Iubirea Urbană
comment 1

Copilul din oglinda sau cum sa fii un adult puternic. Grup de dezvoltare personala

De pe la inceputul anului, Mihaela imi tot vorbeste despre un proiect tare drag ei, in care pune evident foarte mult suflet, un proiect de dezvoltare personala pe care vrea sa-l puna pe picioare impreuna cu un psiholog clinician. Este vorba despre un grup de dezvoltare personala, pe care initiatoarele lui l-au numit Copilul din oglinda sau cum sa fii un adult puternic. Haideti sa aflam mai multe despre ce inseamna un grup de dezvoltare personala, despre ce aduce el nou si cine poate participa, de la Mihaela Vasilescu.

De unde ideea de a organiza un grup de dezvoltare personala?

Mihaela Vasilescu: Noul statut de parinte a adus, pe langa multe altele, si o dorinta permanenta de a invata noi lucruri despre mine, despre copiii, despre orice m-ar putea ajuta si, in plus, nevoia de a face pace cu trecutul meu, cu ceilalti. Si cu toate ca am incercat cam tot ceea ce mi-a iesit in cale, nu am fost multumita. Altele erau nevoile mele si stand de vorba cu ceilalti oameni care au trecut prin viata mea in tot acest timp, am simtit si la ei aceleasi nevoi ca si la mine. De curand, stand de vorba cu o cunostinta despre cat de important este pentru un adult ca la un moment dat sa se regaseasca intr-un grup, sa simta ca apartine, mi-a venit ideea acestui grup care sa raspunda nevoilor mai multor adulti pe care i-am cunoscut si care sa aiba potentialul de a se sustine si dezvolta.

Ce rol ai in proiectul Copilul din oglinda… si impreuna cu cine l-ai dezvoltat si il sustii?

Iuliana CondreaMihaela Vasilescu: Copilul din oglinda este doar inceputul unui proiect mai mare. Fiind o personalitate reactiva, efervescenta si avand perioade de entuziasm maxim, cred ca ma pot lauda ca am impulsionat demararea acestui proiect care dospeste deja de vreun an. Pentru mine acum a venit vremea lui si acum mi-am concentrat toata energia inspre acest proiect. Entuziasmul meu este sustinut de Iuliana, o fire mai temperata, cu care ma completez bine, in acest context, ea fiind cea care sustine proiectul atunci cand eu imi realimentez entuziasmul pentru un nou val de avant. Lasand gluma la o parte, cu toate ca nu-i chiar gluma, impreuna cu Iuliana, care este psiholog clinician, am conceput structura acestui grup, de la bun inceput. Cu toate ca am lucrat impreuna, ne-am consultat si am acordat aceeasi atentie fiecarui detaliu, fiind insa atat de diferite, fiecare dintre noi se simte mai aproape de o anumita latura a acestui proiect. Categoric pe mine ma atrage mai mult latura emotionala, lucrul efectiv, in timp ce Iuliana valorizeaza foarte mult partea de psihologie clinica, structura. Dar asta e de bine, se va crea un echilibru care va fi in folosul intregului grup, vom avea o structura solida pe care vom construi in mod creativ.

Cine este Mihaela Vasilescu?

Mihaela Vasilescu: Cand eram copil imi doream sa ma fac circar, ca sa colind lumea cu cortul si sa ma joc, sa rad, sa ingrijesc de animale si sa fac scamatorii. Circar nu am ajuns, insa restul le-am cam facut pe toate. Si in plus, m-au dus ai mei la caiac si mi-a placut mult. Performanta nu am facut, dar m-am distrat bine, am invatat sa vaslesc suficient de bine incat, acum, daca ma roaga copilul sa mergem cu barca nu depind de sot care, de cele mai multe ori, e la serviciu in timp ce noi suntem in parc.

Apoi, pentru ca mi-a placut apa si inotul, dar am descoperit asta cand eram deja prea batrana – sa tot fi avut vreo 6 ani cand am descoperit – m-am dus la scufundari. Cred ca a fost prima scoala de scufundari din Bucuresti. Eram singura fata si printre cei mai buni scufundaci de varsta mea.

Apoi am crescut si mi-am dat seama ca am asa… o intelegere pentru suferinta oamenilor, intre timp am aflat ca se numeste empatie, asa ca m-am dus la facultatea de psihologie unde am invatat multa teorie, practica mai putin.

Mihaela VasilescuSi cum drumurile in viata nu sunt intotdeauna drepte si umbroase, m-am angajat ca sociolog la o companie de cercetare. Frumosi ani si acolo, anii tineretii, prieteni buni, distractie maxima, am capatat experienta ca si sociolog, am ajuns chiar si director cercetare cantitativa – doar ca la un moment dat am simtit foarte acut ca locul meu nu mai era acolo. Si am plecat.

