Acum trei ani și jumătate, când i-am tăiat moțul Măriucăi, la tradiționalul obicei, ea și-a ales de pe tavă, în ordine, o bancnotă de 200 lei, un card VISA și o iconiță cu Maica Domnului. Așa să-i ajute Dumnezeu, au zis cei mai mulți dintre invitați. Eu mă gândeam care or fi criteriile după care copiii își aleg diferite obiecte de pe tavă, dacă alegerile sunt influențate de textură, de sclipire, de obișnuință cu obiectul respectiv. Apoi gândul mi s-a dus în viitor și m-am trezit întrebându-mă cum va face rost de bani Măriuca în viață, dar mai ales cum va alege să îi gestioneze. Atunci cred că mi-am pus, pentru prima oară, problema educației financiare la copilul meu.
Ducându-mă și mai înapoi în timp, mi-am amintit că Măriuca primea bani de la bunica mea atunci când îi ieșea câte un dinte, dar și de sărbători sau de ziua ei. Primea bani de la tatăl meu cam de fiecare dată când ne duceam la ei în vizită, astfel încât Măriuca, atunci când îl vedea, nu îi zicea Bicu, îi zicea Bani. Primea bani, tot în primul an de viață, în momente festive, de la socrul meu și de la sora mea. Astfel că, Măriuca era potentă financiar de la câteva luni. Uneori, micuța blondă voia bile colorate de cauciuc de la tonomatele acelea cu 50 de bani. Îi arătam care sunt monedele necesare, le introducea în aparat și încerca să rotească de manetă ca să cadă bila. Alteori voia un suc la cutie mica și colorată și mergeam să își aleagă singură din raft și îi arătam care sunt banii pe care trebuie să îi dea ca să îl plătească. Însă cei mai mulți dintre banii ei îi adunam într-o pușculiță de la Londra, sub formă de autobuz roșu.
După ce a împlinit 2 ani, i-am explicat că poate strânge sume mari adunând ce primește în cutia metalică și că își poate lua singură jucării, plastilină, creioane colorate și că astfel, poate fi direct responsabilă de satisfacerea propriilor dorințe. La un Crăciun primise atât de mulți bani, încât era mai bogată decât noi, părinții. Și, nu de puține ori, ne-am împrumutat din pușculița ei ca să plătim întreținerea sau diferite facturi. La început îi spuneam și îi arătam când îi puneam banii la loc, apoi devenise o obișnuință pe care nu i-o mai semnalam. Era comod să ne folosim de fondul de rulment al copilului. Nu ne mai stresam să aștepăm salariul sau banii de pe un anumit proiect. Erau niște bani pe care îi simțeam călduți și loiali. Autobuzul roșu era o bancă prietenoasă care ne înțelegea și ne zâmbea îngăduitor. Măriuca era bucuroasă că ne ajută și se simțea importantă.
Când am început să uităm să ne mai plătim datoriile financiare la pușculița Măriucăi, am zis că ar trebui să ne facem ordine în buget și să stabilim prioritățile. Să punem pe hârtie ce venituri avem și pe ce cheltuim. Lista ne-a arătat că mulți bani se duc haotic pe mâncare în exces, pe haine pentru Măriuca, pe jucării și pe întreținere. Cel mai crud adevăr a fost, pentru mine, să văd că doar 1% din venituri le alocam pentru mine, și acei bani nu se duceau pe lucruri care să îmi bucure sufletul (piscină, spa, film, teatru etc), ci pe chestii funcționale, gen cosmetică sau plata gazduirii blogului.
Așa că am început să schimb în euro banii Măriucăi, între timp și pe cei ai Iuliei, și atunci când vrem să cumpărăm ceva destul de costisitor, ne punem întâi întrebarea dacă ne trebuie cu adevărat, dacă avem nevoie de acel lucru sau cumpărăm compulsiv. Acesta este doar începutul unei planificări bugetare lunare, încet-încet ne vom cizela și vom încerca să le oferim fetelor noastre un model, astfel încât ele să devină adulți responsabili și chibzuiți.
Am dezvăluit aici câteva secrete financiare pentru că eu cred că este important să ne educăm pe noi și pe copiii noștri astfel încât să avem un mod de viață chibzuit și echilibrat. Anul acesta compania KRUK a implementat două cercetări sociologice care au arătat că “încrederea în sine, planificarea cheltuielilor și bunele deprinderi din tinerețe ne ajută să trecem prin situații financiare. Încrederera în propriile puteri, împreună cu un plan detaliat stabilit alături de cei dragi duce la un mod de viață echilibrat și ne readuce zâmbetul pe buze.” Un proiect social din care vă puteți inspira găsiți aici: datoriamea.ro. Să fie cu folos și cu stabilitate financiară.
Text: Ana Nicolescu
Sursa foto: aici
