Inainte de a-i trimite Antoniei Noel, consultant in Comunicare si formator ESPERE, intrebarile pentru acest interviu, am recitit si am retrait postarea de la cursul din februarie. Mi-am dat seama ca am implementat unele metode si ca functioneaza de minune, pe altele nu, iar pe cateva chiar le uitasem. Daca vrei sa stii cum sa-ti recuceresti partenerul, cum sa ceri o marire de salariu sau cum sa-i vorbesti copilului tau, Antonia deschide, in aceasta toamna, la Bucuresti, seria atelierelor pe tema “Cum sa construiesc relatii sanatoase?”Atelierele au ca scop dezvoltarea personala si profesionala a participantilor cu ajutorul Metodei ESPERE. Iata, sub forma de intrebari si raspunsuri, cateva dintre temele atelierelor.
Care este diferenta dintre sentimente si relatie si de ce, adesea, le confundam? Care este consecinta acestei confuzii?
Antonia Noel: Sentimentele sunt acele trairi, de durata, ce izvorasc din tot ceea ce suntem si cresc, se modifica, se amplifica sau diminueaza in functie de raportarea noastra la tot ceea ce ne inconjoara, la ce experimentam in raport cu ceilalti. Confuzia care se instaleaza intre sentimente si relatie este generata, in parte, de faptul ca, adesea, construim relatii in baza unor sentimente. Si pana aici nu e nimic gresit, ba dimpotriva, e foarte sanatos sa fie asa. Dificultatile intr-o relatie apar atunci cand, sentimentele incep sa se transforme. Multi oameni incep sa investeasca mai putin in relatie, sa o maltrateze chiar, legand implicit relatia de sentimentele care nu mai sunt. Dar se pleaca de la o premisa gresita: aceea ca sentimentele nu se schimba, dainuie, vor avea aceeasi intensitate mereu. Ori acest lucru e cu neputinta. Nicio situatie, nicio persoana, nicio celula nu dainuie vesnic, totul se transforma, evolueaza… asa si cu sentimentele.
Vestea buna in aceasta ecuatie este ca, desi asupra sentimentelor noastre nu avem nici o putere (nu pot sa-mi spun „de maine nu il mai iubesc pe x” sau „ de acum o sa o urasc pe y”), asupra relatiei putem sa lucram, printr-un proces de dezvoltare constienta, cu ajutorul comunicarii relationale.
Din pacate, consecinta confuziei celor doua poate genera comportamente dependente de santajul emotional , de genul „hai, fa si tu atata lucru pentru mine, stii bine ca te iubesc”, deposedandu-l pe cel in cauza de o alegere autentica. De asemenea, datorita acestei confuzii multi oameni continua sa faca alegeri in pripa, renunta la o relatie de calitate mult prea repede. „Daca simt atata ura pentru el, de ce sa mai stam impreuna?” – am auzit deja, insa renuntarea la o relatie nu inseamna separarea afectiva de o persoana…
Propun asadar o analiza a sentimentelor (bune sau rele) si o diagnosticare amanuntita a relatiei, o clarificare a persoanei cu sine si doar la final, o renuntare la relatie, daca este cazul. Psihosociologul Jacques Salomé, fondatorul metodei ESPERE® afirma ca nu sentimentele sunt cele care tin doi oameni impreuna ci calitatea relatiei pe care stiu sa si-o propuna reciproc.
La workshop-ul din februarie, la care am participat si eu, spuneai ca nu stim sa primim complimente, ca avem tendinta sa le minimalizam. De ce se intampla acest lucru si cum ne afecteaza pe termen lung?
