Nici nu știu de unde să încep când vine vorba despre cum îi învățăm pe copii să se raporteze la bani. Pare dificil pentru că până să îl întâlnesc pe Adrian Asoltanie, nici eu nu știam cum să mă raportez la ei. Suntem la cea de-a șaptea conversație din cele zece despre bani cu Dresorul de Lei. Astăzi vorbim despre cum și dacă îi răsplătim pe copii cu bani pentru activitățile din casă, cu ce sume, cum stabilim regulile și cum îi învățăm să strângă, să economisească și să doneze.
Spuneai la o conferință că îi remunerezi pe copii pentru anumite activități în casă. Cum rămâne atunci cu contribuția lor la bunul mers al casei? Nu e rolul fiecărui membru al familiei să mențină casa curată și ordonată?
Adrian Asoltanie: Această opțiune este, evident, personală, a părinților. În primul rând sarcinile remunerate trebuie să fie în afara zonei de confort sau responsabilitate a copilului corespunzător cu vârsta lui. De exemplu, la 4-6 ani nu-l plătim pentru ce ține de corpul lui (să mănânce fructe / legume, să se spele pe dinți…), de spațiul lui (să-și facă patul, să strângă jucăriile…) sau de mintea lui (să citească, să renunțe la tabletă…). Dar putem să-l plătim dacă șterge praful în TOATĂ casa, dă cu aspiratorul în alte camere sau udă toate florile.
Pe măsură ce crește, zona de responsabilitate a copilului crește și ea astfel încât, de exemplu, la 10 – 12 ani îl putem plăti dacă spală mașina sau tunde iarba. După 13 – 15 ani banii trebuie să vină din afara casei prin activități față de vecini, prieteni, comunitate… De asemenea, trebuie avute în vedere mai ales sarcinile pentru care oricum poate am plăti pe cineva extern.
Din punctul meu de vedere, remunerarea copiilor pentru sarcini casnice are rolul de a face legătura între a da ceva (timp, muncă, răbdare, atenție…) și a primi bănuți versus a-i primi degeaba (ceea ce nu se întâmplă în lumea reală). Este un exercițiu de învățare a principiului că banii vin atunci când faci ceva util, bun, de calitate pentru altcineva din jurul tău. Acest principiu trebuie prezentat copilului de la început și repetat periodic.
Cu ce sume îi remunerăm pe copii și cum stabilim regulile? Eu îmi doresc să evit situațiile în care copiii fac treabă doar când au nevoie de bani sau uneori o fac de mântuială 😊.
Adrian Asoltanie: Este una din temerile părinților cu care mă întâlnesc frecvent. La un moment dat un tătic m-a abordat: „Dar eu vreau că fiul meu să șteargă praful în casă de plăcere, nu pentru că-l plătesc!” L-am întrebat: „Dumneavoastră, personal, ștergeți praful de plăcere!??!”
Vor exista, evident, încercări de „evitare” a responsabilităților, e în natura copiilor să testeze limitele. Eu recomand să-i prezentați deschis copilului opțiunile. Cu fetele mele, când aveau cam 6 respectiv 8 ani, discuția a sunat cam așa:
„Ne place să locuim într-o casă curată și frumoasă, da? Pentru asta avem câteva opțiuni: să vă faceți curat în camera voastră și noi, părinții, să pierderm tot weekend-ul că să facem curat în restul casei. Asta înseamnă mai puțin timp pentru parc, filme, drumeții…
A doua variantă e să plătim pe cineva să se ocupe de curățenie. Asta înseamnă 4-500 RON / luna adică 5000 RON / an. Adică vom avea mai mult timp liber, dar mai puțini bani.
A treia variantă este să ne ajutați la curățenia în restul casei și să fiți voi răsplătite pentru munca voastră.” Am stabilit împreună un preț de 3 RON / cameră pentru șters praful (Ilinca, cea mică) și 5 RON / cameră pentru dat cu aspiratorul (Catinca), exceptând cameră lor, desigur.
Iese treaba impecabil? Nu întotdeauna. Dar asta înseamnă să primească mai puțin sau să facă din nou ca să înțeleagă valoarea muncii bine făcute. Se lasă cu rugăminți sau încercări de eschivă? Uneori, mai rar, dar asta oricum aveam și înainte, știți cum e. Încearcă să renegocieze prețul? Câteodată. Dar aș fi dezamăgit dacă nu ar încerca, e parte din procesul de învățare.
Pentru succesul acestei „înțelegeri” este important ca cel mic să nu primească bani gratis din alte părți. Dacă bunica îi dă în fiecare weekend 50 RON „să aibă și el de bomboane”, sistemul e distrus. Rugați-o mai bine să-i pună într-un cont pentru facultatea nepoțelului. Dacă soțul / soția îi face pe ascuns toate poftele și-i cumpără lucruri pe care nici nu și le-a dorit încă, iarăși nu funcționează.
