pentru periaj și …

Știu că voi face multe greșeli ca părinte. Dar am liber la educație și educație la liber

– Mami, eu nu o să plec niciodată de lângă tine, spuse Măriuca în timp ce ne uitam la un film cu adolescenți. – Ba da, mama, o să pleci. Și e normal să faci asta. – Dar eu te iubesc și nu vreau să te părăsesc. – Păi nu o să pleci că nu o să mă mai iubești, o să pleci ca să îți trăiești viața. Și mă vei iubi în continuare. Și eu la fel. – Și o să mă întorc la tine? – Nu știu. Vom vedea. Eu te voi primi mereu cu brațele deschise oricând vei vrea să te întorci. Și dacă tu hotărăști că e cel mai bine pentru tine să stai într-o altă țară, de exemplu, să studiezi acolo sau să te căsătorești acolo, eu mereu voi fi sufletește alături de tine. Mă vei simți. Și sper ca până atunci să te cresc atât de bine încât să nu iei decizii care să îți pună viața în pericol, mai ales în adolescență. – Și cum o să fii …

Curajul, frica și dorința de a ieși în față

O auzise pe Paula Seling fredonând la microfon în fața camerelor de filmat: Hai afară la zăpadă. În următoarea secundă s-a uitat ghiduș la mine ca și când mi-ar fi cerut permisiunea să continue cântecul. I-am zis din ochi că da. A început să cânte prin tot Caruselul și să spună inclusiv replicile vorbite Pleacă, Ana! La invitația Laurei Frunză ajunsesem la Cărturești Carusel pentru o acțiune de-a Editurii Litera despre Frumoasa și Bestia. Copiii au colorat pe planșe cu cele două personaje și am făcut împreună o poveste pasând mingea de la unul la altul, adulți și copii. A ieșit ceva cu dragoni și sclipici. Însă Măriucăi nu-i sătea gândul la colorat. Ci la cântat. Îi făcea cu ochiul camera de filmat și când reportera a întrebat-o dacă vrea să cânte la microfon, am văzut în ea bucurie, entuziasm, emoție, timiditate. Iarăși s-a uitat la mine căutând aprobarea nu de a cânta în fața camerei de filmat, ci aprobarea că eu voi fi acolo lângă ea. M-am așezat pe vine alături de ea. Ea a …

“Ela cea fără de cuvinte”, o poveste despre împăcarea de a fi altfel

În ultimul timp, mi se pare că ajung la mine cărți pentru copii cu mesaje generatoare de introspecție pentru mine și pentru adulți în general. Prima oară când am văzut cartea Ela cea fără cuvinte, de la editura Cartea Copiilor, am fost atrasă ca un magnet de ilustrația de pe copertă. Însăși coperta spune o poveste și anunță unele trăiri interioare, neînțelegeri sau acceptări taciturne. Ilustratoarea cărții este Cristiana Radu. Ela este o fetiță pe care toți o cred mută. Însă crezul mamei este relevant și este dat într-o replică soțului ei: O să vorbească întro zi… Sunt sigură. Până să vă povestesc despre Ela, vă zic că autoarea cărții, Victoria Pătrașcu, redă liniștea, optimismul și empatia mamei într-o singură frază după ce aceasta îl îmbrățișează pe tata: O tăcere pufoasă ca vata se așează peste oameni și lucruri. Aflăm astfel că Ela este de fapt o fetiță care nu vorbește. Cuvintele ei sunt nehotărâte, ca doamnele care nu știu ce rochie să-și pună când ies din casă. Ele așteaptă și nu ies pentru că …