Eu ca mamă, Inspir și expir
comments 2

Cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi

Se întâmplă că din primăvară încoace, Universul îmi tot trimite semnale că ceea ce îmi doresc, pot obține. Totul este să îmi pun intenția și aceasta să fie în concordanță cu cel mai înalt gând al meu, cu cea mai frumoasă stare de pace, de lumină, de bine, de echilibru, de armonie. Din primăvară, am o sete de nestăvilit de autocunoaștere. Vreau să văd, să știu cine și ce sunt eu în interiorul meu, cum îmi e sufletul, ce pot face cu mintea mea, cum să îmi văd corpul ca pe un altar. Cum mă pot onora, bucura și cinsti în mod conștient în complexitatea dimensiunii umane de 3D, corp-minte-spirit. Așa cum am mai povestit, triggerul a fost O zi de feminitate. A urmat apoi o săptămână de yoga. Iar acum citesc o serie de cărți despre spiritualitate.

În fiecare zi îmi dau întâlnire cu mine în spațiul sacru pe care mi l-am creat, acolo unde e mereu liniște, iubire și îngăduință, acolo este refugiul meu. Acolo aflu despre comorile din sufletul meu. Acolo îmi întreb inima când sunt în cumpănă și nu mi-e clar pe ce drum să o iau. Uneori ajung acolo cu multe întrebări. Le pun. Primesc răspunsuri fie sub forma unui gând, fie ca vis, fie ca mesaj dintr-un cântec, grafitti, articol. Alteori ajung acolo și nu îmi propun nimic. Doar respir. Inspir și expir și intenționez să nu mă gandesc la nimic. Las gândurile care vin să plece ușor, să plutească în afara spațiului meu sacru. Și totul e calm. Așa mă încarc cu lumină, energie pozitivă, iubire. Așa mă descopăr pe mine. Îmi place ce aflu. Apoi alerg 5 km ca să îmi bucur corpul. Îmi circul energiile îmbrățișând copacii din parc sub ochii mirați ai trecătorilor. Și după vreo două ore petrecute cu mine în fiecare dimineață, ziua poate începe, iar lucrurile bune vin spre mine ca un magnet.

12272970_10153230944402043_1454154862_n

Luna trecută am fost încă o dată la workshop-ul Oanei Stoianovici, O zi de feminitate. Am vrut să văd cum percep aceeași informație de la un alt nivel. Am aflat lucruri noi, mai ales despre lucrul cu mine și mi s-a confirmat faptul că societatea impune norme cărora ne supunem și care ne afectează esența de a fi femei, ne leagă la ochi și devenim somnambule. Trecem prin viață într-o stare de inconștientă, când am putea să alegem conștiența, trezirea. Vă propun să vă alocați câteva minute în fiecare zi în care să vă descoperiți, să vă cunoașteți, să vă adorați. Astfel, veți străluci și veți avea abundență pe toate planurile, iar principala problema va fi cum să gestionați această abundență: de copii, de bărbați, de proiecte, de energie.

O consecință a faptului că asimilăm rigorile societății în care trăim este faptul că în ziua de azi femeile sunt puternice cu principii masculine. Pierdem astfel din vedere că femeia are intuiție, simte ce urmează să se întâmple, femeia este un pod între cele văzute și cele nevăzute. Bărbatul are nevoie să pună mâna pe portocală ca să fie sigur că există portocala. Femeia face ca portocala să se manifeste mai repede. Bărbatul este rege peste cele văzute, femeia este regină peste cele nevăzute.

Cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi. Doar așa pot să ajung în centrul ființei mele și de acolo la suflet. Doar așa pot să știu că nu depind de nimeni, că fericirea, calmul, iubirea le am în mine și pot avea acces la ele indiferent de furtuna sau de soarele de afară. Doar așa îmi dau seama că la relațiile cu oamenii din jurul meu, întrebarea nu este ce pot obține eu de la acei oameni, ci ce pot eu să aduc în relație. Doar având o relație cu mine însămi pot să mă cunosc, să mă iubesc, să îmi pot permite să îmi (re)cunosc emoțiile, fricile, vulnerabilitățile, să le accept, să stau față în față cu ele și mai ales să nu le inhib, ci să le exprim. Noi, femeile, ne conectăm cu tot ce e în jurul nostru prin emoții. Dacă ni le suprimăm, ne negăm, ne anulăm modul în care ne conectăm la lume și la noi însene.

11142418_10152843029197043_8590160807846608445_n

O femeie este puternică pentru că știe că poate să se conecteze cu sufletul ei. Oana spune că bărbatul are nevoie de femeie ca să ajungă la suflet. Încrederea și forța nu vin dintr-un comportament băiețos. Încrederea o exprimi în conexiune cu tine însăți și vine când te cunoști. Iar ca să te cunoști, trebuie să te conectezi cu tine.

Una dintre informațiile revelatoare pe care le-am aflat la workshop-ul Oanei Stoianovici, la cea de-a doua ediție mă refer, este legată de copilul nostru interior. De multe ori, în relațiile cu bărbații, tindem să scoatem la iveală nevoile fetiței care nu a primit (iubire, afecțiune, ascultare etc.) atunci când a avut nevoie și acum cere să-și acopere această nevoie. Am aflat astfel, că noi însene putem satisface nevoile copilului nostru interior, iar în relațiile cu bărbații să ne poziționăm ca femei. Nu o să vă spun cum pentru că vă încurajez să mergeți la workshop-urile Oanei să aflați.

Eu, la 5 ani

Eu, la 5 ani

Mă uitam pe blog, la articolele de acum câteva luni și am văzut cum, fără să știu, înainte de a merge la prima zi de feminitate, mi-am pus clar intenția: Vreau să renasc ca pasărea Colibri. Și simt că am renăscut. Mulțumesc, Oana!

Text: Ana Nicolescu

2 Comments

  1. Bianca Rogoveanu says

    Mi-am facut dimineata mai buna citind articolul tau !
    Ma bucur sa vad oameni in calatoria autocunoasterii.
    Sunt rezidenta in specializarea psihiatrie si o pasionata de psihologie, dezvoltare personala si orice lectura motivationala. Iti recomand din suflet, cartea “Curs de miracole” sau “A course in miracles”.
    E schimbatoare de vieti.
    Te imbratisez si iti doresc sarbatori linistite !

    Cu drag,
    Bianca

    • Ana Nicolescu says

      Îți mulțumesc din suflet pentru aprecieri, Bianca. O să îmi cumpăr carte de miracole, m-ai făcut tare curioasă. Sărbători cu iubire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *