All posts filed under: Eu ca mamă

Semne de întrebare, semne de exclamare, punct și de la capăt. Guest post despre conferințele Laurei Markham

Mă grăbesc să termin dereticatul prin bucătărie și cum graba strică totdeauna treaba, scap o farfurie și o presar țăndări pe jos. Îmi urmez potopul de cuvinte înnodate aferent situației și caut să strâng. Auzind bufnitura Ana vine repede să cerceteze. Se uită la mine îmbufnată și pe un ton certăreț îmi spune:- – Ce-ai mai stricat, mami? Îmi recunosc imediat soțul, în cuvinte, în priviri. Ea nu știe că el o spune în glumă, ea a învățat ce noi i-am arătat. Noi suntem Steaua Nordului, cum bine ne-a asemuit astăzi dr. Markham. Ce paralelă excelentă! Așadar nu pot să nu mă întreb oare câte altele am învățat-o deși nu ne-am fi dorit? Oare m-a auzit dimineață, în intersecție, când X nu mi-a cedat trecerea, oare câte cuvinte astfel spuse au zburat fără să le mai pot aduce înapoi? Oare ce a înțeles când m-am înfuriat la coada la hipermarket pentru că Y scana 50 de Z, bucată cu bucată, dar când aleg să îi negociez ascultarea/tăcerea/răbdarea cu puțină ciocolată, cu o jucărie nouă, cu …

Ce rană împarți cu copilul tău? Cum transmitem rănile în familie?

Zilele trecute am simțit pe propria-mi inimă cum cele mai bune intenții ale mele ca mamă ajung să fie percepute total diferit de Măriuca, iar efectele să fie nu tocmai în avantajul ei. Și nici al meu. La fel mi-am dat seama că îi transmit, în egală măsură, și lucrurile pentru care o admir, dar și cele mă enervează. Modul în care o fac produce confuzie. Lucrurile pentru care o admir (se joacă creativ, construiește povești, mintea îi funcționează repede, receptivitate, prinde din zbor, are logică etc) le laud cu toată gura, admirativ, explicativ, uneori excesiv. Ce mă enervează la comportamentul ei taxez prin ironii, sprânceană ridicată, ton autoritar, ceartă, dezaprobare. Ce mă enervează la comportamentul ei este, de fapt, ce mă enervează la mine Mă văd pe mine împiedicată, neîndemânatică, tolomacă dacă vine vorba să îmi cer drepturile și să mă laud cu ce pot. Măriuca îmi pune o asemenea oglindă în față, încât, înconștient, am crezut că dacă o taxez și o atenționez verbal, ea se corectează și automat neîndemânările se vor corecta …

Relația de dragoste și ură dintre frați și surori

Măriuca: Mami, căcățuca asta de Julie mi-a dat-o de tot pe Fluttershy și acum mi-o cere înapoi. Julie: Ți-am dat-o cu împrumut, Măru! E a mea!!! Măriuca: Taci, tâmpito! N-ai spus de la început că e cu împrumut. Julie: Ți-am dat-o în joacă. Dă-mi-o înapoi. ACUM, spune Julie înfingându-se în părul surorii mai mari. Măriuca îi dă palme peste burtă. Julie o lovește cu picioarele pe unde apucă. Eu mă străduiesc să intervin cât se poate de echitabil, de parcă așa ceva ar fi posibil. Acceptarea surorii mai mici De fiecare dată când Măriuca o jignește și o nedreptățește pe Julie, simt că mă zgârie cu o gheară ascuțită pe inimă pentru că simt că încă nu o acceptă pe Julie ca soră, nici acum după 3 ani jumate. Din fericire, Julie pare că o ia pe Măriuca așa cum este, cu bune și cu rele și nu se frustrează. Nu crede jignirile surorii ei. Însă faptul că Măriuca îmi spune că o urăște și că nu își dorea o soră, că nu o iubește, …

Fenomenul de bullying la copii este în creștere cu 25% în România, față de 2015. Ce pot face părinții?