Am plecat si am facut o formare in somatoterapie, in cadrul L’Ecole Européenne de Psychothérapie Socio- et Somato-Analytique. Au fost sase ani in care m-am cunoscut pe mine mai bine, am cunoscut oameni deosebiti, am legat prietenii pe viata. Cred ca au fost cei mai profunzi ani ai existentei mele de pana acum. In acei ani m-am casatorit, am hotarat ca e momentul sa devin mama si am devenit, mi-am tratat fobiile si anxietatile, am descoperit ca am si altele de care nu stiam pana atunci, mi-am cunoscut limitele, am aflat ca sunt om si ca exista Dumnezeu.

Cum ai ales tema proiectului?

Mihaela Vasilescu: Am pornit de la nevoile si asteptarile concrete ale adultilor pe care-i cunosc. Pe de alta parte imi doresc ca acest grup sa evolueze, in timp, in directia unei terapii care sa-i dezvaluie adultului o imagine de sine de care poate ca nu are cunostinta, aceea a copilului care a fost, a copilului pe care il duce cu el toata viata. Este important pentru fiecare dintre noi, sa stim ca suntem suma a tot ceea ce am trait, asta insemnand si bune si rele. Conditia de om nu ne permite sa scapam de cele rele, dar noi ne dorim asta. Si ajungem, ca adulti, sa ne traim viata intr-o goana nebuna in incercarea de a scapa de ceea ce ne doare, orbiti fiind de teama ca daca ne oprim din alergat, durerea ne va ajunge si ne va dobori. Adevarul este ca putem deveni adulti intregi numai atunci cand facem pace cu durerea noastra si invatam sa mergem, la pas, alaturi de durere si de bucurie.

Am concentrat tematica in jurul relatiei pentru ca existam intotdeauna in relatie, fie ea cu sine, cu persoane dragi, ori doar cu parteneri de lucru. In fiece moment al vietii noastre ne definim in relatie cu cineva. Exact ca intr-o oglinga.

Ce iti propui sa se intample in cadrul acestui grup de dezvoltare?

Mihaela Vasilescu: Ne propunem ca la aceste 4 intalniri sa implicam participantii in exercitii care sa developeze etapele de dezvoltare si eventualele blocaje, sa inteleaga, la modul practic, ce aduc nou terapiile corporale, cat de importanta este expresia corporala in vindecare, cum se formeaza emotiile si mai ales cum le putem gestiona. Dar nu in ultimul rand ne propunem sa lucram pe marginea unui concept foarte drag noua, acela de proximitate fizica si deschidere emotionala.  Ne propunem sa clarificam care sunt exigentele fiecarui cadru de viata (solitar, cuplu si social) si ce nevoi specifice aduce fiecare intr-o relatie. Si mai ales sa invatam cu ce anume sa venim intr-o anumita relatia asa incat relatia aceea sa functioneze.

Ce aduce el nou fata de celelalte grupruri de gen din acest mediu?

Mihaela Vasilescu: Pana acum, la grupurile la care am participat eu sau de care am eu cunostinta, li se ofera participantilor diverse instrumente de lucru impreuna cu instructiunile de folosire, menite sa aduca un plus de calitate vietii adultului. Ceea ce este foarte bine si de multe ori scopul este atins. Numai ca nu se tine cont de faptul ca in afara de instrumente si de ghidul de utilizare mai este necesar si ca adultul sa isi doreasca si sa aiba si abilitatea de a folosi acel instrument. Degeaba ii pun in mana unui om o sticla cu rivanol si ii explic si cum trebuie ea folosita, daca acel om nu poate sa priveasca catre rana, daca el nu suporta sangele. Eu cred ca aceasta este noutatea pe care o aducem noi, anume incercarea de a facilita adultului puterea de a privi catre rana si deschiderea spre a o vindeca.

Cine poate (este pregatit, de fapt) sa participe la un astfel de grup?

Mihaela Vasilescu: Copilul din oglinda este doar inceputul unui proiect mai mare. La aceste prime 4 intalniri poate participa orice adult care isi doreste sa se cunoasca, sa se inteleaga si sa evolueze. Participantii vor reusi categoric sa vada mai departe de aceste 4 ateliere, iar cei care se vor simti pregatiti sau isi vor dori sa se pregateasca vor trece in urmatoarea etapa a proiectului.

Care este targetul tau?

Mihaela Vasilescu: Nu se pune problema care este targetul meu, ci care este targetul participantilor. Intrarea intr-un grup de dezvoltare personala este o decizie extrem de personala pe care oricine o poate lua intr-un anumit moment al vietii, de obicei atunci cand este intr-o perioada de cautare. Poate sa fie la 30 de ani, poate sa fie la 40 ani, poate sa fie atunci cand tocmai a iesit dintr-o relatie ori atunci cand pune bazele unei noi relatii, poate sa fie dupa un deces, poate sa fie dupa o nastere, poate sa fie pur si simplu atunci cand are nevoie sa se regaseasca. Este foarte subiectiv. Cumva lucrurile se intampla diferit, in sensul ca noi am anuntat formarea grupului, am povestit ce urmeaza sa facem, dar nu cautam un anumit tip de peroana care sa se incadreze standardelor, ci in grup intra acele persoane care se afla in cautarea acestui tip de grup. Nu noi cautam persoanele interesate, ci ele ne gasesc pe noi. Asa este bine sa se intample.

Cum este structurat cursul? Unde se tine? In ce zile? Cat dureaza? Unde se fac inscrierile?

Mihaela Vasilescu: Nu este propriu-zis un curs, ci mai degraba un grup de lucru. Accentul se va pune pe exercitii, pe practica, asa incat fiecare sa reuseasca sa inteleaga si sa simta, sa reuseasca sa acceseze propriile continuturi. Fiecare secventa de exercitii va fi sustinuta de suportul teoretic, participantii vor primii explicatii si clarificari. Fiecare va avea acces si la un suport tiparit, unde va gasi partea teoretica ce acompaniaza exercitiile propuse la grup.

Grupul se va tine intr-una din zilele saptamanii, de luni pana vineri, in functie si de preferintele participantilor. Fiecare intalnire va dura aproximativ 3 ore, si va incepe la ora 17.

Inscrierile se fac la Iuliana sau la mine, telefonic, iar locul de desfasurare va fi in zona centrala a Bucurestiului, adresa exacta le va fi transmisa doar participantilor, la inscriere.

Iuliana Condrea 0741 022 920

Mihaela Vasilescu 0755 058 085

afis

Cele 4 ateliere pot fi parcurse si separat, doar unul sau doar 2? Care ar fi riscul in acest caz? Pentru ca banuiesc ca ideal ar fi sa fie parcurse toate cele 4.

Mihaela Vasilescu: Recomandarea noastra este sa fie parcurse toate cele 4 ateliere, tocmai pentru a avea o viziune de ansamblu asupra problematicii propuse, pentru a avea posibilitatea de a constata eventualele blocaje si de a lucra asupra lor.

Desigur, fiecare este liber sa aleaga participarea doar la unul sau 2 sau 3 ateliere. Grupul este unul deschis, aceasta insemnand ca pe parcursul celor 4 intalniri oricine este liber sa se alature grupului, ori sa paraseasca grupul.

Riscul, daca se poate numi asa, in cazul participarii numai la o parte dintre intalnirii, este, asa cum se poate deduce, acela de a lipsi exact atunci cand este atins un subiect ce ar avea nevoie de clarificari. Avem aceasta abilitate de a evita problemele, uneori chiar inconstient. De aceea participarea la toate cele 4 intalniri ofera cadrul pentru o plaja completa de aspecte care ar putea ridica la un moment dat dificultati participantilor.

Exista contraindicatii pentru participarea la curs?

Mihaela Vasilescu: Nu exista contraindicatii pentru participarea la curs.

Intrarea intr-un astfel de grup este un act de vointa al fiecaruia. In cazul depresiei ar fi chiar indicat acest grup, insa, una dintre caracteristicile depresiei este tocmai lipsa de vointa, asa ca imi este greu sa-mi imaginez un depresiv care decide singur sa se alature grupului. Dar daca o face, este binevenit.

Nici in sarcina nu exista contraindicatii, exercitiile nu au un grad de dificultate mare, ma refer la partea fizica, iar emotional chiar sunt binevenite, ducand la detensionare, la relaxare, in final. Ceea ce este de dorit in orice sarcina.

Care este limita inferioara de varsta?

Mihaela Vasilescu: Este un grup pentru adulti… Legal, la 18 ani, orice tanar este considerat adult. Practic, fiecare devine adult atunci cand este pregatit, atunci cand a acumulat destul.

Cu ce beneficii pleaca participantii de la curs?

Mihaela Vasilescu: Facand parte dintrun grup, ascultand povestile celorlalti ajungi sa le vezi pe ale tale mult mai usor. Regasindu-te in povestea fiecaruia, incepi sa nu te mai simti singur, te poti simti indreptatit si securizat si asta crapa carapacea sub care se ascunde fiecare, gasind curajul de a privi catre problemele personale.

  • Participantilor li se vor pune la dispozitie instrumentele necesare pentru a vindeca, pentru a remedia, pentru a schimba si in acelesi timp isi vor exersa abilitatile pentru a folosi cu succes aceste instrumente.
  • Vor beneficia de suport din partea celorlalti si din partea noastra.
  • Vor gasi ceea ce le lipseste.
  • Vor constientiza modul in care se percep si felul cum relationeaza cu sine si cu ceilalti, avand posibilitatea de a aduce imbunatatiri.
  • Vor intra in contact cu propriile emotii, le vor recunoaste si vor invata sa le gestioneze
  • Isi vor regasi propria stabilitate fizica si emotionala.
  • Isi vor dezvolta echilibrul corporal, increderea si respectul de sine si asta va spori si increderea in ceilalti.
  • Vor depista si vor ameliora dificultatile de relationare.
  • In acest grup vom reconstrui ceea ce altii au stricat in copilarie si reconstruind vom avea. A avea este conditia necesara si suficienta pentru a putea darui. Cand iti doresti sa dai si constati ca nu poti, este pentru ca nu ai de unde. Iar intr-un grup poti sa incepi sa ai.

Alte detalii organizatorice despre grup, gasiti aici.

Text: Ana Nicolescu

 

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *