Inspir și expir
comments 2

Comori din Thassos. Locuri, oameni și stări care ies din sfera consumerismului

A început să-mi fie dor de apa mării din secunda în care i-am întors spatele pe drumul spre casă. Azi am descărcat pozele în laptop și vreau să împărtășesc cu voi locurile care mi-au intrat în suflet în Thassos. Lăsând la o parte comercialul insulei și scopul pur turistic, se pot găsi locuri, oameni și stări care ies din sfera consumerismului.

Anul acesta am ales să ne cazăm într-un loc la care abia îndrăzneam să visăm acum ceva ani. Bungalourile Lysistrata sunt construite în Potos pe locul unei foste fabrici de ulei, care s-a desființat din cauza unor neînțelegeri de familie. În urmă cu peste 30 de ani, tatăl Mariei și a lui Nikos a început să construiască bungalouri pentru turiști. Maria își amintește vremurile în care hipoții nemți cântau noaptea pe plajă la lumina focului și a lunii împreună cu tatăl ei. Era o copilă, dar știe în mod cert că oamenii, atunci, aveau altă poftă de viață, alte valori, credeau în prietenie și în iubire și prețuiau natura. De la vârsta de 23 de ani, Maria a fost nevoită să preia afacerea, lăsată moștenire de părinții ei și să învețe să țină pe linia de plutire și să dezvolte acest business. Și a reușit. Maria are acum 45 de ani. Împreună cu Nikos a creat a little piece of Heaven, numit Lysistrata.

 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest loc, a fost simplitatea, minimalismul, puritatea, bungalourile integrate printre lendrii, trandafiri, vie, măslini bătrâni și smochini, armonia dintre natural și construcții, între interior și exterior. Acolo am simțit că sufletul meu a ajuns acasă. Bungalourile mărginesc plaja, iar între ele și nisip este un bar numai bun de liniștit vibrațiile, energia și de a nu face nimic. Pur și simplu.

La Lysistrata și ploaia este fermecătoare

 

Orașe tipic grecești

Și pentru că am prins câteva zile cu ploaie, am rugat-o pe Maria să ne recomande câteva orașe de vizitat, ceva non-turistic. Primul pe listă a fost Kazaviti, un oraș tipic grecesc, construit din piatră, undeva sus, în munți.

Locul părea pustiu, dar casele, cu siguranță erau locuite. Probabil că lumea își făcea siesta, iar noi am putut să ne plimbăm în voie și să admirăm fotolii din lemn de măslin, bucătării exterioare, vase ceramice în care aș fi încăput lejer eu cu fetele, taverne și o cafenea.

O plajă edenică

Un alt loc recomandat de Maria a fost plaja Salonikios pe care o știam de acum 3 ani și care și-a păstrat farmecul. După sufletul meu, aceasta este cea mai frumoasă plajă de pe insulă. Chiar și pietrele sunt fermecătoare nu doar pentru Julie, dar și pentru mine: au tot felul de forme, de culori și de texturi. Uneori se combină între ele, creând modele și culori parcă din altă lume.

Unde se mănâncă cel mai bine în Potos?

În ultima seară, la invitația Mariei, am avut parte de un spectacol de muzică grecească live la taverna la care se mănâncă cel mai bine din Potos. Știu că altele sunt mai renimite, mai pline de turiși și ceva mai ieftine, dar vă zic cu mâna pe inimă că la Piatsa Michalis am mâncat cea mai bună caracatiță și am băut cel mai bun vin de pe insulă. Sigur că nu lipsesc mâncărurile de miel sau scoicile și fructele de mare. Merită să mâncați măcar o dată la Michalis dacă ajungeți în Potos.

Prăjituri cu caramel și ciocolată

Pentru că îmi place să gust dulciuri locale, am descoperit o cofetărie-brutărie care are prăjituri făcute acolo, di-vi-ne. Am încercat mai multe feluri, dar preferata mea rămâne Mars, urmată de Ferrero.

Accesorii cu personalitate

În drumul spre cofetărie, treceam în fiecare seară pe lână un magazin cu accesorii cu personalitate. De aici am luat un set de clopoței de vânt.

Un alt magazin smart este acesta

Aici, pe lângă accesorii cu iz grecesc, dar contemporan, am găsti și jocuri educative de la Djeco și Smart Games. Deci dacă uitați jocuile copiilor acasă, aveți de unde cumpăra altele.

Accesorii home made create de doi soți

În drum spre bungalouri, mă atrăgea un alt magazin tot cu accesorii, dar home made. Aici am găsit perle naturale, coliere cu pietre semiprețioase, aripi de îngeri și doi oameni, soț și soție, plini de bucurie și de lumină.

Cam așa a fost concediul în Thassos anul acesta. Îmi pun intenția ca anul viitor să ajungem din nou la Lysistrata, un loc plin de zen, pe care Maria îl vrea în afara comercialului. Și chiar reușește. Iar pentru asta o admir tare mult.

Text: Ana Nicolescu

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

I agree