Interviu cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului A treia ediție a campaniei „Clubul Prieteniei”, derulată de către Cartoon Network împreună cu Asociația Telefonul Copilului și începutul de bullying de la grădiniță la Măriuca m-au determinat să vorbesc cu Dr. Cristina Petrescu-Ghenea, Medic Specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului, Psihoterapeut de Familie, Membru al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Salut proiectul Cartoon Network care își propune să acorde sprijin copiilor și tinerilor afectați de bullying și să susțină desemnarea unei zile de conștientizare a fenomenului în România. Anul trecut, Asociația Telefonul Copilului a acordat sprijin unui număr de peste 1500 de cazuri de tip bullying, cu 25% mai mult decât în 2015. Colaborarea dintre Cartoon Network și Asociația Telefonul Copilului urmărește conștientizarea și prevenirea fenomenului, precum și identificarea acelor cazuri de tip bullying – violență verbală sau fizică, abuz emoțional, hărțuire și excludere – care au nevoie de sprijinul specialiștilor și pot beneficia de serviciile de consiliere oferite de către psihologi și asistenți sociali la linia telefonică gratuită 116 111. Pe fondul creșterii …

Cum să ai grijă de propriile emoții, ca părinte?

Chiar așa, cum să si grijă de propriile emoții, tu ca părinte? Întrebarea a devenit foarte pregnantă în mintea mea de câteva zile. Probabil că inima o pune de mult mai mult timp. Am mai scris despre faptul că nu putem pune în practică metodele de parenting chiar dacă suntem de acord cu ele și ne plac tare mult, până când noi, ca părinți, nu suntem în acord cu emoțiile, trăirile și universul nostru interior. Zilele trecute, am cumpărat un borcan cu 31 de mesaje pentru copii și tați, menite să o răsfețe pe mama. Aparent, totul minunat, simplu, haios și util. În practică, ne poticnim de multe ori. Selectez câteva dintre mesaje pentru copii și tați. Azi e ziua în care o scoatem pe mami la plimbare unde vrea ea. Azi e ziua în care mami face ce vrea timp de o oră. Spune 5 lucruri pe care le apreciezi la mami. – Aici copiii se descurcă de minune. Pentru adulți e greu. Atât pentru tată care e obișnuit să critice. Cât și pentru …

Agresivitatea la grădiniță. Ce pot face educatoarele și părinții? Oana Moraru, mentor educațional, răspunde

Am scris în urmă cu două săptămâni un articol despre bullying la grădiniță. Am povestit câteva întâmplări pe care le experimentează Măriuca cu colegii și prietenele ei. Am sesizat când s-a trecut pragul de la joacă și de la reglarea auorității/puterii în grup la tachinare.  Ce s-a întâmplat de atunci? Am vorbit cu domnișoarele educatoare și cu mamele copiilor implicați ca să găsim soluții. M-am bucurat că am putut face asta împreună și civilizat și nu de pe poziții de forță, nu am fi rezolvat nimic. Asta a fost partea pozitivă. Semnalul de alarmă a fost tras înainte să degenereze lucrurile.  Partea care nu a adus niciun beneficiu, dimpotrivă, a fost cea a adulților care o tot întreabă pe Măriuca cine a tachinat-o, ce i-au spus, ce i-au făcut. Au fost atâtea persoane adulte care au întrebat-o că acum nu mai vorbește deloc despre asta. Nici măcar în joacă. Eu mă gândisem la strategii subtile în care să nu subliniem CE și CINE a făcut, să nu punem la zid agresorul, ci să găsim contexte …

Primele 1 000 de zile după care Măriuca tânjește atât de mult

Acum două zile, Măriuca s-a apropiat de mine și mi-a spus: Mai vreau să mai fim doar noi două. Mai ții minte când făceam picnic în parc? Tu să îmi luai o mașinuță galbenă, mâncam covrig cu mac și când mi se făcea frig îmi dădeai eșarfa ta. Era călduță și mirosea frumos. Apoi mergeam acasă și dormeam împreună. Fără urâta asta de Julie. 1 000 de zile. Atâta este diferența dintre Măriuca și Julie. Cu tot cu perioada de sarcinilor. 1 000 de zile în care Măriuca m-a avut doar pentru ea. Primele 80 de zile de sarcină le-am stat în spital. Exista risc de avort spontan. Sigur că am plâns când i-am auzit prima oară bătăile inimii. Sigur că am fost fericită până la lună și înapoi când am văzut-o cum dădea din ambele mâini simultan în sus și în jos. Sigur că am plâns când ne-au spus că este fetiță. Știam clar numele. Nici nu ne gândisem la nume de băiat. Fiecare ecografie îmi dădea putere să înfrunt atmosfera negativă din spital …

Bullying la grădiniță. La doar 5 ani, Măriuca duce cu greu cuvintele urâte ale prietenelor ei

Prin iarnă, le-am spus fetelor că au nepermis de multe jucării, că de unele chiar au uitat și nu se mai joacă cu ele. Așa că am făcut o convenție. Dacă vor jucării noi, trebuie să doneze din cele vechi copiilor care nu au. Eu mă gândeam că vom merge la o familie săracă sau la o casă de copii. Chiar mă gândeam cum să fac ca experiența să fie una pozitivă, nu traumatizantă. Până să pun la cale strategia, Măriuca își lua în fiecare zi la grădiniță vreo 2-3 jucării pe care le dăruia colegilor de grupă. Până aici nu ar fi fost teoretic nimic rău, deși mi-aș fi dorit să vadă cum este într-o casă în care copiii nu au deloc jucării. Mă gândeam eu că va reuși să aprecieze mai mult ce are ea. Ce gând! Am zis însă că este și acesta un mod de a lua ea singură deciziile, de a se despărți de jucării. Nu-mi pica deloc bine când alegea să dea jucăriile cele mai scumpe și îi spuneam …

De ce ți-ai lăsat copilul plângând la grădiniță?

De ce ți-ai lăsat copilul plângând la grădiniță? Aceasta a fost întrebarea pe care am primit-o de la una dintre cititoarele mele. Ea câștigase o zi la spa cu mine. Stăteam amândouă pe grilajul fierbinte de lemn din sauna uscată. Brusc m-am simțit vinovată, iar căldura cărbunilor îmi potența starea de neliniște. Îmi venea greu să explic de ce am plecat când Măriuca încă plângea. Nu fusesem împăcată 100% nici atunci cu ideea de a pleca. Așa că am început să îi explic. De fapt să mă justific. Dar mai presus de toate cred că am început să îmi dau mie argumente pentru a nu mă mai simți vinovată. În primul rând, grădinițele de stat nu oferă posibilitatea de a avea o perioadă de acomodare sau timp îndelungat de stat cu copilul pe hol în fiecare dimineață în primele luni. De multe ori mi s-a părut că cu cât stăteam mai mult, cu atât îi prelungeam agonia Măriucăi. Cu cât stăteam mai mult, deveneam foarte emoțională și începeam să mă îndoiesc că mersul a grădiniță e …

Lecția pe care mi-a dat-o un copil de 3 ani de 8 martie

La 9.30 dimineața, cu o zi înainte de 8 martie, stăteam așesată pe un scaun ca de pitici. Picioarele nu îmi încăpeau sub masă, așa că le strângeam cât mai aproape pe mine. Eram la gădiniță, în grupa mică. Lângă mine stătea Julie. Meșterea de zor o felicitare pornită de la conturul palmei ei. Felicitarea era pentru mine. Educatoarele pregătiseră împreună cu copiii un program special pentru mame. Mică și tunsă cu breton, Julie lipea bucuroasă flori albastre și roșii pe palma de carton. Eu puneam cu pensula lipici. Ea aranja petalele și frunzele. Felicitarea s-a lipit de hârtia de lucru. Dar asta a făcut-o să fie și mai duioasă. După ce a terminat, Julie s-a ridicat în fața mea și, ajutată de doamna educatoare, mi-a spus poezia din interiorul felicitării lipite de hârtia de lucru. Toți copiii spuneau poezia în cor. Fiecare mamei lui. Sunt convinsă că fiecare mamă îl auzea doar pe copilul ei. Pe lângă versurile din poezie și celebrul cântec De ziua ta mămico în dar ți-am adus inima, am experimentat …