Ce școală am ales pentru Măriuca și Julie și cum s-au adaptat

școala

Am tot scris la început de septembrie că ne dorim să alegem un alt sistem de învățământ pentru Măriuca și Julie și am fost atrași foarte mult de pedagogia Waldorf, de atenția și deschiderea către etapele de dezvoltare ale copiilor și de integrarea lor în predare, de fapt, de alinierea materiilor în funcție de etapele din viața copiilor. Prima oară când am citit mai profund despre Waldorf a fost când am aflat de schimbările care se produc în copii la vârsta de 9 ani, de la Cristina Bărăscu, terapeut la Healing Education Romania, care s-a format în pedagogia Waldorf și în Child Psychology și lucrează cu copii de diverse vârste.

Într-un weekend am citit două cărți despre această pedagogie, am citit studii, m-am documentat cum sunt adulții care au urmat în România o școală cu pedagogie Waldorf și am vorbit cu multe mame care au sau au avut copiii în acest sistem. Ne-am interesat ce școli de stat merg pe curricula de stat, dar predarea este în sistem Waldorf și am fost să vorbim să vedem dacă ni se potrivește ca familie acest sistem, dacă împărtășim aceleași valori nu doar la nivel declarativ și cum se simt fetele acolo. Dar înainte să obținem un interviu la una dintre școli, am scris o scrisoare de recomandare în care ne-am prezentat ca familie, dar și individual. O să las ce am scris despre fete ca să vedeți printre rânduri și motivele pentru care ne-am dorit altceva.

 

Măriuca este un copil energic extrovertit

Gândește în timp ce vorbește, se mișcă mult, dansează, face coregrafii, se visează actriță, interpretează roluri în oglindă, scrie povești. Este pasionată de dans pe patine cu rotile, participă la competiții care îi cresc stima de sine cam șubredă în urma unor episoade de bullying de la grădiniță, continuate de aceiași copii și la școală. Simte muzica, îi place să danseze, să editeze video, să mă ajute să organizez evenimente pentru bloggeri, își asumă rolul de conducător, nu se spetește cu munca, dar se pricepe la distribuirea rolurilor și la motivarea celorlați. Spune lucrurilor pe nume, este onestă cu ce simte și nu ține emoțiile în ea. Îi place să fie pe scenă, să apară în ședințe foto, în filmări, îi place să facă vlogguri. Pasionată de tehnologie.

La grădiniță a avut 5 educatoare, care s-au tot schimbat din primele luni și nu au continuat linia didactică nici ca informație, nici ca metodă de predare și de conectare. La școală prima învățătoare a stat cu ei doi ani, apoi a venit un domn învățător pensionar care a fost și în sistemul step by step, un om cu un suflet imens și cu mult har, care a încercat să-i aducă la nivelul de clasa a II-a, după normele programei de stat, pe metodele clasice de predare. Momentan, Măriuca nu vede raționamentul din spatele problemelor de matematică, cele care au nevoie de plan de rezolvare în 5 pași și nu citește fluent.

Julie are 7 ani și este un copil curajos introvertit

Gândește, analizează înainte să ia o decizie, observă întâi grupul înainte să se ducă la un copil. Este profundă și spirituală, stă în meditație, facem yoga împreună, face gimnastică ritmică și merge prin casă făcând roata, se uită la film stând în mâini sau în cap, este flexibilă, iubitoare, Mama Dolores.

Julie trăiește lumea prin simțuri, înțelege repede, este focusată, echilibrată, determinată și dornică să învețe, vrea să lucreze, din proprie inițiativă cu volume mari de exerciții/activități, nu lasă treburile neterminate sau nepuse la locul lor, îi place să picteze, să vopsească, să bricoleze, să lipească, să cânte din inimă (închide ochii și cântă ce simte sufletul meu). Îi place și teatrul de umbre, dar și realitatea augmentată, și modelajul în lut, lego și orice jocuri de construcții, dar și smartwatch-ul ei bleu, să citească, să înoate și să aibă timp pentru ea, să stea ea cu ea să își pună în ordine singură gândurile, emoțiile, apoi când e gata vine la mine și vorbim. Pasionată de corpul uman și de design interior, de fapt desenează foarte des interioare de case.

La grădiniță a avut o educatoare minunată, care a văzut-o așa cum e și a păstrat-o pură și a ghidat-o. La școală se simte prea puțin stimulată și se plictisește.

Suntem o familie care dorește să-și crească copiii în echilibru, armonie, respect

Cam așa am scris, că suntem o familie care dorește să-și crească copiii în echilibru, armonie, respect și Măriuca și Julie să aibă parte de experiențe hrănitoare în cei cel puțin 12 ani de școală. Nu am vrea să irosească acești ani în teorii și informații fără aplicare în ziua de zi cu zi, în metodologii care nu țin cont de etapele de dezvoltare emoțională și cognitivă a copiilor, cu dascăli fără empatie care nu reușesc să-i vadă pe copii în esența lor. Eram convinși că pentru Măriuca pedagogia Waldorf se potrivește mănușă, însă ne-a fost teamă că pentru Julie ar putea să fie prea puțin stimulant pe partea cognitivă. Așa că ne-am dat înapoi, ne-am retras puțin ca melcii în cochiliile noastre și timp trei zile și trei nopți am întors problema pe toate părțile, am luat în calcul tot, de la materiile predate, modul de predare, stimularea și conținerea emoțională, drumul de o oră jumate de acasă la școală, plus încă o oră la întoarcere, perspectiva de a (nu) se adapta mai târziu într-un alt sistem, notele obținute la BAC în anii trecuți și ne-am hotărât că nu suntem pregătiți să luăm o asemenea decizie încă.