Antonia Noel: Din pacate, cred ca aici e vorba de un sindrom la nivel de societate. Am fost adesea invatati de mici, sub pretextul unei bune educatii, ca „nu-i frumos sa iei”, chiar si atunci cand ni se oferea (o prajitura, un cadou). Cred ca, in acele cazuri, adultii care ne spuneau sa refuzam „ne vindeau” inconstient lipsa increderii in sine pe post de bun-simt. Asa am crescut, multi adulti, cu ideea ca, daca ni se ofera ceva nu trebuie sa primim (din politete) sau trebuie sa minimizam acel cadou primit (tot din politete), pentru a ne evidentia o „modestie” (cu alte cuvinte nu sunt suficient de bun sa primesc acest cadou din partea celuilalt). Ori, daca esti conditionat de mic sa nu stii sa primesti, cu greu vei reusi ca adult sa o faci. Am auzit femei frumoase care-si pun la indoiala calitatile, „nu cred ca ma place, poate a zis doar asa…”, copii care spun „eu nu voi primi pentru ca nu sunt cuminte, stiu asta”, angajati care cred „mie oricum n-o sa-mi mareasca salariul, intotdeauna sunt ceilalti pe lista”. Vorbim aici de o lipsa de incredere in ceea ce sunt si merit. Pe termen lung, exista riscul unei acutizari, ce duce deopotriva la lipsa increderii in ceilalti, la izolare, fara sa vorbim de patologii mai grave (depresii, manifestari de tip paranoid).
In cadrul sesiunilor de dezvoltare personala, vei vorbi si despre nonverbal, ca metoda de relationare. Cand sunt mici, bebelusii, copiii au abilitatea de a citi starea parintilor prin gesturile lor, prin atitudine, adica prin limbajul nonverbal. Sa deducem ca aceasta abilitate este una innascuta pe care o pierdem pe parcursul anilor? De ce se intampla acest lucru?
Antonia Noel: Da, nonverbalul spune 70% din ceea ce dorim sa transmitem. Restul, sunt cuvintele. Eu militez mult pentru acuratetea acestor 30% ramasi… daca asa putina pondere au cuvintele pentru a transmite un mesaj, haideti sa vedem care sunt cele mai apropiate de ceea ce vreau sa transmit, cele mai autentice. Dincolo de cuvinte, transmitem asadar prin non-verbal si infraverbal. La gesturi, atitudini, pozitie corporala, privire, zambete (ce fac parte intr-adevar din nonverbal), as mai adauga un limbaj nonverbal foarte putin intrebuintat, dar extrem de util in relatia cu copiii: vizualizarea. Cand sunt in relatie cu un copil, mai ales la varste foarte mici, ma folosesc de imagini, obiecte, pentru a-i descrie o situatie, a-i prezenta realitatea inconjuratoare. Folosim atunci mai putine cuvinte. Pe parcurs, exista evident o stimulare necesara a verbalului celor mici, insa o facem, din pacate, vorbind mult, adesea prea mult pentru copii sau utilizand concepte care nu au sens pentru ei.
Acompanierea explicatiilor logice (la nivel verbal) cu vizualizarea externa (mijloc de comunicare non-verbal) ii ajuta pe copii sa primeasca mesajul transmis. De asemenea, vizualizarea externa are forta de a stimula in continuare emisfera dreapta a creierului, a carui activitate se reduce considerabil cu varsta, tocmai din cauza eliminarii comunicarii non-verbale pe parcursul etapelor de crestere. Dincolo de non-verbal mai exista si infraverbalul, ce tine de toata energia pe care o emanam in preajma copiilor si pe care ei o recepteaza, indiferent de ce gesturi sau atitudini am putea avea. Captarea acestor unde energetice e mult mai subtila, ea tine in mare parte si de tot ceea ce purtam cu noi ca si energii transgenerationale (mostenite pe liniile parintilor si stramosilor familiilor din care provenim).
Eu cred ca foarte multe informatii din comunicarea intre doua persoane se pierd din cauza ca nu stim sa ne ascultam interlocutorul. Care este diferenta dintre a auzi si a asculta? Cum putem deveni ascultatori buni si ce beneficii am avea?
