Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Imi zice ca nu ii e frica de intepatura ca a mai facut analize la viata ei. Apoi se aseaza pe scaunul din cainet. Da sa se desfaca la maneca de la camasa cu dungi negre. Nasturele ingalbenit si vizibil invechit se incapataneaza. Ea insista cu mainile-i tremurande. E usor palida la fata si excesiv de amabila cu asistenta. Se vede ca are emotii, dar ca vrea sa para curajoasa. Imi vine sa o strang in brate si sa-i spun ca sunt momente in viata cand e normal sa ne fie frica si asta nu ne face mai slabi, dimpotriva, ne face mai autentici. Insa ea, bunica mea, la 82 de ani nu vrea sa imi puna si frica ei pe umeri. Ii citesc dragostea si o las a creada ca ea ma protejeaza pe mine.

Suntem impreuna la un cabinet sa ii ia analize de sange si sa faca EKG-ul pentru ca marti se va opera de cataracta. Iulia sta cocotata in brate la mine pentru ca evit sa ii dau drumul prin cabinet. Cand strabunica ei se intinde pe pat pentru EKG, micuta blonda face ochii mari si striga uitandu-se cand la ea, cand la mine: Maia, maiaaa. Ii explic ce i se intampla acolo. Bunica mea sta cu ochii tintiti in tavan si incearca sa nu se miste deloc. Mainile ii stau incordate pe langa corp si nu vrea sa atinga, din greseala, vreun fir care sa perturbe bunul mers al electrocardiogramei. Este, din nou, excesiv de amabila. Asistenta ii vorbeste extrem de tare. Ii spun ca aude. Cealalta asistenta o intreaba pe maia daca este activ cardul de sanatate si care este pin-ul. Am card, ca am luat pensia, raspunde maia.

–          Nu card din acela, cadrul de sanatate, v-a scris medicul de familie care e pin-ul? Anul nasterii?

–          Da, m-a intrebat anul nasterii, ’33, i-am spus, stiu si seria, si numarul.

Intervin si spun ca incerc sa aflu eu pin-ul, dau un telefon, nu raspunde, mai incerc, nimic. Dau mesaj, aflu pin-ul, il introduce. Merge. Intre timp, bunica mea incepe sa-si povesteasca viata, asa cum face cand vrea sa arate ca nu este atat de fraiera cum crede ea ca o vad ceilalti. Imi vine sa o iau iarasi in brate. Imi aduc aminte cum ne ducea, pe mine si pe sora mea, la Snagov, la vila Pacea, cum culegeam caise din livezile publice a lui Ceausescu, cum mergeam la manastire la Tiganesti pe soseaua serpuita marginita de lanul auriu de grau, cum mergeam apoi in tabere si noi eram putin mai mari ca fetele mele. Iar ea ne-a crescut cu aceeasi dragoste si protectie. Si in continuare ne vede ca pe niste copii care au nevoie de aripile ei.

Mainile ii tremura si se dezorienteaza cand iesim din cabinet. Nu stie pe unde am intrat si pe unde iesim. Vrea sa-i dam 5 lei unui ingrijitor care ne-a lasat sa parcam masina in curte si care ne-a aratat drumul catre cabinet. Nu are. Ii intreaba pe ceilalti pacienti daca au sa-i schimbe 100 de lei. Se fastaceste, o orbeste soarele, ii deschid usa de la masina, se urca cu greu, dar binevoitoare si cu grija sa nu ne deranjeze, sa nu ne faca greutati, iar Iulica sa nu sufere de sete, de cald si de somn. Ajungem acasa. O alaptez pe Iulia si adoarme instantaneu, ca atunci cand era bebelus. O asez in pat. Langa ea, vine si bunica mea. Rasufla usurata ca a scapat de analize, dar stiu ca gandul ei ii este la operatia de marti. Doua suflete, la doua generatii distanta, dorm acum in acelasi pat.

Poti afla mai multe despre cataracta, aici: www.cataracta.ro. Pe scurt, cataracta netratata duce la pierderea vederii. Tratamentul este chirurgical si presupune schimbarea cristalinului opacifiat cu unul artificial. Operatia este simpla, se face cu anestezie anestezie locala, iar pacientul pleaca acasa pe picioarele sale. Este foarte important ca operatia sa se faca in momentul in care dispare confortul vizual, cu cat se asteapta mai mult, cu atat pot aparea complicatii. In Romania, exista tehnici chirurgicale si echipamente moderne si orice tip de cristalin pe care il ofera piata internationala. Pe pagina de Facebook Cataracta.ro se desfasoara un concurs la care se ofera ca premii o operatie de cataracta si 3 vouchere a cate 600 lei fiecare.“E randul tau sa-i sprijini”!

 Text: Ana Nicolescu