Un blog care te susține să-ți remodelezi viața

Toată copilăria am admirat-o pe mama că era atât de feminină, în primul rând prin vestimentație. Purta tocă și voal, rochii cambrate care îi ajungeau până la jumătatea gambei, perle albe și sandale fine, cu tocuri delicate. Mergea grațios, dar ferm și niciodată nu pășea către extravaganța de a purta flecuri metalice astfel încât să atragă atenția când mergea pe stradă. Mama din copilăria mea era o prezență fină, delicată, veselă și nu aveai cum să nu o remarci. Era atrăgătoare și puternică prin vulnerabilitate și prin feminitatea pe care o emana.

Când am crescut, mama a încercat să-mi impună stilul ei. Însă eu nu mi l-am putut însuși pentru că nu era al meu, pentru că voiam să fac propriile mele alegeri vestimentare. Îmi plăcea ce vedeam la ea, însă consideram că era nevoie să îmi găsesc singură drumul pe baza experiențelor și percepțiilor mele. Așa că, adolescentă fiind, m-am răzvrătit. Am început să nu mai port fuste sau bluze cu accente delicate. Optam pentru blugi și cămăși largi, cadrilate, bocanci inclusiv pe plajă și îmi purtam părul despletit, fără urmă de flori sau de accesorii în el.

Perioada mea masculină vestimentar a durat mulți ani, vreo 15. Ea s-a propagat ca undele unui lac când arunci o piatră în el și în alte aspecte ale vieții, în felul meu de a fi (rigidă, perfecționistă, critică), unul dobândit, nu înnăscut, în felul în care mă purtam cu oamenii cu care lucram, în felul în care îmi aranjam lucrurile în casă. Mult timp am considerat că este siropos și demodat să ai flori în vaze și să porți pandantive cu inimi la gât.

De vreo 4 ani, am început să cobor în inima mea, să mă cunosc, să fiu brutal de sinceră cu mine, să îmi dau voie să fiu așa cum sunt și să scap de haina preconcepțiilor, a inflexibilității și a perfecționismului. Am descoperit că ador rochiile roșii fluide, cu spatele gol, că balerinii sunt prietenii mei, că florile înfloresc în casa mea când eu și familia mea suntem fericiți și se ofilesc atunci cand apar tensiuni, că am o relație cu inima mea, cu pântecul meu, cu părul meu, că iubesc fiecare părticică din mine, că îmi place să port în păr flori și inimi la gât sau la încheietura mâinii stângi. Am învățat să las fiecare om să aibă procesul lui și să nu impun nimănui nimic și sper să îmi amintesc acest lucru când fetele mele vor fi adolescente.

Unul dintre oamenii care sunt lângă mine să ajut conștient și profund schimbarea este Gabi Urdă, consilier de imagine. Îmi place de Gabi că nu îți arată cu ce îți stă bine, ci îți arată care este potențialul tău estetic. Și chiar dacă la o primă impresie ați spune că ea te ajută să faci schimbări la doar exterior, la nivel vizual, vă recomand să mergeți la workshop-urile ei sau să luați o ședință de consiliere cu ea și veți vedea că Gabi ar fi putut foarte bine să fie psihoterapeut sau life coach. Are, ceea ce puțini au privilegiul să aibă, darul de a citi oamenii, de a le vedea sufletele, rănile, de a pune degetul pe ele, de a te trezi și apoi de a te ajuta să-ți găsești drumul. Totul vine din interior, iar Gabi își bazează discursul pe acest adevăr.

Pe 11 iunie, Gabi Urdă va susține la Simbio un seminar pe tema “Cum îmi regăsesc feminitatea în vestimentație”. Eu am avut câteva întrebări pentru ea.

Multe dintre noi credem că dacă purtăm fuste și rochii, suntem, automat feminine. Tu ce constați din interacțiunea ta cu femeile?

Gabi Urdă: Feminitatea este un întreg proces, care se aseamană într-o anume măsură cu maturizarea. Nu are început și final, este un continuum și, este adevarăt că unele dintre noi au o vibrație feminină mai puternică, întreținută, desigur, de-a lungul copilăriei și adolescenței de modelele feminine din jurul nostru, dar și într-un mediu propice creat de tată.

O fetiță va învăța grația, cochetaria de la mamă, însă le va conștientiza, rafina și accentua sub ochii și complimentele tatălui. Ne creăm și re-creăm feminitatea prin copiere, prin raportare. Încă disec în viața mea și a femeilor din jurul meu cât este feminitatea un dat firesc și cât este un construct social? Poate că este un comportament învățat să pui egal între femeie și poale (fustă, rochie), dar este un dat, un dar interior emoția pe care o stârnești prin modul în care le porți. Ori această abilitate interioară, de care vorbeam, este uneori adormită de artificialul din jur și necesită o retrezire, ca o forță care aduce adevăr în ceea ce spunea Diana Vreeland, celebru editor Harper’s Bazaar și Vogue: “O rochie nouă nu te duce mai departe, ci experiențele pe care le trăiești în acea rochie”.