Însă eram convinși că a venit vremea să schimbăm școala cu una mai deschisă, cu viziune mai europeană, mai apropiată de a noastră, cu alte tipuri de activități, o școală cu o anumită autoritate, în care copiii înțeleg că este nevoie de seriozitate, de exercițiu, de contribuție și ceva efort ca să învețe lucruri noi și să știe să le pună în practică. Poate că încă nu eram pregătiți pentru o școală mult prea liberă în viziunea noastră, în care, așa cum am perceput noi, accentul era pus mai ales pe partea emoțională. Dacă ați citit articolele mele de-a lungul timpului, știți că susțin mereu partea emoțională, însă e nevoie de echilibru, și asta ne doream noi.

Învățătoarea Măriucăi i-a înțeles blocajul

Am ajuns la concluzia ce cel mai bine pentru Măriuca și Julie este să meargă la școala la care am învățat și eu și tatăl lor, la Liceul Bilingv Miguel de Cervantes, și să învețe spaniola, să cunoască alți copii și alți profesori și să meargă cu nerăbdare la școală. Și reacția lor din primele două săptămâni ne arată, cel puțin momentan, că am făcut o alegere bună. Măriuca și-a dat drumul la citit și s-a relaxat așa că acum poate să integreze cognitiv și problemele cu plan de rezolvare la matematică. Aici nu mai râde nimeni de ea dacă nu știe sau dacă are un hobby altfel decât ceilalți, colegele și prietenele noi nu-i mai trimit video-uri pe whatsapp să-i spună că au scos-o din grupul de prietene, are o învățătoare caldă, prietenoasă, haioasă și bună la suflet, care i-a înțeles blocajul și fricile și o ajută să fie ea însăși. Și pentru asta îi rămân recunoscătoare.

școala

Julie este stimulată la potențialul ei

Cât despre Julie, ea a ajuns exact acolo unde avea nevoie, la o învățătoare pe care o știam și o vânam, ca să zic așa. Este stimulată la potențialul ei și acum observ că are o înclinație spre matematică, face cu pasiune și cu ușurință probleme din culegere, desenează portrete cu ochi foarte expresivi și asta e ceva tot nou, în continuare cântă cu ochii închiși la muzică și se frustrează că este în urmă la citire, că ea citește pe litere, iar copiii din clasă deja știu să citească, dar se ambiționează și vrea să exersăm zilnic câte un paragraf din orice carte îi pică în mână.

școala

școala
Desen făcut de Julie, 7 ani.

Când sunt într-un mediu care le priește, copiii înfloresc

Râdeam ieri cu tatăl lor că școala asta nouă a scos și mai bine la iveală diferențele dintre Măriuca și Julie și le-a potențat darurile lor. Ne-am dat seama că Julie învață foarte greu poeziile pentru că unora nu le înțelge logica din jocul de cuvinte, în schimb Măriuca vine și recită poezia cu mare ușurință, după ce ne auzise pe noi, din cealaltă cameră, cum o repetam.

O mare surpriză este și faptul că le place spaniola, deși eu am încercat de mai multe ori în anii trecuți să le traduc versurile de la Soy Luna sau de la orice melodie care le plăcea, dar nu m-au recunoscut de dascăl. Acum, ca să se alinieze la nivelul clasei, merg sâmbăta dimineața la Instituto Cervantes, sunt fericite, și-au făcut prieteni și acum îmi răspund în spaniolă cu câte o culoare sau un vers adaptat dintr-o melodie, Hola, yo me llamo Mariola Măriuca.

instituto cervantes

Le văd vesele, își fac singure temele și mă întreabă doar unde nu înțeleg ceva punctual, dorm mai bine, mănâncă mai bine, se tezesc ușor dimineața și abia așteaptă să ajungă la școală, ceea ce nu s-a întâmplat până acum. Și pentru că avut reguli clare cu privire la școala online, cu coduri de elev, coduri per materie, tablete noi de care trebuie să aibă grijă să le predea anul viitor, pentru că totul este structurat foarte bine, explicat și exersat cu învățătoarele și profesorii, ele se simt în siguranță, sunt ghidate și acum pare că știu drumul.

Știu că decizia asta sau criteriile după care ne-am orientat nu rezonează cu unii dintre voi, dar cu alții da, și este normal, nu suntem cu toții la fel și asta e minunat. Sunt curioasă voi cum ați ales școala copiilor?

Text: Ana Nicolescu

S-ar putea să-ți placă și

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Bifați căsuța de selectare GDPR

  • Acest formular îți colectează numele, e-mailul și conținutul, pentru a putea urmări comentariile plasate pe site. Pentru mai multe informații, consultați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.