Rețineți, va rog, și transmiteți copilului principiul: „banii vin atunci când faci ceva bun, de calitate și valoros pentru altcineva”. Noi că părinți suntem responsabili pentru NEVOILE copilului și-i oferim dragoste, căldură, respect, educație, atenție… lucruri extrem de importante. Pentru DORINȚELE lui însă, copilul trebuie invitat să se implice și cea mai bună cale este să câștige singur acești bani.
Veți observa cum i se modifică prioritățile, cum evaluează opțiunile – cu alte cuvinte, cum gândește și învață! Pentru că asta e treaba noastră principală că părinți, nu-i așa?
Dacă îi remunerăm pentru treburile făcute bine în casă, pentru când nu își îndeplinesc sarcinile stabilite de comun acord îi penalizăm financiar? 😊😊😊
Adrian Asoltanie: Și aici intervine stilul fiecărui părinte, desigur. Cu ale mele procedez cam așa: dacă trebuie să mă milogesc la nesfârșit de tine să faci ceea ce TU ai promis că faci, sarcina se face, dar nu se plătește, ca răsplată pentru nervii mei.
Dacă faci treabă de mântuială, plata e de mântuială. Ori revii și faci bine ori scădem din preț, alegerea ta. Faci din proprie inițiativă sau chiar peste – primești cât ne-am înțeles și chiar bonus peste.
În orice caz, fiecare situație e o oportunitate de comunicare, de învățare și de cunoaștere a propriului copil. Descoperim împreună mult mai multe lucruri când spălam mașina, decât atunci când stăm fiecare pe telefoane.
Ce tip de sistem de economisire putem alege pentru copii: le strângem alocația într-un cont doar al lor, investim în burse de studii, îi punem la ciorap?
Adrian Asoltanie: Recomandarea mea este deschiderea unor fonduri mutuale care sa fie alimentate automat lunar. Sunt mult mai flexibile decât asigurările cu acumulare de capital, banii pot fi retrași sau re-alocați repede, randamentele sunt cele medii ale bursei – spre 8-10% pe an, efortul este minim. Dacă se acumulează sume importante, puteți încerca o diversificare printr-o achiziție imobiliară generatoare de chirie.
Ce i-ai spune unui adolescent care este la începutul carierei sale?
Adrian Asoltanie: Știu sigur ce mi-aș fi dorit să mi se spună mie ca adolescent și ce încerc să le transmit copiilor mei. Ar fi excelent dacă pe lângă mii de ore de matematică, fizică, română… am putea strecura în mințile fiecărui tânăr și câteva principii foarte utile tot restul vieții:
– Să nu se oprească niciodată din învățat!
– Să fie conștient dacă la sfârșitul cărții sau clipului de pe Youtube e puțin mai deștept decât era la început.
– Să agațe orice oportunitate de a munci și de a fi în preajma oamenilor productivi și inovativi.
– Să pună întrebări și să caute soluții.
– Să nu se sfiască să ofere timpul lui în schimbul experienței, cunoștiințelor și relațiilor.
– Să fie diferit de colegii lui. Adevărata școală începe după terminarea școlii.
– Să își asume responsabilități și să fie ofere încredere.
– Să nu cadă pradă schemelor de îmbogățire rapidă – toate sunt vrăjeli.
– Să pună deoparte 10% din tot ce câștiga și să investească constant – la 60 de ani va fi milionar.
– Să prețuiască oamenii înaintea obiectelor. De multe ori în spatele sclipiciului e gol.
– Să dăruiască timp, răbdare, recunoștință, valoare, energie… Randamentul acestei investiții este uriaș.
DACĂ AI ÎNTREBĂRI PENTRU ADRIAN, TE INVITĂM SĂ LE SCRII AICI, LA COMENTARII.
Adrian Asoltanie are o experiență de business de peste 22 de ani din care ultimii 15 ca antreprenor. După ce a învățat în cel mai dur mod lecțiile crizei din 2009 la nivel personal și de business, și-a descoperit pasiunea și misiunea de a-i ajuta și pe alții să evite greșelile pe care le-a făcut.
În conversația următoare vom afla unde să investim banii.
Poți citi celelate conversații financiare cu Adrian aici:
Conversația nr 1 – Cum cheltuim banii în familie
Conversația nr 2 – Preconcepțiile legate de bani
Conversația nr 3 – Cum diversificăm sursele de venit
Conversația nr 4 – Cum și unde economisim banii
Conversația nr 5 – Ce tip de personalitate financiară ai?
Conversația nr 6 – Cum eliminăm datoriile?
Conversația nr 7 – Cum, pentru ce și cu ce sume îi remunerăm pe copii?
Conversația nr 8 – În ce ne investim banii?
Conversația nr 9 – Mirajul reducerilor și al cardurilor de credit
Conversația nr 10 – Ce facem când celălalt nu se ține de plan? Money Map poate fi eficient și în cazul în care doar un membru al familiei urmează pașii?
Text: Ana Nicolescu
Consultant: Adrian Asoltanie
Foto: Pexels.com