Aș califica drept feminină o anume vibrație, emoție, sentiment stârnit de o femeie, nu de o haină. Valoarea textilelor, a obiectelor este dată de noi, noi punem viață în ele… implicit feminitate.

Cum are de suferit vestimentația dacă noi nu suntem în acord cu ființa noastră, dacă nu ne cunoaștem și doar copiem niște modele pe care le vedem în vitrinele magazinelor?

Gabi Urdă: La fel de mult sau de puțin cum are de suferit casa noastră, slujba noastră, relațiile noastre. Suntem niște călători pe mare fără busolă sau cu atâtea busole care nu ne arată nordul, căci adevărul se simte, nu există o unealtă exterioară sau un alt om care să ți-l arate. Cel mult acesta poate să constituie un impuls, o inspirație.

Același lucru se întâmplă și cu modelele estetice pe care le luăm ca reper. Până și pe copiii mici îi limităm la a se îmbrăca așa cum le dictează lor intuiția. Ei care nu au aceleași rigori și prejudecati ca noi, ei care nu se sabotează, încă, prin cum se îmbracă.

Inspirația funcționează în felul următor: văd o combinație de culori, într-o fotografie, într-o floare etc., ea trezește în mine o emoție care mă conduce la actul de a reinterpreta, crea cu mijloacele mele acea combinație. Actul de a copia se manifestă în a scurtcircuita creația prin emoții de suprafață, emoții fast forward:  văd o fată roz, o consider frumoasă și pun egal între roz și frumusețe, uit procesul din spate și nu-l caut în mine, ci îmi cumpăr roz, adică “frumusețe”.

Timpul trece, aceste alegeri se sedimentează asemenea straturilor geologice și viața ne pune în fața a tot soiul de experiențe, iar la un moment dat nu îți vor mai fi de ajuns scurtcircuitările și atunci intervine sindromul “eu nu mă regăsesc în dulapul meu”, “dar eu nu sunt frumoasă”, “eu nu am haine pentru mine” sau nici nu-l sesizezi, ci, pur și simplu, te ignori și… te ignori. În acest moment poți să faci ceva, să cauți ajutorul, să te întorci către tine și intuiția ta sau… să te ignori. Viața nu o să o facă, ea are alte planuri (ai grija să știi și tu de ele!) :).

Spui că elementele vestimentare care ne aduc în minte feminitatea sunt marcate social. Sunt tare curioasă să aflu câteva exemple.

Gabi Urdă: Dacă e să căutăm explicații, antopologia ni le va da: rujul roșu pentru că atunci când suntem disponibile sexual, la ovulație, buzele sunt mai roșii în mod natural. Așadar, am creat acest efect în mod artificial, permanent și ne dăm cu ruj. La fel buzele groase sau genele lungi. Pantofii cu toc, ciorapii plasă sau chiar orice urmă de fustă, dar mai ales cele care ne urmăresc curburile, sunt iar elemente vestimentare care funcționează ca niște rețete pentru “ce înseamnă să te simți femeie”. Eu vorbesc aici despre feminitatea sexi.

Femininul, în general, ca gen social a cazut de multe ori în capcana de a valoriza excesiv aspectul estetic cu conotații sexuale, dar și în aceea, inversă, de a copia mimetic siluete masculine (umeri largi, puternici, spate trapez pentru sacouri), de a purta exclusiv pantaloni sau pantofi de inspirație masculină, boyfriend style etc. A fi femeie prin biologie este una, a fi femeie din punct de vedere social, ca gen social, are alte cutume și, din pacate, uneori ne este greu să construim o fuziune între ele bazată pe un raport egal între cum simt să mă îmbrac, ce emoții trezesc prin prezența mea și cum se așteaptă societatea să mă îmbrac, astfel încât să mă dezvolt armonios.

Ce contează cel mai mult la o ținută?

Gabi Urdă: Echilibrul și autenticitatea mesajelor nonverbale pe care le transmiți atunci când o porți. Poți masca kilogramele, proporțiile picioarelor, mărimea sânilor, însă nu poți masca dacă te simți confortabilă, securizată, frumoasă, dacă tu nu consideri că acea vestimentatie este un fundal pentru manifestarile tale, care să le susțina fără să te eclipseze.

Vedetele îmbrăcate bine pe covorul roșu în mod recurent, nu doar că au știliști buni, ci au o înțelegere aparte asupra impactului estetic, asupra prezenței vizuale, pe care o manifestă și în afara lui, a covorului roșu.

Vine vara și unele dintre noi suntem îngrijorate că nu mai arătăm ca la 20 de ani, că am mai pus 5 kg afurisite, care nu se duc orice-am face, că celulita nu vrea nici ea să dispară, că am mai adăugat un număr la etichetă. Ce este bine să avem în vedere? Care este capcana în care putem să cădem?

Gabi Urdă: Cădem în capcana trăitului în trecut și în viitor, dar deloc în prezent. Mindfullness-ul în imaginea noastră este în același timp cu ăla din viața noastră. Tradus ar fi: “cele mai bune instrumente sunt cele pe care le am acum”. Mă uit la mine cea de acum, cu bucuriile și punctele forte de acum, cu strălucirea de acum, cu înțelepciunea de acum și, mai ales, cu experiențele de acum.

