Mereu am fost de părere că lucrurile nu trebuiesc scoase din context, mai ales când vine vorba de educația copiilor. Nu am pus niciodată formarea academică a fetelor mele exclusiv pe umerii dascălilor. Am înțeles că educația și educarea copiilor constau într-un proces continuu de formare, de evoluție și trasnformare care ține pe plan orizontal de mediul de acasă, de grădiniță, școală, prieteni și pe plan vertical de emoții, gânduri, misiune și haruri.
Făceam în urmă cu un an un sondaj despre cum arată educația ideală în viziunea părinților și multe dintre răspunsuri erau centrate pe ce ar trebuie să facă educatorii, cum să le asigure un spațiu de învățare propice copiilor, cum să aibă metode de predare adaptate noii generații și cum să fie centrați pe copii.
Întrebările pe care mi le pun eu sunt
- Cum putem să favorizăm noi ca părinți un mediu bun educatori și copii?
- Cu ce îi echipăm pe copii de acasă când le dăm drumul în societate?
- Cât de des îi întrebăm pe educatori cum să prelungim și cum să integrăm acasă ceea ce fac ei la clasă?
- De câte ori gândim în triunghiul părinte-copil-profesor? Și nu ține doar de partea educațională, ține și de cea a bunului simț, a asumării: cum să-l trimit sănătos emoțional pe copil la grădiniță și la școală, odihnit, cu mâncare care să-l hrănească, nu doar să-i umfle burta, cum îl trimit cu cupa atașamentului plină astfel încât să facă față frustrărilor.
- Cum nu dau vina pe educator că al meu copil lovește, mușcă, se tăvălește prin clasă zile-n șir și eu ca părinte nu-mi asum nimic pentru că acasă copilul e îngeraș, ceva se întâmplă la grădiniță, cineva îl provoacă, poate chiar doamna.
- Cum mă poziționez față de ceilalți părinți când copilul meu are o problemă, fie că el o cauzează, fie că e victima? Cum mă reglez eu emoțional și ies în față nu ca să caut vinovați, ci să găsesc soluții într-o comunitate de adulți interesați de dezvoltarea copilului în grupa lui, în colectivitate, nu tratat doar individual.
- Cum aflu de la educatori și învățători cum evoluează copilul meu, unde îi e greu, unde curge lin, dacă își face prieteni cu ușurință, cum gestionează conflictele, respingerile sau eșecurile.
- Cum cer și cum ofer sprijin copilului meu, altui părinte dacă are nevoie sau educatorului?
- La urma urmei, cine sunt eu și ce mă definește în traseul academic al copilului?
- Cum îl ajută pe copilul meu educația timpurie, ce dezvoltă în el?
- Cum comunic eficient cu ceilalți părinți și cu educatorul, pe ce platforme care să nu ne mănânce timp și care să organizeze informația pe categorii?
Educația timpurie la copiii mei
Julie a avut la grădiniță o doamnă educatoare care a pus în copii un start educațional și social sănătos. Pe lângă litere și cifre, anotimpuri și zilele săptămânii, cei mici făceau jocuri de rol în piese de teatru improvizate, aflau despre meseriile părinților când mergeam la ei la ore, participau la competiții de dans, cântec popular, desen sau modelaj în lut. Noi, părinții, eram invitați să pictăm cu copiii dovleci sau nave spațiale la Carnavalul Toamnei sau la Zilele Grădiniței și de fiecare dată vedeam ceva nou despre copiii noștri, despre cum se raportează ei la grup, ce e diferit față de Carnavalul de anul trecut, cât de ecologiști au devenit, cât de responsabili, cât de rezilienți.
Nu contează dacă e de stat sau particulară
Julie a mers la o grădiniță de stat și mereu am zis că nu contează dacă e grădiniță particulară sau de stat, ci omul de la catedră contează, devotamentul și vocația lui. De asemenea, este important cât de mult și de conștient se implică părinții ca și comunitate, cum sprijină acțiunile grădiniței, și nu mă refer la bani, ci la prezență. Îmi este foarte clar că iscusința și experiența doamnei educatoare Elena Duță a impus un standard inclusiv în comunicarea dintre părinți, chiar dacă nu era în grupul de whataspp. Nu puneai întrebări inutile pentru că răspunsurile erau deja afișate pe tabla de plută, trebuia doar să fii atent când îți luai copilul să afli când e serbarea, când sunt opționalele, dacă se face tabără și ce au învățat copiii în ziua respectivă.
Efectele educației timpurii la școală
Acum când Julie e la clasa Pregătitoare, îmi dau seama că educația timpurie venită peste harurile ei, a ajutat-o să își dezvolte limbajul, să descopere lumea poveștilor și a teatrului, să afle că este pasionată de modelaj și de desen, să aibă emoții și frustrări când nu reușea să își facă prieteni și să învețe cine e ea în grup sau cine vrea să fie. Educația timpurie a ajutat-o să se implice în proiecte ecologice și să își dorească să facă lucruri utile pentru planetă, să avem un stil de viață sustenabil, fără risipă de apă sau de energie electrică. I-a dat șansa să fie empatică cu o fetiță cu dizabilități motorii, să-i aducă apă, să coloreze împreună, să se joace de-a prințesele. Așa ne-am dat seama că Julie are o latură protectoare, care se continuă și la școală cu o altă colegă care se adaptează puțin mai greu. Este lăudabil cum doamna educatoare a reușit să le insufle curiozitatea de a afla lucruri noi și să le-o mențină.
Unde duce lipsa unei educații timpurii coerente
Lipsa unei educații timpurii coerente se vede la Măriuca pentru că ea a avut cinci doamne educatoare diferite pe parcursul a trei ani, fiecare bună în felul ei, dar procesul de învățare nu a urmat același fir. Lacunele de la grupa mare se văd și acum când este clasa a II-a și dificultățile de citire sau de logico-matematică încă încercăm să le recuperăm acasă, așa cum ne pricepem și ne documentăm. Se pare că lecția Măriucăi de viață este să învețe adaptarea și flexibilitatea pentru că după primii doi ani de școală, i s-a schimbat temporar și învățătoarea.
Grădinița 2.0: educația timpurie, familia și comunitatea
Ziceam că încercăm să recuperăm acasă lacunele educaționale ale Măriucăi și ne documentăm constant. Parte din acest proces sunt și conferințele pe educație, cum este cea din 15 februarie, Grădinița 2.0: educația timpurie, familia și comunitatea, organizată de Kinderpedia, o conferință pentru directorii de grădiniță și educatorii din învățământul public. La această ediție se vorbește despre modele și practici de a integra educația timpurie în contextul familiei și în cel mai larg al comunității. Oana Moșoiu, trainer și expert în educație, va aduce în discuție rolul familiei în educație în etapa preșcolară. Elena Lotrean, fondatoarea Școlii Finlandeze Sibiu, va prezenta legăturile grădiniței cu comunitatea și va da exemple practice din metodologia finlandeză. Oana Moraru, consultant educațional, va vorbi despre evoluția copilului în etapa preșcolară și cum urmărim progresul. În panelul al doilea, vom afla cum putem folosi inovația și tehnologia în educația timpurie și care sunt beneficiile acesteia.
Aștept întrebările voastre pentru conferință
Dacă nu sunteți director de grădiniță sau educator și nu puteți să ajungeți la conferință, vă rog să-mi transmiteți întrebările și mă asigur să ajungă unde este nevoie. Eu voi participa ca blogger într-unul dintre paneluri, ca anul trecut, așa că aștept întrebările și sugestiile voastre. Dacă nu aveți întrebări, poate vreți să împărtășiți cu noi despre cât de importantă este sau a fost grădinița în dezvoltarea copiilor voștri.
Text: Ana Nicolescu
Foto: Mihai Răitaru