Antonia Noel: Intr-adevar, cheia unei comunicari autentice cu celalalt se bazeaza pe ascultare. Ascultarea se invata, contrar a ceea ce putem crede. In primul rand, este bine sa ai o doza de empatie innascuta, acest lucru faciliteaza munca, as spune. Empatia nu presupune nici simpatie sau compasiune in raport cu celalalt, nici antipatie, ci acea capacitate de a te transporta in universul celuilalt si a-i intelege starea. Pentru a realiza acest lucru e necesar sa treci niste trepte, sau etape le-as numi, fara de care nu poti intra in ascultare: tacere, focusare pe subiect si nu pe obiect, ascultarea temerilor interlocutorului (de cele mai multe ori disimulate sub cuvinte sau expresii cheie si care stau la baza situatiilor conflictuale).
Sunt cateva tehnici de ascultare activa (de punere a intrebarilor, intrebari contraindicate etc) pe care participantii le vor experimenta in cadrul workshop-ului prin exercitii interactive. Orice ascultare a celuilalt presupune disponibilitatea de a se « descentra » de propria persoana pentru a se « centra » asupra celuilalt. A asculta presupune, de asemenea, capacitatea noastra de a lasa sa vina spre noi ceea ce transmite celalalt, nu in scopul de a discuta, a critica, a valida sau a renega mesajul lui, ci de a-l primi. Astfel, a asculta implica gestionarea elementului esential dintr-o relatie echilibrata, acela de a sti sa primesti. Daca ar fi sa definesc « a auzi » si « a asculta », as spune ca primul se refera strict la ce sunete si ce continut sunt transmise intr-un mesaj, iar al doilea presupune a receptiona si intelege mesajul, fara a implica acceptarea lui.
Ce inseamna o relatie sanatoasa? Cum se construieste, cum se mentine, cat de greu/usor se poate deteriora/pierde?
Antonia Noel: Pornesc de la premisa ca o relatie este un organism viu. Adica, ea traieste, creste, se imbolnaveste, moare sau se dezvolta armonios in functie de hrana pe care i-o oferim. Cu ce se hraneste relatia? Cu mesajele care circula prin ea, astfel, daca-i dam de mancare lucruri sanatoase, adica mesaje pozitive, ea va creste si se va dezvolta frumos. Daca o alimentam cu mesaje toxice (devalorizari, santaj, acuzatii, comparatii, violente fizice sau verbale, etc), ea se va imbolnavi, ca orice organism viu. O relatie are doua capete, iar fiecare protagonist din procesul comunicarii e responsabil de un capat al relatiei. Asadar, daca fiecare isi ingijeste propriul capat de relatie, hranindu-l cu „mancare buna”, relatia va fi sanatoasa si se va dezvolta frumos.
Din pacate, cea mai mare eroare pe care multi avem tendinta de a o comite, este aceea de a ne ocupa de jumatatea de relatie ce apartine celuilalt, ignorand capatul nostru de relatie. Astfel, auzim fraze rostite, cu cele mai bune intentii: „nu trebuie sa plangi, e o nimica toata ce ti s-a-ntamplat”, sau „de ce n-ai facut chestia asta, de cand ti-am zis sa o faci?”, „ daca asa te comporti normal ca ti se-ntampla asta”, s.a.m.d. Aceste fraze pot parea banale insa ele sunt in realitate anti-relationale. Exista mijloace verbale de a le inlocui cu mesaje pozitive, relationale, care vor intretine comunicarea intre doi oameni si implicit vor consolida relatia. Pentru ca, o relatie maltratata se poate foarte usor imbolnavi, distruge sau chiar rupe, sub presiunea acestor mesaje. De noi depinde daca vrem sa mentinem o relatie sau nu, si ce facem pentru asta…
Pana acum, te-ai axat, in special pe cursuri pentru parinti prin metoda ESPERE. Sesiunile de dezvoltare personala se adreseaza adultilor in relatia lor cu adultii? Poate fi vorba de orice tip de relatie? Cuplu, profesionala, de angajat, de sef…?
Antonia Noel: Recent, am sustinut intr-adevar o serie de ateliere si conferinte legate de relatia adult-copil (pentru parinti, profesori, medici, psihologi si toti cei care sunt in contact cu acestia), insa in paralel am lucrat mult in relatiile profesionale (in organizatii) si pe diverse alte relatii (in consultatiile individuale). In aceste sesiuni care vor incepe in luna noiembrie, cei care vor participa vor putea lucra exact pe acea relatie in care comunicarea e defectuasa sau pe care isi doresc sa o amelioreze. Asadar, daca o persoana vrea sa afle cum poate sa isi recucereasca partenerul, alta va dori sa stie cum poate obtine o marire de salariu, un parinte va dori sa descopere cum sa-si asculte copilul astfel incat acesta sa nu mai tipe cand parintelei se adreseaza –toate aceste tematici diverse vor putea fi abordate.
Atentie, mentionez ca Metoda ESPERE nu e o bagheta magica pe care o folosesti ca sa-ti rezolvi o problema. Ea te ajuta doar sa vezi problema, sa cunosti instrumentele si sa stii ce ai de facut in continuare. Partea a treia e si cea mai importanta si evident ca depinde de fiecare de unde pleaca si pana unde isi doreste sa ajunga in dezvoltarea personala si ameliorarea relatiilor cu cei din jur.
Ce abilitati vor deprinde participantii la sesiunile de dezvoltare personala prin metoda ESPERE?
Antonia Noel: Cea mai importanta „achizitie” cu care pleci de la atelier este, cred, o mai buna autocunoastere, pe viata. La inceputul parcursului vei intra un om, la finalul sesiunilor vei iesi cu siguranta transformat. Cei prezenti vor dobandi o serie de instrumente practice, usor de aplicat in viata de zi cu zi, tehnici simple ce te ajuta sa iesi din situatii dificile (bastonul cuvantului, contextualizarea, diferentierea, simbolizarea, restituirea, ecusoanele, cutia dorintelor, etc). Pleci de la curs practic cu „geamantanul comunicarii”, pe care il poti deschide in viata ori de cate ori ai nevoie sa intri in relatie cu ceilalti (oameni noi sau relatii mai vechi), sa ai parte de o cumunicare eficienta, ce-ti da o bunastare atat pe plan personal cat si profesional.
Unde, cand, cum se desfasoara sesiunile? Cat costa si unde se pot inscrie doritorii?
Antonia Noel: Sesiunile vor avea loc in fiecare luni seara, intre orele 18 h 30 si 20 h 30, incepand cu 11 noiembrie, timp de sase saptamani consecutive. Ele se vor desfasura in cadrul intimist si elegant al cafenelei La Belle Vie din strada Andrei Mureseanu nr 27 (langa piata Dorobanti), unde vom avea si ceaiul si prajiturelele puse la dispozitie de catre organizatori. Intregul workshop (cele sase sesiuni) costa 420 lei, iar doritorii se pot inscrie pe formularul de mai jos.
https://docs.google.com/forms/d/1UGa-bCI277t1VUJj5ITSGL6O21zjga8reEpzo2t0B5A/edit#
Pentru mai multe informatii puteti accesa pagina evenimentului aici. Sau puteti suna la Asociatia La Belle Vie- femei si idei – tel: 0723 907 091 sau trimite un mail pe adresa: monica.basu@labellevie.ro
In loc de incheiere, va las cu testimonialele celor alaturi de care am participat in luna februarie la cursul Antoniei.
Text: Ana Nicolescu
Sursa foto: aici
1 comentariu
Foarte frumos! Mi-a placut foarte mult felul in care ea vorbeste despre relatii. Voi cauta mai multe articole cu ea!