Ce contau cele 50 de kilograme din adolescență când atitudinea ta față de ele era de revoltă, de neacceptare. Ne raportăm la noi cantitativ, mai mult decât o facem calitativ. Care sunt calitățile noastre fizice, mai degrabă decât defectele noastre. Dacă ne concentrăm atenția pentru a scoate în evidență calitățile, punctele, așa zise, slabe, nici nu se mai văd. Nu suntem masura la haine, centimentri din talie, numărul la sutien, ci tipa aia cu păr superb, bogat, grațioasă sau tipa cu picioare lungi.

Cât de des este necesar să ne schimbăm garderoba astfel încât ea să reflecte cine suntem acum și să nu rămânem blocați în trecut? De fapt, aceste schimbări se fac brusc sau este necesar să fim conștiente că orice în viață este în permanentă mișcare, evoluție și la fel și hainele pe care le purtăm. Astfel că ideal e să ne adaptăm și garderoba să fie fluidă, în permanentă mișcare, schimbare, flexibilitate…

Gabi Urdă: Ce frumos ai spus-o! Așa-i, în viață, ca și în garderobă totul este în evoluție, trebuie să curgă fluid, să existe un ecosistem propriu, care se autoalimentează permanent, asta înseamnă să ne dezvoltăm abilitățile stilistice, cunoștințele în a manipula hainele, a le combina pe cele deja existente în infinite feluri, dar și un transfer cu exteriorul, prin achiziții care să se integreze armonios, care să aducă un suflu nou, să meargă un pas mai departe.

Ritmul fiecăreia dintre noi este diferit și ne-ar fi benefic să ne obiectivăm, să ieșim puțin în afara noastră și să vedem periodic cum cumpărăm, de unde, cât purtăm din dulapul nostru, în ce combinații predilecte, cât de mulțumite suntem de garderoba noastră, cât ne reprezintă, care sunt punctele de care nu suntem mulțumite etc.

Pe 11 iunie ne inviți la workshop-ul “Cum îmi regăsesc feminitatea în vestimentație”. Cui îi este adresat? Ce dorință ți-ai pus cu acest workshop?

Gabi Urdă: Mă urmărea de ceva vreme o senzație, însă nu reușeam să adun energia într-un punct și să-i spun pe nume. Uite că a venit până la capăt “Cum îmi regăsesc feminitatea în vestimentație”, care s-a dovedit a fi una dintre temele abordate în atelierele mele lunare. Este un demers al meu personal, ca femeie, și profesional, ca și consultant de imagine, de a pune într-un atelier câteva dintre întrebările și răspunsurile la această tema a feminității, a modului în care suntem văzute din punct de vedere vestimentar în societate, dar și a perspectivei noastre proprii asupra a ceea ce ne face să ne simțim femei frumoase, pline de încredere, sexi, autentice, puternice, creative etc. din punct de vedere al imaginii exterioare.

Accesam altfel relația cu hainele și cum ne exprima ele natura feminină într-un atelier interactiv pe 11 iunie @ Simbio, de la 10:30 la 13:00.

NU vorbim despre modă, ci despre propriile tale haine și despre abilitățile stilistice care te vor ajuta să-ți accesezi emoțiile din spatele imaginii. Îți redescoperi feminitatea ajutând schimbarea din exterior, conștient, luând în control modul în care îți exprimi și imprimi prin vestimentație caracteristicile feminității și creativității tale asupra ta, în primul rând, dar și asupra mediului tău, asupra societății.

Sunt exemple și exerciții testate cu zeci de cliente care îți vor da putere asupra feminității tale exprimate prin haine, accesorii, tunsoare, machiaj.

Unde te pot găsi cei care vor să te cunoască și unde se pot înscrie pentru workshop. Tu ai pregătit o surpriză pentru cititoarele mele. O reducere.

Gabi Urdă: Mereu dar mereu sunt lângă voi pe www.gabiurda.ro cu articole, răspunsuri la întrebări și impulsuri care ajută schimbarea, pe pagina de FB Gabi Urda, la atelierele lunare din București și din țară la care vă puteți înscrie pe contact@gabiurda.ro. Dacă dați subscribe pe pagina Gabi Urda rubricii Events, nu veți rata vreun anunț, la fel și dacă vă veți abona la postari pe site.

Cele care vor veni la workshop-ul pe 11 iunie prin intermediul articolului de pe site-ul Mămica Urbană al Anei Nicolescu, căreia îi mulțumesc, au o reducere de 25% din prețul biletului și vor plati doar 60 lei. Vor primi un email ulterior și un răspuns la întrebare, bineînțeles.

Pentru a beneficia de reducere este suficient să lași, până pe 8 iunie, o întrebare pentru Gabi, aici, pe blog. Ulterior, te vom contacta pe adresa de mail.

Text: Ana Nicolescu

Foto: Gabi Urdă